Războaiele nevăzute se câștigă cu aliați discreți, NU cu ambasadori guralivi

September 30, 2017

Gabriela Ioniță

În timp ce într-un film alb-negru și cu sonor prost – ca să citez un prieten – politicienii români se păruiesc precum chiorii iar propagandiștii publicațiilor/tv mainstream (unii mai puțin informați, majoritatea bine plătiți) vă flutură constant prin fața ochilor spectrul terifiant al ”omuleților verzi ai generalului Shoigu” mărșăluind nestingheriți prin Europa și vă explică de ce trebuie să cheltuim miliarde de euro/dolari pe înarmare (ca să nu ne cotropească rușii, desigur !), de partea cealaltă a ecranului de proiecție rulează un film în Dolby Cinema system (adică 4K, surround sound, știți voi…). În care, războaiele ”nevăzute” se câștigă cu aliați discreți și determinați, nu cu ambasadori obraznici și guralivi de tip Hans Klemm. 

Știrea lunii care tocmai se încheie NU este despre Dragnea, Koveși, statul de drept(i) și indicațiile de bună guvernare ale Ambasadorului US la București. Știrea de top NU este nici despre faptul că ”Angelica merge mai departe„, ci mai degrabă despre ”Angelica, fii fată înțeleaptă !”. Mai exact știrea este despre Gerhard Schröder și numirea sa în fruntea Consiliului de Administrație a companiei ROSNEFT. Cum știrea vine dintr-o zonă ”familiară” mie, să încerc pe scurt să vă explic de ce cred asta.

Pe la mijlocul lunii august, în timp ce la noi analiștii de strânsură opinau cu foc despre ZAPAD 2017 și invadarea Europei de către armata lui Putin, la Berlin în preambulul campaniei electorale apărea informația că fostul cancelar Gerhard Schroder ar putea fi cooptat în conducerea gigantului rusesc Rosneft, liderul mondial în acest moment în producția de petrol și în care statul rus este acționar majoritar. Asta în condițiile în care fostul cancelar german este de ani buni în consiliul Nord Stream, consorțiul din curtea Gazpromului care gestionează ramura nordică de distribuție a gazului rusesc spre Europa.

Știrea a făcut ceva vâlvă la Berlin, socialiștii lui Martin Schultz (SPD) s-au lepădat repede de Satana și de fostul lor lider, mai ales după ce creștin-democrații doamnei Merkel, aflați deja la conducere în sondajele pre-electorale, au încercat să speculeze momentul, acuzându-l pe Schultz că nu s-a distanțat suficient de fostul lider care se folosește de SPD pentru a-i face propagandă lui Vladimir Putin.

La rândul său, cancelarul Angela Merkel i-a atras atenția predecesorului său că nu e bine ce face, dar, ce-i drept, cam cu jumătate de gură, amintindu-și că în urmă cu câteva luni tocmai acceptase deschiderea Rosneft Deutschland GmbH (prima filială a companiei rusești la Berlin) și investiții de 600 de milioane de euro. Am scris despre asta la momentul respectiv, nu mai reiau.

Cert este că declarațiile s-au stins repede, fără un impact major asupra campaniei electorale din Germania. Pentru ca la doar câteva zile după anunțarea rezultatelor și câștigarea unui nou mandat de către Angela Merkel, reuniți la St. Petersburg în cadrul unei Adunări Extraordinare, acționarii Rosneft să voteze noul consiliu director al companiei și cooptarea lui Schroder să se concretizeze. Un demers persuadant din care doamna Merkel are de tras niște concluzii cel puțin interesante. Atât în ceea ce privește strategiile de politică externă ale Germaniei pe parcursul noului său mandat, cât și  referitor la viitorul său după încheierea acestuia.

Pe de altă parte, Schroder – care se bucură de o importantă influență în cercurile de business de la Berlin (mai ales cele care au vociferat intens că au de pierdut sute de milioane din cauza sancțiunilor economice impuse Rusiei) -  nu este singurul neamț cu greutate în conducerea Rosneft, acolo aflându-se deja Matthias Warning, un nume greu în multe din afacerile-cheie din Rusia, despre care scriam aici încă de prin 2012.

Warnig, 62 de ani, a activat până la căderea zidului berlinez  în Ministerul de Informații Externe şi Securității de Stat din fosta RDG (STASI). Din 1990 a lucrat la Dresdner Bank şi a fost primul care a primit licență pentru o bancă străină la Sankt Petersburg, unde președintele rus Vladimir Putin ocupa în acel moment o poziţie de conducere în administrația locală a metropolei nordice a Rusiei. De altfel, au existat speculații conform cărora cei doi se cunosc încă din vremea când actualul șef de la Kremlin lucra la biroul KGB din Dresda. În prezent, Warnig este, de asemenea, președinte al consiliului de administrație al companiei “Transneft”, președintele al Gazprom Schweiz AG,  face parte din Consiliul de supraveghere al  “VTB Bank”, companiei Verbundnetz Gas AG și membru al consiliului director al “AB Rusia” și “Rosneft”

De altfel, chiar și pentru un outsider e suficient să citească lista acționarilor și componența noului consiliu director al Rosneft ca să își dea seama cât de eficient a utilizat Kremlinul privatizarea acestui uriaș ”tort” pentru a-și extinde influența și a-și găsi aliați acolo unde interesele sale erau prioritare, din Vestul Europei în Orientul Îndepărtat și peste Ocean în cele două Americi. Acum doar a devenit un pic mai vizibilă filiera nemțească și ofensiva pe Europa, dar vom uita de ea atunci când deontologi ne vor spune despre ”pactul cu diavolul” al ginerelui președintelui Trump, Jared Kushner, beneficiar – zice-se – al generozității Kremlinului. Și nu ar fi fost singurul !

Și în timp ce noi privim spre Europa și cariera fulminantă în business a ex-cancelarului Schroder, concomitent cu referendumul de independență din Kurdistan (rezultat – 92% pentru independență), și după un tur de forță a ministrului rus al Apărării, Serghei Shoigu, la Damasc și Ankara, urmat săptămâna aceasta chiar de o vizită și întâlnire cu Recep Erdogan a președintelui Vladimir Putin, aflăm că Rosneft, va investi în gazoductele din Kurdistanul irakian, extinzându-și astfel angajamentul față de regiune, ajutând-o să devină un exportator major de gaze naturale către Turcia și Europa, transmite Reuters. ”Surse care au dorit să-și păstreze anonimatul au declarat pentru Reuters că valoarea investiției depășește un miliard de dolari. Pe teritoriul Kurdistanului se află unele din cele mai mari depozite de gaze neexploatate în apropierea Europei.”

Aceasta nefiind totuși cea mai spectaculoasă mutare, ci cea a chinezilor de la CEFC China Energy. O companie a cărei abordare este un amestec de ”economie de piață, Confucianism și management militar”, după cum singuri se caracterizează. Care vor da 9,1 miliarde de dolari pentru 14,5% din acțiunile Rosneft  deținute de către consorțiul format din trader-ul elvețian Glencore și Qatar Investment Authority (QIA), cele două urmând să mai gestioneze un pachet de doar 5% din totalul de 19,5% cât dețineau până acum. E drept că mare parte din sumă nu va merge că compania Rosneft, ci către consorțiul amintit (care a fost nevoit să vândă deoarece nu-și mai poate respecta angajamentele financiare semnate cu Intesa Bank (Italia) și o serie de bănci din Rusia pentru achiziționarea pachetului de acțiuni la sfârșitul anului trecut).

Dar chiar și așa, potrivit președintelui executiv al Rosneft, Igor Sechin, prezența chinezilor în rândul acționarilor Rosneft ”nu poate fi decât un semnal bun pentru afaceri”. De altfel, deși ambele companii s-au abținut de la declarații publice, Rosneft și CEFC au semnat un acord de cooperare strategică în luna iulie pentru a găsi proiecte de explorare, producție, rafinare și comercializare în comun. Iar în această săptămână, cele două companii au semnat un acord mai detaliat privind proiectele comune de explorare din zona siberiană și un contract de creștere a livrărilor de țiței către China. La ceremonie, Igor Sechin a declarat că prioritățile companiei pe care o conduce includ “consolidarea relațiilor cu țările din zona Asia-Pacific și, în special, cu China”.
Cu două luni în urmă, Rosneft a vândut o cotă într-un câmp petrolier unui alt grup chinez, în timp ce Gazprom, monopolul de gaze al statului rus, construiește o conductă de gaze de 4.000 km în China pentru a aprofunda relațiile energetice dintre cele două țări.

V-am povestit toate acestea pentru a înțelege (sau doar re-confirma pentru unii dintre dvs.), că în general puterea reală a lumii se manifestă tăcut, discret, de obicei în spatele unor uși de unde nu răzbate niciun zgomot strident. Indiferent că vorbim de diplomație, intelligence, armată sau business. Dacă undeva se aude foarte mult zgomot, atunci cel mai probabil e vorba de ”fake power”, de o căruță goală care hodorogește din toate încheieturile. Asta dacă nu cumva toți cei din căruță sunt beți, și gălăgia lor presărată cu amenințări și invective ascunde tristul adevăr: este o căruță cu sărăntoci în ale puterii !

Leave a Reply