Retrospectiva 2015 – România sub zodia lui Black Friday

December 22, 2015

Nicolae Radu

Realitățile ce dau consistență fiecărei zile din existența noastră sunt multiple! Pamflet politic, evenimente sociale, prognoze  și schimbări cerute în stradă! Zestrea anului 2015 reunește o serie de fapte de o diversitate impresionantă, precum: ministeriabili plimbați cu sau fără cătușe pe la DNA, Bacalaureat 2015, Loteria bonurilor fiscale, evenimente acompaniate de concertele Violettei, Andre Rieu, Robbie Williams, Festivalul George Enescu și Parov stelar! Colectiv – un cuvânt care arde! Ofițeri acoperiți și neacoperiți, majorități zdrobitoare și greu de destructurat, control judiciar, arest la domiciliu, toate acestea dau culoare dar și motive de reflecție celor ce gândesc la viitor!

În mod cert, anul 2015 nu a fost unul ușor! Marcat de frământari politice, de nenumărate drumuri pe calea justiției, dar și de un moment extrem de tragic, numit Colectiv, în care cu toții am înțeles ce înseamnă nevoia de unitate chiar și în durere, anul 2015 obligă la o analiză ancorată în sfera realismului.

Am mai amintit și repet! Nu fac politică și îmi doresc să fiu înțeles corect! Remarc cum Europa ne este prezentată ca fiind o mare familie. Poate că așa și este, însă îmi pare că la nivel de națiune nu am învățat nimic din lecțiile trăite de-a lungul istoriei. Fie că amintim vremurile istorice și fastul Cancelariei de la Viena, fie că privim spre Bruxelles-ul zilelor noastre, uităm că locul nostru nu a fost niciodată la masa celor puternici! Strămoșii noștri erau legați de glie, iobagi sau țărani aserviți. Ce se întâmplă în anul 2015? Istoria își pretinde dreptul la reflecție, dar cine să audă? Cine să înțeleagă? Cine mai vrea să asculte? Cine mai poate să înțeleagă ceva?

Reconfigurările sociale sunt evidente, indicele demografic coboară, marginalizarea devine din ce în ce tot mai prezentă! Realitatea pare adeseori o piesă de teatru absurd. Preoții privesc spre înaltul cerului din catedrale lipsite de bugete, în timp ce agricultura excelează în dezvoltarea plugului de lemn de altă dată.  Gogoșari din Portugalia înlocuiesc merele și perele din Munții Apuseni, pepenii din Dăbuleni sunt izgoniți din piață de lubenițele venite din străinătate! România este o piață de desfacere… pentru produse second-hand și declarații belicoase fără sens !

Bugetul este prins pe roata din spate a unei  căruțe autohtone cu pretenții de Orient-Expres, educația este privită ca non-prioritate, în timp ce România se pregăteste parcă de război prin unele bugete supradimensionate. Legea Big Brother produce déjà efecte! Ciobănescul carpatin devine insolvabil, palinca românească își află rădăcinile de baștină la Budapesta ca produs tipic unguresc! Oare ce ne-a mai rămas pentru anul 2016?

Prins între neputință, speranță și nevoi, românul își păstrează umorul! Aflat sub presiunea vremii și vremurilor, românul a devenit expert în conturi curente, deficit bugetar, rata inflației, studii de fezabilitate, autostrăzi prăbușite, anchete trâmbițate victorios, dar care se vor pierde, probabil, prin sertare prăfuite!

Cu sufletul apăsat de credite bancare, cu mintea uneori obosită de alte credite bancare, încovoiat de nesiguranță și teamă, românul cade, se ridică și privește confuz spre un nou an, spre 2016.

În loc de ”Leru-i ler și Dalbe flori”, se aude din ce în ce mai mult că băncile nu pierd niciodată! Banca Națională veghează la binele celor ce știu să facă afaceri pe spatele împovărat de datorii al românilor! Păcăliți cu buletinul și înrobiți cu credite în franci elvețieni, mare parte dintre semeni noștri și-au pierdut până și sănătatea!  Potentații vremii se ascund sub intenții de vot, în timp ce legile sunt întoarse în Parlament pe motive doar de băncile străine cunoscute! Ce se mai poate face?

Greu de aflat un răspuns, în condițiile în care românii sunt otrăviți cu mâncare ieftină din import, după cum aprecia tocmai ministrul agriculturii în funcție într-o țară cu un potențial agricol substanțial. Industria a ieșit din clubul furnizorilor de locuri de muncă,  devenind doar un posibil proiect pentru viitoare reconstrucții arheologice!

Tot în anul ce își deapănă ultimele zile am primit și o altă confirmare: România  a ajuns o ”țară retrocedată”! Mii de hectare de pământ vândute, sute de hectare de pădure dispărute, privatizări frauduloase, cumpărări cu toptanul de drepturi litigioase, toate fac cunoscute nume sonore de prinți, prințese și alte personaje de curte coborâte parcă din poveste. E drept, o poveste cu accente din Kafka ! Românii privesc prostiți la averile adunate fără număr și fără lege, împroprietăriții, marcați brusc de perspectiva sărăcirii, merg cu pași timizi spre justițiabili, pentru a-și afla în cele din urmă liniștea în imensele palate pentru care s-au luptat atât! Verdictul este mult prea ”dur”, se plâng ei în regim de breaking news, în raport cu faptele incriminate: “arest la domiciliu” sau mai nou “punerea sub control judiciar”, în condițiile în care averile lor rămân neatinse!

Mai avem și un primar de capitală prăbușit din funcție și un București care pierde finanțare din fonduri europene şi de la bugetul de stat în valoare totală de 124.183.654 lei pentru trei proiecte care nu vor fi finalizate la 31 decembrie 2015!

Cine plătește regia și distribuția acestei uriașe tragi-comedii ? Statul! Cine este statul? Poporul! Ce înseamnă poporul, atât cât mai există? Vasile, Ion, Petre, Maria și mulți alții, oamenii împovărați de datorii, cu salarii de nivelul unei mese la ceas de seară pentru cei  ce se “sacrifică” pentru o Românie Frumoasă! Cine este poporul?! Tinerii alungați din Casele de Copii direct în stradă, dar și vârstnicii nevoiți să își caute în batista înnodată bănuții strânși cu greu, doar pentru medicamente și pentru o clipă de viață în plus!

Arhive uitate, hrisoave lovite de nulitatea, toate acestea contrazic parcă adevărul că omul trăiește doar o singură dată! Nu în zadar se aude încă din 1990 încoace, “pleacă ai noștri și vin tot ai noștri”! Istoria nu minte niciodată! Cine a fost Mociorniță? Cine a fost Auschnitt? Cine sunt însă cei văzuți și nevăzuți ?!

Realitatea lui 2015  aduce în prim plan dăngănitul de clopot ce sună încă departe! Spre deșteptare și aducere aminte ! Avem din belșug gonaci și căprioare vânate, și iepuri  ascunși sub scaunele puterii! Munții sunt ciopârțiți cu drujba. Pădurarii sunt neputincioși sau  sunt doar complici?! Bihor, Bistrița Năsăud, Maramureș sunt doar o parte din exemple! Cine mai vorbește de o Românie Frumoasă?

Generalul Gheorghe Văduva, pe cât de intelligent pe atât de modest, își exprima durerea, cu ceva timp în urmă,  de a vedea România ca pe o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiți spre o prăpastie. Regretatul Academician Florian Constantiniu ne lipsește din ce în ce mai mult: „La 20 de ani de la marea vărsare de sânge din decembrie 1989, România arată ca un animal bolnav şi hăituit. Ne uităm în urmă şi nu ne vine să credem că au trecut două decenii de speranțe zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea şi deziluzia, începuturile neterminate, politica murdară, cu degetul pe trăgaci, manipularea televizată. Lipsesc o viziune, un proiect național de salvare. Lipseşte harta viitorului (…). În politica externă, am dispărut de pe harta diplomatică a Europei (…). Pe român nu-l interesează situația generală. Dacă prin fin, nas, cumnat, amic etc. şi-a rezolvat păsul lui, restul ducă-se ştim noi unde! Moştenirea multiseculară a lui hatâr şi bacşiş a rămas atotputernică. Cum să îndrepți o țară când cetățenii ei se gândesc fiecare la sine, şi nu la binele comun?! ”.

Faptele dl prof.univ.dr. Ioan Godea nu au rămas necunoscute! Iubit de nu mai puțin de 20 de generații de studenți, inspirat director general al Muzeului Satului din București, director general în Ministerul Culturii, conducător de doctorat și suflet bun pentru mulți semeni aflați la grea încercare, prof.univ.dr. Ioan Godea poate fi numit un “Ambasador cultural” al unei Românii frumoase, fiind autor al unor  lucrări de referință, cu teme complexe, de la “Arhitectura românească și Biserici din lemn din Europa”, până la o tema atât de dragă, marcată prin  “Monografia satului Lunca Teuz” și “Monografia satului Barsa”, toate acestea fiind un mesaj pentru unitatea și continuitatea românilor.

Marcel Bărbatei, jurnalist la Cotidianul.ro, demn urmaș al lui Avram Iancu reține atenția și în anul 2015 prin neobosite cercetări în arhive și prin îndrăznețe puncte de vedere exprimate în preajma puterii.  Asumându-și  riscuri, acesta a vorbit despre satul Nadeș şi despre jafuri la care participă chiar statul roman prin reprezentanții lui în teritoriu! („Bărbatei, Cum să ştergi Transilvania de pe hartă, Realitatea TV”, 2015), puterea argumentelor sale bazate pe dovezi istorice anulând efectiv orice încercare de retrocedare!

Tot în 2015, controversat prin atitudine, dar cu o prezență imposibil de ignorat, Corneliu Vadim Tudor – poet, senator, europarlamentar, candidat la președinție și jurnalist – a plecat ușor grăbit spre cer, la doar 65 de ani, invitând moartea la o cafea! „Hai, Moarte, să bem o cafea/ Ți-o fac cu caimac, aromată/ Mai leapădă-ți coasa cea grea/ Și mantia asta ciudată./ Te rog să iei loc în fotoliu (…)/Acum ești captivă la mine/ Am vrut să-ți arăt, draga mea/ Că nu-mi este frică de tine:/ Ți-am pus șoricioaică-n cafea”.

Fără să am dorința de a determina polemici, apropiata Sărbatoare a Crăciunului ne îndeamnă la a fi mai buni! Corneliu Vadim Tudor a surprins mereu prin inteligență, prin memoria fenomenală, dar și printr-o retorică agresivă ce i-a atras nenumărați adversari politici! Faptele sale le va judeca timpul. Și poate deloc întâmplător, Tribunul a fost urmat la scurtă vreme în drumul spre cer de doamna Mitzura Arghezi, fiica lui Tudor Arghezi.

Ce se mai poate spune la final de an 2015?

De la an la an, vedem cum mulți din cei dragi se înalță la cer! Iar noi generații cresc sub ochii noștri, și-am vrea ca măcar lor să le fie mai bine. În ciuda greutăților, sperăm mereu la un an mai bun! Un an trece, altul începe! Bucurie, căutari și sperante! Și totuși, în condițiile în care românii își rătăcesc entuziasmul, voci europene se fac din ce în ce mai auzite!

Cine guvernează România? Încotro merg românii? Mai avem nevoie de identitate națională? Cine înțelege ce se află în sufletele românilor de rând? Iată doar câteva întrebări pe care le vom lua cu noi în Noul An, și poate chiar mai departe, căci răspunsuri imediate sunt greu de aflat. Și chiar greu de rostit !

Cine mai are nevoie de istorie? Mai nou, până și simbolurile României sunt supuse reparațiilor de tranziție! Arcul de Triumf este îngrădit de schele, semn că de ani buni încă se lucrează! Intrat în renovare în anul 2014, aceasta trebuia să fie finalizată la 31 decembrie 2015! În condițiile în care valoarea lucrărilor se ridică la câteva miliarde, Arcul de Triumf rămâne închis între panouri! Implicare, interese, prostie, lipsă de profesionalism, pasivitate ori doar indiferență?

Oare nu cumva Arcul de Triumf conservă identitatea românilor poate pentru vremuri tulburi, neanunțate încă?!

Cine reușeste să ne mai aducă un zâmbet? Posibil doar regretatul actor Nae Lăzărescu! Plecat și el dintre noi în anul 2015, maestrul comediei ne îndeamna la o viață lipsită de patimi, înseninată  prin piese de referință precum: “Grăbeşte-te încet”, „Şantaj”, „Baloane de curcubeu”, „Căsătorie cu repetiție” şi „Viraj periculos”! Ce este fericirea? Extaz, dualitate simptomatică și goană după curcubee!

Gând bun, români! Drum ușor spre ani frumoși! Cele petrecute rămân cu bine  în anul 2015!

Leave a Reply