Propaganda pro-rusă făcută de ambasadorul SUA trebuie oprită

May 15, 2016

Sintagma “stat de drept” reprezintă traducerea greșită, în limba română din limba franceză, a formulei “etat de droit”. În franceză “etat” înseamnă, într-adevăr, “stat” dar și “stare”. Așadar “etat de droit” se traduce prin “stare de drept” sau mai exact, întrucât aici “drept” are sensul de “respect al legii”, adică de “legalitate”, prin “starea de legalitate”, respectiv “supremația legii”.

În engleză lucrurile sunt mai clare. Expresia echivalentă consacrată în acea limbă (vorbită și de partenerii noștri strategici americani) este “rule of law”; ceea ce se traduce prin “guvernarea legii”. Se are în vedere, deci, tot “supremația legii”. Constituția României o spune foarte frumos: “Nimeni nu este mai presus de lege.” Se subînțelege, nici măcar ambasadorul SUA la București, dl Hans Klemm.

Regulile de procedură ale ceea ce în România ține loc de Parlament, sunt și ele explicite: retragerea susținerii politice pentru deținătorul unei funcții parlamentare alese, conduce “de drept” la pierderea funcției obținute ca urmare a acelei susțineri. Obținute de către oricine, căci legea nu distinge între membrii de partid și independenți, membrii majorității sau ai opoziției etc. “De drept” înseamnă în toate limbile pământului “automat”, “fără nici o altă formalitate”, “fără discuție”. Bună sau rea, înțeleaptă sau idioată, legea asta este. Și nimeni nu este mai presus de ea.

În consecință, excluderea “bunului domn Zgonea” din PSD, expresie indubitabilă a retragerii oricărui sprijin politic anterior primit în calitatea de membru și lider de partid, fie ea și vitregită de spirit democratic, conduce la vacantarea postului ocupat prin efectul acelui sprijin. Este vorba despre funcția de Președinte al Camerei Deputaților; care a devenit astfel vacantă. Faptul este consumat.

Ca oriunde în lumea civilizată, principiul continuității funcționale a instituțiilor, îl obligă pe cel demis să rămână pe poziție până la venirea unui succesor legal desemnat. În acest interval demisul poate adopta decizii doar în chestiunile curente a căror rezolvare nu suferă amânare. Acesta este și titlul cu care dl Zgonea mai ocupă biroul de Președinte al Camerei.

Imposibil de crezut că ambasadorul SUA nu știe aceste lucruri. Atunci de ce a mai ținut să discute despre perspective legislative pe termen lung (aspect, oricum în afara competențelor sale) cu o persoană care nu mai deține funcția necesară abordării unor asemenea teme și care rămâne locatar la adresa vizitată doar pe termen scurt? Ca să impună rămânerea lui Valeriu Zgonea în funcția din care a fost eliberat deja, așa cum interpretează toată lumea? În acest caz, nu ar fi avut oare la dispoziție și mijloace mai puțin ofensatoare la adresa inteligenței românilor și mândriei lor naționale?

Evident că existau și căi mai eficiente și mai discrete pentru a menține pe locul trei din ierarhia statului român, o coadă de topor de calitatea întâi, recrutată dintre mafioții de mâna a doua. America nu are nevoie să facă presiuni mediatice pentru a-și satisface orice poftă la București. Un simplu telefon și “statul de drept” îi dădea deoparte, în sunet de cătușe, pe “ticăloșii răi” din calea “ticăloșilor buni”. Asta fără ca să ațâți orgolii apte a împinge românii pe drumul Moscovei. De ce atunci s-a optat pentru gesturi publice?

Această întrebare își are mai multe răspunsuri complementare.

În primul rând, gestul amestecului trebuie să fie public pentru că numai astfel lumea (români și nu numai) va ști cine este stăpânul. Un fost ambasador american explica în această manieră vetoul Washingtonului față de intrarea României în NATO în 1997, comunicat prin presă chiar înainte ca miniștrii apărării din statele membre să se întrunească spre a lua o decizie în mod “democratic”. (Atunci, ca ministru de externe, i-am convocat la MAE pe ambasadorii statelor NATO și le-am spus textual că atitudinea americană nu ne șochează întrucât avem exercițiul relațiilor cu URSS dar că ne șochează liniștea cu care democrațiile occidentale acceptă un asemenea comportament. Astăzi, ministrul de externe român nu mai convoacă pe nimeni ci este convocat.)

În al doilea rând, ambasadorul SUA a urmărit să îi asigure pe ceilalți colaborționiști că “stăpânul” nu îi abandonează cu una cu două. Chiar dacă mai are în rezervă și alți amatori pentru semnarea unor “pacte de coabitare” (după expresia unui fost general sovietic, “în România nu sunt atâția copaci câte cozi de topor sunt”) și prin urmare pierderea dlui Zgonea nu este ireparabilă, domnul Klemm (care în taină poate a și acceptat sacrificiul) nu vrea să îi descurajeze pe actualii sau viitorii aspiranți la “demnitatea de slugă”. Numai așa numărul cailor troieni din grajdurile ambasadei va putea fi menținut la cote corespunzătoare nevoilor.

În al treilea rând, s-a dorit intimidarea celor care s-ar gândi să îngroașe rândurile “naivilor” doritori să pună în practică principiile democratice cu credința că România mai este un stat suveran. Acești “încurcă-lume” trebuie puși la punct încă înainte de a-și lua nasul la purtare. Altfel există pericolul ca într-o zi ei să fie atât de mulți încât situația să scape de sub control. “Frica păzește bostănăria”.

Un al patrulea răspuns, care le poate foarte bine integra pe toate celelalte, mi-a fost sugerat de un distins diplomat american. Potrivit lui, ceea ce vedem este rezultatul “militarizării politicii externe americane”. În cadrul acestui proces România a rămas importantă pentru SUA numai sub aspectul securității armate. În rest ea nu mai este privită ca partener economic sau politic semnificativ. Chiar și dimensiunea militară a relației este analizată din perspectivă tactică iar nu strategică. De aceea grija României a fost lăsată în seama ambasadei de la București. Și aceasta populată cu diplomați de un nivel corespunzător caracterului misiunii. Oameni care aterizează la București convinși că au ajuns la Budapesta și care își joacă rolul asemenea unui John Wayne dotat cu bâta lui Theodore Roosevelt. Ei se bagă în treburile românilor cu atât mai mult cu cât America îi bagă mai puțin în seamă pe români, principala lor prioritate fiind ca românii să nu creeze, prin afirmarea unor interese naționale proprii sau prin rezistența față de exigențele americane, vreo problemă care să trebuiască raportată la Washington și să îi strice somnul.

În orice caz, susținerea dlui Zgonea de către dl Klemm aduce PSD într-o situație limită. De acum este ori, ori: dacă Zgonea rămâne, Dragnea trebuie să plece. Ceea ce ar arunca întreaga conducere actuală (din păcate șantajabilă) a partidului, plus “grupul Ponta”, în derizoriu, răpindu-le orice credibilitate. În atari condiții partidul va dispărea de pe scena politică românească întrucât o nouă conducere, ostentativ impusă din afară, nu ar mai putea mobiliza pentru multă vreme o bază de masă suficientă. Poate că, în lupta pentru anihilarea actorilor politici naționali, chiar asta se urmărește: lăsarea PSD fără forța incontrolabilă a electoratului său captiv.

Vestea bună pentru adversarii SUA este că după Traian Băsescu, Monica Macovei și Laura Koveși, ambasada americană a ajuns să se apere pe “aliniamentul Valeriu Zgonea”. Fapt care (cu atât mai mult cu cât a venit la pachet cu ordinul de sprijin prin noncombat și pentru dna Firea-Pandele) a băgat în boală inclusiv “presa închinată” ai cărei corifei, obligați acum să mănânce din blidul în care au scuipat, simt cum funia infamiei se apropie periculos de mult de parul penitenței. Or fi ele multe cozi de topor în România dar esența lemnului din care sunt cioplite este tot mai slabă și, făcându-le reclamă, cioplitorii își compromit viitorul.

Vestea proastă pentru prietenii SUA este că ambasada americană la București este pe cale de a izbuti ceea ce nici URSS și nici Rusia nu au reușit. Anume să îi facă pe români a crede că siguranța lor se găsește nu sub scutul de la Deveselu (a cărui inaugurare a mai prilejuit câteva ofense americane bine țintite la adresa ordinii constituționale și a elitei politice române) ci sub umbrela Moscovei.

Recent Congresul american a adoptat o lege cu privire la combaterea propagandei ruse. Activitatea ambasadei SUA la București cade cu siguranță sub incidența acelei legi. În America sunt însă alegeri și Casa Albă are alte priorități.

Adrian Severin

Leave a Reply