Războaiele momentului

April 25, 2018

Dan Diaconu

Atacul SUA asupra Siriei n-a avut doar un rol simbolic, marcând „depăşirea liniei roşii” de către al Assad. E o prostie, o enormitate să credem aşa ceva. Mai ales în condiţiile în care ruşii prezintă dovezi conform cărora „atacul chimic” a fost o operaţiune clasică sub steag fals. La fel ca şi otrăvirea lui Skripal. La fel ca multe alte minciuni ale contemporaneităţii. Şi dacă n-a fost ceea ce s-a pretins a fi, atunci ce-a fost?

Putem spune, în primul rând că a fost o operaţiune de a bate şaua pentru a pricepe iapa. Iar iapă, în cazul de faţă, a fost Turcia, mult prea independenta Turcie. Erdogan s-a făcut că nu pricepe mesajul, aplaudând în presă atacul. Însă, paralel, a anunţat că-şi repatriază aurul. E vorba de a zecea rezervă de aur a lumii, stocată în SUA. Asta va pune o presiune serioasă pe SUA despre care gurile rele spun că n-ar mai avea la Fort Knox decât praful de pe lingourile de aur. Personal cred că e foarte puţin probabil ca serviciile americane de spionaj să nu fi ştiut anterior atacului despre intenţia turcului. Astfel încât, dincolo de „expunerea puterii”, atacarea Siriei marchează şi un avertisment vizibil adresat Turciei.

Mai este însă ceva în toată această afacere. Oficial SUA se retrage din Siria, dar nu lasă locul gol. Au început operaţiunile de regrupare ale tuturor formaţiunilor de opoziţie, fie că sunt moderaţi sau terorişti, sub un nou stindard, acela al unei forţe armate pan-arabe, aflată sub conducerea tefelistului Arabiei Saudite. Este un nou renghi pe care SUA îl pregăteşte Rusiei, încercând să transforme Siria într-un nou Afganistan pentru Rusia. Mai ţineţi minte ce-a păţit URSS-ul în Afganistan? Acelaşi lucru îl pregătesc acum în Siria. Avantajele acestei abordări sunt extrem de mari. În primul rând, finanţarea teroriştilor va fi transparentă, fără a mai fi nevoie de combinaţii precum sinuosul drum al petrolului de la ISIS la evrei. Acum totul se va face pe faţă, sub forma ajutorării opoziţiei siriene.

war-peace-conflict-zone-1.jpg

O altă provocare va fi cea cu Turcia. Văzându-se la butoane, Erdogan vrea să arate poporului său că face paşi concreţi în ceea ce priveşte proiectul său pe termen lung: renaşterea Imperiului Otoman. Iar primii paşi deja se întrevăd: limbajul din ce în ce mai belicos la adresa Greciei. În ecuaţie sunt insulele greceşti aflate în apropierea coastelor turceşti, revendicate vehement de către turci. În greci, Erdogan pare a-şi fi găsit cei mai slabi adversari posibili. Hăituiţi de creditorii internaţionali, secătuiţi de orice resursă materială după mai bine de zece ani de criză continuă, grecii nu mai par capabili să se apere nici măcar de o mulţime înarmată cu bâte şi suliţe. Să facă faţă unei armate moderne precum cea turcească e greu de crezut. Mai mult, şeful NATO pare a-şi fi dat „acordul” în ceea ce priveşte o confruntare ruso-grecească, dând de înţeles că NATO îi apără pe membri de duşmanii externi şi în niciun caz nu se implică în hârjonelile dintre membri. Ciudat, nu-i aşa?

De partea cealaltă a globului, un alt punct se încinge: confruntarea Chinei cu Taiwan-ul. China îşi expune în largul coastelor celor care se declară „adevărata Chină” impresionanta flotă, defilează cu deocamdată unicul portavion (trei generaţii de portavioane se construiesc în paralel!!) şi fac exerciţii zgomotoase. Ce doresc e bine ştiut: o singură Chină, chiar dacă ea are mai multe sisteme, pe modelul Hong Kong. E totuşi foarte ciudat că şi acolo se încinge atmosfera. Asta, în timp ce belicosul Kim pare a da înapoi după vizita lui Pompeo şi previzibila vizită a lui Trump. Kim spune că nu va ataca nuclear decât dacă va fi atacat. E un mesaj transparent de marketing politic, părând a ascunde extrem de multe în spate.

Cam acestea sunt punctele cu adevărat fierbinţi. Acestora li se adaugă câteva alte elemente trecute mult prea lax cu vederea: începerea revoluţiei portocalii în Armenia şi startul luptei anti-corupţie în Bulgaria. La armeni s-a declanşat o revoluţie pe modelul ucrainean, iar la bulgari se va „decapa” puternic pe model românesc.

Să punem acum lucrurile cap la cap şi să vedem ce ne iese: conflictul Siria-armata pan-arabă e un şah limpede dat Rusiei. În cel dintre Turcia şi Grecia, din nou e Rusia pusă în discuţie, mai ales prin prisma „frăţiei” istorice dintre ruşi şi greci. Aici Putin va avea o serioasă presiune în ţară pentru a lua partea „poporului frate” grec. În Armenia e un şah puternic dat Rusiei în ceea ce priveşte smulgerea din sfera sa a unui aliat de nădejde. Pe model ucrainian, actualul preşedinte al Armeniei, a încercat o echilibristică între Rusia şi UE. Ceea ce pare a fi pro dus consecinţe identice. Ruperea Armeniei de Rusia va fi aproape un mat pentru ruşi, marcând depăşirea cu brutalitate a unei linii roşii care ar putea marca sufocarea colosului de la răsărit. În ceea ce priveşte destabilizarea Bulgariei prin intermediul aşa-zisei lupte anticorupţie, aceasta va viza strict persoanele care au suport şi interese în cooperarea cu Rusia. Aici va fi mult mai simplu, ţinând cont că este un stat deja prins captiv în plasa europeano-americană.

Celălalt conflict, cel dintre China şi Taiwan, pare rupt de acest context. Dar nu e! El are scopul de a ţine China ocupată cu un război care se va dovedi mai complicat decât pare la prima vedere. La fel cum va fi şi conflictul turco-grec. Niciunul dintre aceste războaie nu va fi simplu!

Şi totuşi, probabil vă întrebaţi ce-au ele în comun? Ei bine, elementul comun este absenţa SUA din scenă. Supusă unei presiuni economice din ce în ce mai mari, cu armata aproape de a fi sufocată tehnologic de către adversari, SUA a pus în scenă o variantă soft de război mondial. Acela dintre diverse părţi, o versiune de „încaieră-i drace” la scară planetară. Dacă le va ieşi renghi-ul, americanii vor putea apărea la sfârşit propunând o nouă versiune de „pax americana”, cu o infrastructură economică resetată de la zero pe tipul Bretton Woods. În fapt asta e marea provocare pentru SUA, imperiul bolnav aflat în moarte clinică, dar care tot mai dă mortal din tentacule.

Original file by Trenduri Economice

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new