Rio+20 – “Viitorul pe care îl vrem” sau lungul drumul de la vorbe la fapte

June 22, 2012

Gabriela Ioniță

Cum spuneam și cu altă ocazie, avem summit-uri, multe… fără număr, cum s-ar zice preluând din folclorul urban al nației. Astfel, în paralel cu Davosul rusesc de la Sankt Petersburg (unde s-au mutat cu bagaje toți greii economici de la Business-20), la Rio de Janeiro (20 -22 iunie 2012) se desfășoară Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă, unde și-au dat întâlnire mai mult de 100 de șefi de stat și de guvern și peste 40.000 de oficiali, în încercare de a contura o serie de politici și măsuri menite a eradica sărăcia și a promova prosperitatea globală, echitatea socială și protecția mediului (am citat din prezentarea oficială a conferinței). De remarcat că avem și o delegație română la acest eveniment – e drept una la fel de diversă ca și agenda evenimentului.

În cuvântul rostit în deschiderea reuniunii Secretarul General al UN, Ban Ki-Moon, i-a îndemnat pe cei prezenți să nu rateze șansa istorică a unei înțelegeri la nivel mondial care să accelereze implementarea dezvoltării durabile (textul documentului asupra căruia au negociat și au ajuns la un consens 191 de țări urmând a fi înclus în concluziile de la finalul conferinței și adoptat de șefi statelor respective). “Haideți să nu pierdem această oportunitate. Lumea ne privește și vrea să vadă dacă cuvintele vor fi transpuse în acțiuni, iar noi știm că asta trebuie să facem” a spus Ban Ki-Moon. Cum bine știu cei care mă citesc în mod curent, nu sunt un fan al Organizației Națiunilor Unite pe care o consider pervertirea unei idei nobile într-un mamut ros de birocrație și finanțat pe criterii cel puținb discutabile. Conferința Rio+20 din acest an se dorește a fi un eveniment continuator al Summit-ului Pământului (Earth Summit) din 1992, în urma căruia s-au înregistrat “progrese inegale“ – am citat din draftul documentului menționat mai sus și pe care îl puteți găsi pe site-ul nostru la categoria Whitepaper – adică un mod diplomatic de a spune că rezultatele ultimului deceniu trebuie căutate cu lupa. Am spus diplomatic. În realitate, disperarea, rata mortalității și numărul celor care trăiesc la limita dintre viață și moarte în țările subdezvoltate e rămas la fel, conflictele interetnice la nivel mondial au crescut, cum au crescut și conturile producătorilor de armament, iar sărăcia și șomajul la nivel mondial s-a extins ca o plagă tocmai la cei de la care se aștepta o mână de ajutor. Încercând să nu fiu însă mai catolică decât Papa, apreciez recunoașterea de către Secretarul General al UN, Ban Ki-Moon că omenirea se află într-un moment de impas, în care vechiul sistem de dezvoltare economică și progres social se dovedește caduc și necesitatea imperioasă de a găsi un noi modele în condițiile unei acute lipse de …timp. Sub titulatura Viitorul pe care îl dorim, documentul ce urmează a fi semnat la finalul Rio+20 se dorește a fi un posibil model. Cât de viabil și cât hârțogărie birocratică, decideți dvs. Acta non verba !*

*Motto of the United States Merchant Marine Academy

One response to “Rio+20 – “Viitorul pe care îl vrem” sau lungul drumul de la vorbe la fapte”

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new