Regatul Unit rămâne unit dar divizat (sic!)

September 19, 2014

Adrian Severin

“Nu”-ul a prevalat în opțiunile scoțienilor la referendumul organizat pentru a se decide secesiunea Scoției față de Marea Britanie. Cei care s-au speriat de dezechilibrele geo-strategice care ar fi putut rezulta din proclamarea independenței scoțienilor nu au de ce răsufla ușurați încă. Ceea ce au obținut este doar un scurt interval de timp, o amânare.

Faptul organizării acestui referendum însuși, împreună cu rezultatul relativ strâns, dau un nou impuls crizei statului națiune, asociată cu și potențată de criza statului social (statului bunăstării), mai degrabă decât să o calmeze. Scoțienii au acceptat cu o mică majoritate să rămână în Regatul Unit – iar nu să fie britanici – sub efectul promisiunii că puterea centrală va transfera atribuții esențiale către puterea locală. Aceasta se va întâmpla, însă, și pentru Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord căci o devoluție asimetrică ar fi foarte periculoasă pentru echilibrul lăuntric al regatului. Dintr-un stat cvasi-unitar, Regatul Unit va deveni o cvasi-confederație legată mai mult prin loialitatea simbolică față de coroană decât prin coerența politicii și viteza de reacție a guvernului central.

Aceasta va impulsiona evoluții similare în multe alte părți din Europa – în special în Europa Occidentală, căci dezmembrarea statelor Europei centrale s-a cam încheiat – și chiar în SUA – unde sudul hispanofon așteaptă la cotitură. În măsura în care astfel puterile occidentale vor slăbi în ceea ce privește coerența și eficiența lor politică, potrivit tradiției vor încerca să îi slăbească și pe actorii politici orientali. În primul rând pe cei mici și mijlocii care sunt mai abordabili (precum România sau Polonia) dar și pe cei mai mari (precum Rusia). Marile puteri au obiceiul de a scăpa de problemele interne pe care nu le pot rezolva, exportându-le. (Europa de S-E a cunoscut foarte bine de-a lungul secolelor, efectele acestei nefericite practici.) Subversiunea și confruntarea se vor accentua, deci, în perioada următoare, atât la nivelul Europei cât și la cel global.

Spre a face față acestor amenințări soluția cea mai potrivită este integrarea europeană. Statele Unite ale Europei, funcționând ca o democrație trans-națională în frontierele unei federații pan-europene de state națiune, pot salva disoluția statelor naționale și opri refugiul europenilor, loviți și speriați de crize (de la cea a democrației la cea economică și la cea a statului social) către forme arhaice de socializare. Ar trebui să o înțeleagă și euro-scepticii neo-liberali de la Londra și naționaliștii neo-imperiali de la Berlin.

Până una alta să observăm că, în contextul crizei geo-strategice ucrainene, Polonia a decis să pună la punct o formă de alianță defensivă și integrare militară împreună cu Lituania și Ucraina. România (de preferință împreună cu Republica Moldova) ar trebui să se alăture rapid acestei inițiative, atrăgând pe cât posibil în cadrul ei și Turcia. Chiar dacă unii ar fi tentați să privească acest gest ca având caracter rusofob, în realitate el ar reprezenta o măsură de siguranță și un avertisment dat tuturor statelor europene, din est și din vest, care hrănesc ambiții neo-hegemonice.

2 responses to “Regatul Unit rămâne unit dar divizat (sic!)”

  1. Cristi C says:

    “Statele Unite ale Europei, funcționând ca o democrație trans-națională în frontierele unei federații pan-europene de state națiune, pot salva disoluția statelor naționale”

    Nu vi se pare ca va contraziceti? Statele natiune rezulta din disolutia statelor nationale, din care se desprind … cum le-ati spus “forme arhaice de socializare” precum mini-statele natiune. Deci federatia pan-europeana de mini state natiune se cladeste pe ruinele fostelor state nationale. Deci cum le salveaza?

    • Adrian Severin says:

      Statele națiune nu rezultă din disoluția statelor naționale (stat națiune și stat național este același lucru) ci din disoluția imperiilor multi-naționale sau din unificarea unor formațiuni politice regionale caracterizate printr-o bază etno-culturală comună. Când un stat național sau națiune se rupe în formațiunile regionale din care a fost alcăuit, înseamnă că populația care îl locuiește reculează spre formele de socializare pre-naționale mai vechi, sentimentul apartenenței la națiune fiind înlocuit de cel al apartenenței la o comunitate locală / regională mai mică aptă a satisface criteriile de coeziune ale acelei populații. (Criteriile de coeziune sunt condițiile de a căror îndeplinire depinde loialitatea cetățenilor față de instituțiile care guvernează cetatea / entitatea statală al căror subiect sunt.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new