ARHIVA Power&Politics World

Republica Moldova la 21 de ani de independenţă – bilanț și mai ales perspective

August 26, 2012

interlocutor și oaspete de onoare al powerpolitics.ro – Excelența Sa, Ambasadorul Republicii Moldova la București, Iurie Reniţă: ”Relaţiile cu România sunt strategice, privilegiate şi speciale”

Scurtă incursiune istorică – La sfârşitul anilor 90 ai secolului trecut în Moldova, pe atunci parte componentă a fostei Uniuni Sovietice, a luat amploare mişcarea democratică şi de eliberare naţională, care s-a încununat la 27 august 1991 cu proclamarea independenţei. În acest an se împlinesc  21de ani de când Parlamentul de la Chişinău a adoptat, în sesiune extraordinară  Declaraţia de independenţă a Moldovei.
După încercarea eşuată de lovitură de stat de la Moscova, Republica Moldova devenea, la 27 august  1991, cea de-a şaptea republică sovietică ce se despărţea de Uniunea Sovietică.   Independenţa Republicii Moldova a fost recunoscută la nivel internaţional, devenind membră a mai multor organizaţii internaţionale prestigioase şi, în primul rând, a Organizaţiei Naţiunilor Unite (martie 1992).
Acum, 21 de ani, Legislativul de la Chişinău cu 282 de voturi ”pentru” şi nici unul ”împotrivă”, declara Republica Moldova stat independent şi democratic, liber să-şi hotărască singur prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, aşa cum sperau  ani la rând populaţia de peste Prut.
Sute de mii de oameni veniţi din toate colţurile republicii au umplut atunci piaţa centrală a Chişinăului, devenită astăzi Piaţa Marii Adunări Naţionale, scandând ”Libertate, Independenţă”.
Declaraţia de independenţă reprezenta, aşa cum consemna şi presa vremii, punctul culminant al unui proces început cu doi ani în urmă (1989), când mişcarea de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova, în care un rol important l-a avut intelectualitatea basarabeană, şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională. Aceste aspiratii au fost exprimate prin documentele adoptate în cadrul Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărârile Parlamentului Republicii Moldova cu privire la decretarea limbii române drept limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin – la 31 august 1989, a drapelului de stat – la 27 aprilie 1990, a stemei de stat – la 3 noiembrie 1990 şi schimbarea denumirii oficiale a statului – la 23 mai 1990.
După declararea independenţei Republicii Moldova au urmat alte documente menite să intărească statutul de independenţă a ţării. Pe 3 septembrie 1991 a fost creată Armata Naţională a Republicii Moldova, iar în anul 1994 a fost adoptată Constituţia Republicii Moldova, conform căreia drepturile şi libertăţile omului, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate de către stat. Toţi cetăţenii  Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
Sistemul politic din R.Moldova pe parcursul celor 21 ani de independenţă a fost modificat de două ori: sistem mixt (1994-2000) în care preşedintele era ales prin vot direct, iar începând cu anul 2000 şi până în prezent predomină sistemul de republică parlamentară.
Relaţiile Republicii Moldova cu România au cunoscut mai multe etape. În perioada guvernării Partidului Comunistilor (2001-2009) a survenit o răceală şi rivalitate dintre Chişinău şi Bucureşti. Noua alianţă de guvernare AIE şi-a propus ca obiectiv prioritar intregrarea în Uniunea Europeană, iar relaţiile cu România au fost reactualizate şi sunt „strategice, privilegiate şi speciale”, susţine Ambasadorul Republicii Moldova în România, Excelenţa sa Iurie Reniţă, în interviul acordat în exclusivitate pentru portalul nostru.

– Excelenţă, ce parcurs de realizări şi obstacole a străbătut Republica Moldova în cei 21 de ani care au trecut de la proclamarea Independenţei de stat?

Iurie Reniţă: – Republica Moldova ca stat independent şi suveran a apărut pe harta lumii relativ recent, în 1991. Dacă apariţia lui s-ar fi produs pe fundamentul unui alt stat democratic, cum s-a întâmplat în alte ţări, ca Cehoslovacia, unde acest „divorţ” s-a produs într-o manieră civilizată, probabil că soarta şi parcursul nostru ar fi fost cu totul altul. Noi am fost parte a imperiului sovietic, care avea o ideologie şi nişte valori diferite,  în mare parte ele fiind demagogice. Am crescut într-un anturaj în care una se spunea şi cu totul altceva se făcea; era o mare discrepanţă între vorba şi fapta reală, fiind mult prea evidentă minciuna. De aceea parcursul Republicii Moldova ca stat independent a fost unul complex, profund marcat de trecutul fostei URSS. Nu s-a realizat o ascensiune fulminantă şi realizări impresionante, cum au fost cele din Ţările Baltice. Republica Moldova a fost un teren de experimentare a tot ce-i ideologic, politic, economic, ecologic etc. şi din acest considerent parcursul nostru a fost şi este încă unul dificil. Dincolo de aceste repercursiuni care au marcat istoria recentă a Moldovei, cea mai mare performanţă, în opinia mea, este afirmarea ei ca stat democratic pe plan european şi internaţional. Republica Moldova a reuşit să se impună pe arena internaţională, mai ales odată cu venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană. Noi aveam imaginea înfrântului (n.r. conflictul de pe Nistru), elementele de separatism ne-au marcat profund. Ştim foarte bine cine a provocat aceste acţiuni dirijate din exterior, menite de a ne îngenunchea. Cu toate acestea am reuşit să ne afirmăm ca stat democratic, dornic de a colabora în baza principiilor egale cu toate ţările, începând cu Rusia, Ucraina, România şi terminând cu SUA, Canada, China ş.a.

Un regret este că nu am reuşit să ne dezvoltam economic mai consistent, nu am reuşit să identificăm cele mai bune soluţii economice, am experimentat prea multe metode, am distrus agricultura, industria a fost privatizată într-un mod dubios,  alte ţări au reuşit să ne arate exemple mai atractive în perioada de tranziţie.

Mai există şi mari decepţii politice. Viaţa politică de după anii 90 a fost una tumultuoasă şi incertă.  Actorii politici au luat decizii, în unele cazuri, pornind de la interese personale, în detrimentul interesului naţional.

Însă 21 de ani e un termen relativ mic pentru performanţe extraordinare. Cu toate acestea, trebuie să ne menţinem optimismul. Am toate motivele de a fi mândru că sunt cetăţean al Republicii Moldova, un stat care priveşte cu optimism perspectiva europeană.

– Cum explicaţi faptul că după două decenii de independenţă, populaţia de peste Prut se mai confruntă în continuare cu o criză identitară? Aţi amintit mai sus de ţările baltice, deşi au făcut parte şi ele din acelaşi sistem, au avut altă ascensiune, pe când populaţia R.Moldova este într-o continuă căutare de identitate şi valori …

Iurie Reniţă: – Diferenţa este enormă dintre Ţările  Baltice şi Republica Moldova, deşi în anii 1988-1991 eram în condiţii egale sau chiar Republica Moldova era mult mai activă în acţiuni revoluţionare şi democratice. Însă trebuie să luam în calcul faptul că Republica Moldova a fost un poligon de experimentare din toate punctele de vedere, iar repercursiunile le simtim şi astăzi. Ideologia comunistă cu un iz bolşevic se mai simte şi astăzi. Din momentul în care ne considerăm o ţară democratică, nu putem forţa lucrurile prin a impune unor cetăţeni de a gândi într-un fel sau altul. Chestiunea identitară este una foarte sensibilă, în special în ţările de tranziţie, care au ieşit din regimuri totalitare. Cum poţi să-i spui unei persoane că aparţine unei etnii, naţiuni dacă timp de 50 de ani i s-a infiltrat într-o manieră dogmatică că duşmanul lui numărul unu este peste Prut…

Timpul le va repara pe toate, mult mai important este de a fi buni patrioţi ai Republicii Moldova, să sprijinim prin toate mijloacele posibile consolidarea acestui stat şi avansarea lui în procesul de integrare europeană. Mai e nevoie de o anumită perioadă pentru ca lumea să se clarifice, nu e atât de simplu ca să ne debarasăm de mentalitatea sovietică. Avem situaţii paradoxale: bunicii, străbunicii care au fost deportaţi în Siberia, torturaţi, nimiciţi ne oferă în unele cazuri suprize foarte neplăcute – votează într-un fel … E important să punem în capul mesei adevăratele valori naţionale, iar populaţia să aibă posibilitatea să se autoidentifice şi să se redescopere. Toate speranţele se îndreaptă spre generaţia tânără care vine cu o nouă mentalitate. Trebuie să ne construim un drum european, fără a ne neglija trecutul, însă fără a excela în nostalgii ale trecutului.

– Care este cel mai mare pericol ce ameninţă Independenţa Republicii Moldova?

Iurie Reniţă: – Nesoluţionarea problemei transnistrene şi prezenţa muniţiilor şi a trupelor străine pe teritoriul ţării noastre, care contravin flagrant statutului de neutralitate al Republicii Moldova,  imposibilitatea identificării unei căi pentru soluţionarea definitivă a chestiunii transnistrene. Nu accept formula de „conflict”, „diferend” pentru că ele nu întrunesc condiţiile de a fi numit astfel. Cunoaştem cine a provocat în 1992 conflictul, cine sunt organizatorii, avem decizia CEDO de la Strasbourg prin care au fost punctate clar toate elementele acestui conflict, avem cazul „grupului Ilaşcu”. După acest eveniment tragic ar fi trebuit să se identifice o soluţie durabilă pentru soluţionarea acestei probleme. Actualmente populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului colaborează fără interdicţii, majoritatea agenţilor economici de pe malul stâng al Nistrului sunt înregistraţi la Chişinău, au posibilitatea de a exporta. De exemplu cantitatea enormă de metal din raioanele de est este exportată în străinătate. Autorităţile de la Chişinău manifestă disponibilitate deplină pentru reîntregirea celor două maluri ale Nistrului. Însă la mijloc, există alte interese de ordin geopolitic şi geostrategic.

Ar trebui să oferim mai multă încredere cetăţenilor în viitorul acestui stat. În primul rând, lipsa de încredere în perspectiva afirmării şi dezvoltării statului nostru poate fi un pericol. Ar trebui ca toţi factorii decizionali să ofere argumente şi motive prin acţiuni concrete că Republica Moldova are o perspectivă clară europeană. Mediul european ar putea elimina această neîncredere. Ar trebui să oferim un mediu atractiv pentru cei care au plecat peste hotare, să se reîntoarcă în ţară, e necesară energia din fiecare din noi pentru consolidarea independenţei. O bună parte din populaţia activă este plecată în străinătate, anume segmentul de mijloc care au asistat la mişcările de renaştere naţională, din păcate este plecată.

Un alt pericol ţine de menţinerea dependenţei exclusive şi excesive de sursele energetice a unui singur furnizor. Diversificarea surselor energetice este o necesitate vitală pentru reuşita consolidării statului nostru,  dacă vom rămâne dependenţi de o singură piaţă, există pericolul de a conserva această incertitudine care mai persistă în Republica Moldova. În ultimul timp s-au făcut paşi concreţi în acest sens pentru diversificarea exporturilor moldoveneşti în ţările europene şi identificarea altor surse energetice.  Un exemplu concret este declararea de către guvernele de la Chişinău şi Bucureşti a gazoductului Iaşi-Ungheni drept proiect de interes naţional, urmând a fi funcţional până la sfârşitul anului viitor.

Aş vrea să profit de ocazie şi să-i felicit pe toţi cu ocazia sărbătorilor naţionale – Ziua Independenţei şi Ziua Limbii Române. De asemenea, doresc tuturor cetăţenilor Republicii Moldova să privească cu mai mult optimism la perspectiva europeană a ţării noastre. Independenţa este un prilej de mândrie că statul nostru are un viitor, însă acest viitor depinde de fiecare din noi. Indiferent unde locuiesc cetăţenii noştri: la Chişinău, Bălţi, Cahul, Bucureşti, Bruxelles, Paris să ne sprijinim ţara de baştină şi atunci, la sigur, că vom avea un viitor european asigurat.

A consemnat – Lucia Coroiu.

2 responses to “Republica Moldova la 21 de ani de independenţă – bilanț și mai ales perspective”

1. Anonymous says:

   August 27, 2012 at 12:38 pm

   Excelent post. Felicitări cetățenilor de pe Prut !

   Reply
   • Ricky says:

     November 20, 2012 at 11:53 pm

     De fapt, comunecii au spus doar jtumaate din adevar: acest parlament fara coAIE, mafiot si de rasul lumii- si-a pierdut legitimitatea, trebuie eliminat, el nu se deosebeste prin nimic de guvernarea precedenta. A doua jtumaate de adevar: si-a pierdut legimitatea insusi statul asta criminal Republica Mafiei si trebuie si el eliminat prin unirea cu Patria -muma Romania. A treia jtumaate de adevar alegerile reprezinta un ventilator puternic, care alege graul de neghina, doar la alegeri partidele urca sau coboara, minciuna politica ese la iveala, starpiturile gen Rosca sunt taxate de electorat. In ultimii trei ani in RM s-a progresat atat de mult pe calea democratizarii societatii, cat nu s-a facut in toti cei 20 ani luati imtreuna Dar partidele actuale, prezente in parlament, si-au aratat pe deplin impotenta si nedorinta lor de schimbare. Odata ce acest popor indobitocit nu opteaza pentru unirea neamului, atunci oricum este nevoie de sange proaspat in Parlament. Trebuie ca partidele sa inteleaga ca boborul le voteaza pentru realizarile lor concrete si nu pentru demagogie si minciuni. Deci sa asteptam alegeri, sa nu ne fie frica nici de cele anticipate, sa votam un partid mai demn, mai anti-mafie, mai nou-care poate aduce schimbari. Hienele politicein frunte cu Voronin, Filat, Plohis, Ghimpu, Diacov, Lupu, Dodonoff etc la gunoiul istoriei!!!

     Reply