„Pussy Riot” – activism, frondă sau dorință de publicitate ?

August 8, 2012

Lucia Coroiu

La Moscova cuvântul de ordine în media este: Pussy Riot ! Cu sau fără nuanța licențioasă. Procurorii care se ocupă de procesul  fetelor din grupul punk „Pussy Riot” au cerut pedepsirea lor cu trei ani de închisoare. Într-o declarație citită în sala de judecată, procurorii spun că delictul săvârșit de cele trei tinere este atât de grav, încât „corecția” este posibilă numai prin izolarea lor de societate și prin privațiune de libertate.

Trio-ul este judecat pentru că a asaltat altarul Catedralei Mântuitorului Hristos din Moscova, pe 21 februarie, şi pentru că fetele au rostit o blasfemie numită “rugăciune punk”, care cerea Fecioarei Maria să scape Rusia de Putin. Acţiunea a înfuriat liderii bisericii şi Kremlinul.

Mai multe celebrităţi internaţionale din lumea muzicii cer autorităților ruse clemență față de membrele grupului Pussy Riot. Printre acestea se numără Madonna (care la concertul susținut în aceasta săptămână la Moscova a purtat un tatuaj cu numele grupului), cântărețul britanic Sting și trupa americană Red Hot Chilly Peppers.

Procesul intentat punkistelor feministe din grupul “Pussy Riot” nu face parte decât din noua strategie a puterii de la Moscova. “Vladimir Putin îşi tratează opozanţii aşa cum făcea Uniunea sovieticà cu dizidenţii” a titrat presa franceză. Putin nu suportă nicio contestaţie si, ca să le închidă gura jurnaliştilor, protestatarilor sau artiştilor, liderul de la Kremlin îşi înăspreşte pe zi ce trece arsenalul judiciar. Luni de zile, iarna si primàvara trecută, puterea de la Moscova i-a lăsat pe opozanţii şi pe simplii cetăţeni să iasă în stradă, să manifesteze masiv cu zecile de mii. Figuri ale dizidentei anti-Putin şi-au putut exprima toate reproşurile în timp ce ONG-urile locale sau internaţionale au putut critica scrutinul legislativ din decembrie si apoi pe cel rezidenţial din martie.

Odată cu reînscăunarea lui Vladimir Putin, Kremlinul a decis însă să ia măsuri drastice. Controlul asupra societăţii civile se înăspreşte pe zi ce trece iar  ”a manifesta a devenit un sport extrem de riscant” notează un comentator al ziarului francez Libération. Diverse legi liberticide au fost adoptate de atunci si până acum transformând de exemplu ONGurile în “agenţi străini” si punându-le sub control pe cele care beneficiază de o finanţare străină. Aceste organizaţii denunţă atât fraudele electorale cât si încălcarea drepturilor omului în Rusia. A-i obliga pe şefii acestor ONG-uri să spună public dacă au bani din afară este tot mai similar cu a-i prezenta opiniei publice din Rusia drept nişte trădători de ţară. In vizorul autorităţilor s-ar afla pare-se asociaţii precum Golos care este finanţată de Congresul american. Din arsenalul Kremlinului face parte și controversata lege a ONG-urilor promulgată luna trecută de președintele rus și care prevede amenzi usturătoare pe participanţii şi organizatorii de manifestaţii neautorizate – 8 mii de euro pentru primii, 25 de mii de euro amendă pentru cei din urmă.

O a treia lege adoptată recent pedepseşte din nou cu amenzi defăimarea – denumită acum “calomnie publică” – după ce aceasta fusese depenalizată acum un an de fostul preşedinte Dmitri Medvedev. Amenda poate atinge suma de 126 de mii de euro. In sfârşit, o lege de ultimă oră prevede crearea de “liste negre” de situri internet pe care puterea executivă le poate închide în cazul în care conţin informaţia interzise. Oficial legea urmăreşte să-i protejeze pe minori de pornografie, droguri si suicid dar în realitate ea poate servi pur şi simplu la cenzurarea internetului. Totuși trebuie remarcat un aspect care i-a surprins pe mulți: conform unui sondaj dat publicității de publicația Komersant, rușii consideră această inițiativă una bună, 62% din cei chestionați fiind de părere că noua lege este de natură să îmbunătățească securitatea țării, atât timp cât ea se va aplica conform strict prevederilor și nu vor fi făcute abuzuri.

Un aspect însă poate fi obsevat cu ochiul liber că opozanții puterii au o vara extrem de fierbinte. Recent, miliardarul și magnatul media Alexander Lebedev a anunțat că deține probe care demonstrează clar cum oficiali înalți din Rusia au furat zeci de milioane și că se așteaptă la măsuri extreme împotriva sa. Blogerul Alexei Navalnîi este reținut la domiciliu în aşteptarea unui proces care l-ar putea trimite zece ani în puşcărie în timp ce tinerele din grupul Pussy Riot riscă “doar” 7 ani de temniţă. Un alt aspect care deasemenea merită remarcat este faptul că deși Rusia se confruntă cu serioase probleme economice și sociale, slăbiciunea monedei proprii, bașca peste 100 de focare de incendii forestiere în Siberia (care de săptămâni întregi nu pot fi stinse, în ciuda faptului că premierul Medvedev face un turneu de lucru prin zonă) atenția media pare să fi fost exclusiv acaparată de procesul celor de la Pussy Riot. Însăși opinia publică este divizată în ceea ce le privește pe cele trei, nu putine fiind vocile care susțin că la baza protestului acestora se află dorința de publicitate cu orice preț, nicidecum un real activism împotriva derapajelor regimului aflat la putere. Ca de obicei, dincolo de mediatizarea excesivă a subiectului, adevărul se află undeva la mijloc. În fond, fără a fi cârcotași excesiv, ar fi interesant de știut cât știa Madonna despre acest qvasi-anonim grup înainte de isprava din celebra biserică moscovită ??

Protestul celor trei rusoaice, inedit în Rusia, a amintit unora de altul, mai vechi, petrecut într-o catedrală din New York în 1989. Cu aproape un sfert de secol înaintea fetelor de la Pussy Riot, la 10 decembrie 1989, mii de activiști s-au adunat în preajma catedralei Sfântul Patrick din New York, considerată sediul bisericii romano-catolice din Statele Unite. Scopul organizatorilor protestului era să condamne poziția ei față de maladia SIDA și față de avorturi.
Adunarea din fața catedralei a avut aspect de carnaval, cu activiști îmbrăcați în costume de clown, de episcopi și chiar de Isus Cristos, dar mesajul ei era cât se poate de serios: într-un moment când 40.000 de americani muriseră deja de SIDA, influenta biserică romano-catolică condamna în continuare folosirea prezervativelor și educarea publicului în legătură cu maladia.
Întrunirea de la catedrala Sfântul Patrick a fost organizată de mai multe grupări, între care Act Up, reprezentând gay-ii, lesbienele și mișcarea feministă. Act Up ținuse deja proteste pe Wall Street, sediul finanțelor americane și în fața unor spitale din metropolă, dar cel de la catedrală urma să fie de departe cel mai mare.
Protestul a început când în catedrală cardinalul John O’Connor, ținea slujba de duminică, în prezența multor enoriași de vază, inclusiv a primarului New Yorkului, Edward Koch. În clădire se aflau și polițiști, avertizați de iminentul protest. La mitingul de afară se adunaseră, după unii martori, 7000 de persoane. În catedrală au intrat doar câteva, printre care și Michael Petrelis.
Petrelis își amintește cum unii activiști au început să rostească în cor o declarație de condamnare a bisericii, alții s-au legat cu lanțuri de bănci. Enoriașii au început să recite o rugăciune, sperând să-i alunge pe demonstranți. În această nebunie generală, Petrelis a scos un fluier. Un polițist s-a apropiat de Petrelis și i-a cerut politicos să ia loc, dar demonstrantul s-a apropiat de altar și a început să strige la arhiepiscop cuvintele: „Nu ne mai omorâți”.
În cele din urmă, polițiștii i-au scos pe demonstranți din catedrală, ducându-i în mașini, apoi la poliţie. Petrelis își amintește detaliul, jignitor și bizar, că oamenii legii purtau mânuși de cauciuc, căci la vremea aceea mulți credeau că SIDA se poate transmite prin simpla atingere. Dar în general, spune Petrelis, polițiștii s-au purtat corect, iar consecințele juridice ale protestului au fost minime: „Înainte de căderea întunericului am fost puși în libertate”.
Protestul de la catedrală a fost mediatizat în lumea întreagă, fiind condamnat de mulți lideri, inclusiv de președintele american George Bush. Nici printre participanții la evenimentul din 1989 nu există vreun consens privind gestul celor care au intrat în biserică. Unii, mai ales credincioșii catolici din rândul activiștilor, spun că protestul a mers prea departe.
Indiferent însă de aceste judecăți, acțiunea și-a atins scopul, aducând în discuția opiniei publice americane grozăvia SIDEI și nevoia de a renunța la prejudecăți și pudoare, inclusiv la cele de inspirație religioasă, pentru a lupta împotriva maladiei.
La începutul anilor 1990 americanii seropozitivi erau apărați de discriminare prin lege federală, guvernul înființase un birou pentru lupta cu SIDA, alocând milioane de dolari pentru cercetare medicală și tratament.
Activiștii din Act Up spun că altă consecință a controversatului protest a fost că Biserica romano-catolică a încetat să mai fie percepută ca o instanță intangibilă, iar dogmele ei cu impact social major, ca respingerea homosexualității sau a avorturilor,  și-au pierdut caracterul sacrosant.

În ce privește soarta punk-istelor din Rusia, numai viitorul ne va spune dacă gestul lor va fi contabilizat în istoria luptei pentru drepturile omului, sau va rămâne un simplu gest de frondă adolescentină, ajuns la nivel de fenomen datorită uriașei mediatizări.

 

Leave a Reply