ARHIVA Power&Politics World

Rivalități de clan, corupție, ilegalități și afaceri amoroase – rețeta perfectă pentru o demitere

November 8, 2012

Tatiana Jucova – special corespondent (Moscow)

Demisia/demiterea neașteptată a ministrului apărării Anatolii Serdiukov a produs o adevărată stupefacție în rândul analiștilor politici din Rusia și nu numai. Ziarele, destinate cititorului de rând, au ieșit cu titluri alarmante precum “Putin și anul1937”.

A fost ex-ministru Serdiukov victima unei vendete de interese sau doar a propriei incompetențe și a corupției pe care a patronat-o cu bună știință ? Cel mai probabil toate la un loc. Deși unii experți s-au grăbit să vorbească despre “lupta între clanurile de putere și interese”, alții văd în situația creată semnele unei furtuni care se apropie și care va zgâlțâi serios Casa Albă moscovită. “Din anul 2000, Vladimir Putin nu odată a schimbat brusc oameni din echipa sa atunci când aceștia au devenit incompatibili, însă înlocuirea lui Serdiukov cu Serghei Șoigu se deosebește în mod radical de schimbările precedente. “Sigur, președintele Putin a legat demiterea lui Serdiukov cu investigarea corupției, așa că după demisie poate urma arestarea și chiar procesul public aproape ca pe timpurile lui Stalin” – consideră cunoscutul expert militar rus Pavel Felghengauer, citat de “Novaya Gazeta”. “Nu se poate spune acum că nimeni nu este de neatins. Asemenea persoane există în fiecare țară, în fiecare elită conducătoare. Dar este cert că regulile jocului se schimbă acum” – a comentat, pentru FirstNews, șeful Institutului Strategiei Naționale (un centru politologic independent din Rusia), Mikhail Remizov.

Ceea ce sperie o parte a comunității experților ruși este că regulile noi par a fi dictate de gruparea “ideologilor arondați complexului industrial de apărare”, care, potrivit opiniei politologului Pavel Salin (citat de agenția RBC), a stat în spatele deciziei de înlăturare a lui Serdiukov. Se vehiculează mai mult sau mai puțin public numele lui Serghei Ivanov, șeful administrației prezidențiale, a lui Sergei Cemezov, directorul general al corporației de stat “Rostehnologhii” și a vice-premierului Dmitri Rogozin, însărcinat cu modernizarea industriei de apărare. Cel din urmă chiar s-a grăbit să recunoască în public existența conflictului profesional între el și ex-ministrul Serdiukov, ale cărui “trucuri l-au plictisit” pe Rogozin, potrivit declarației celui din urmă, preluată de Gazeta.ru. Așadar, “tabăra conservatoare” își clamează public victoria asupra executantului reformei modernizatoare a armatei ruse. Dacă aceasta a fost o reușită sau un eșec este altă discuție, și în mod sigur nu doar acesta a fost motivul de mazilire a ministrului apărării. La polul opus, “tabăra liberală” reacționează anemic, semn că se teme… De ce ?

În primul rând, motivul principal de spaimă ar trebui să-l constituie anumite obiceiuri de bon-viveur, care par să fi devenit un stil de viață fundamental pentru înalții funcționari din aparatul de stat, mai ales în ultimii ani. Istoria ex-ministrului Serdiukov ar putea să stea la baza unui roman de aventuri din secolul XIX. Sau a unei telenovele de secol XX. Un comerciant de rând, care și-a construit o carieră de la umilul statut de șef de secție într-un magazin de mobilă din Leningrad în 1985 până la cel de director general al unei întreprinderi comerciale din același domeniu, în 2000, când și-a schimbat brusc viața. Un șir incredibil de oportunități i-au dat impozanță și strălucire. Intrând în rândurile funcționarilor mărunți ai Serviciului Federal Fiscal, Serdiukov devine deja în 2004 locțiitor de ministru la Ministerul responsabil de impozitele Rusiei, iar în același an ocupă postul de șef al Serviciului Federal Fiscal. Peste doar trei ani, în 2007, președintele Vladimir Putin îl va prezenta Statului Major în calitate de noul ministru al apărării, primul funcționar civil în acest post din istoria post-sovietică a Rusiei, demnitate în care era investit cu o misiune specială: să conducă reforma de modernizare a armatei Federației Ruse.

Nimeni nu schițat semne de mirare referitoare la această carieră ieșită din comun. Iar pentru ca saga să fie completă, ar trebui să amintim că aflat pe la mijlocul vieții sale, Anatolii Serdiukov și-a schimbat nu doar cariera, ci și nevasta. Alegerea pentru cea de-a doua soție nu a fost o oarecare fată frumoasă, cu aptitudini de top-model (după tiparul practicat de alți potentați ai zilei),  ci pe fiica lui Victor Zubkov, unul dintre oamenii cei mai apropiați ai lui Putin, subalternul său nemijlocit și în vremurile petrecute la primăria Sankt-Petersburgului, și apoi în guvernul Rusiei. Un așa om putea chiar să-și permită să se răstească la generali și colonei trecuți prin lupte în Afganistan și Cecenia. Iar publicul larg rămânea surd la indignarea corpului de ofițeri ai armatei: spre mijlocul anilor 2000, armata Rusiei a devenit un dinozaur fosilizat, ros prin toate părțile de corupție internă și indisciplină. În plus, acest monstru greu de strunit cerea întruna carne proaspătă de om; degradarea structurală a dus la dispariția disciplinei în unități militare, unde elemente semi-criminale își făceau de cap, iar istorii despre soldați schilodiți și torturați în timpul serviciului obligatoriu în armată umpleau săptămânal coloanele ziarelor. Un semn clar al necesității reformei l-a dat războiul cu Georgia din 2008, care a scos la iveala toate deficiențele unei armatei aflate în plin proces de degradare – de la echipamentul învechit până la lipsa de coeziune și planificare la toate nivelurile. Acesta era contextul în care în 2008 Serdiukov a pornit procesul de modernizare.

Acest proces a vizat trei direcții principale. În primul rând, Serdiukov a demolat vechea structură a armatei ruse, moștenită încă de pe timpuri sovietice, reorganizarea cuprinzând ulterior toate eșaloanele armatei. Restructurarea completă a dus la reducerea însemnată a corpului de ofițeri. Vârful Statului Major a fost măturat din funcții. Potrivit surselor specializate, care au relatat despre rezultatelor reformei în 2012, în trupele de teren au fost anulate în jur de 90% de posturi de ofițeri, în trupele aviatice – 48%, în cele marine – 49%. În total armata rusă “a pierdut” în jur de 200 de mii de oameni, rămânând însă destul de numeroasă (1 milion de persoane). Reforma s-a lărgit și asupra domeniului de învățământ militar, instituțiile respective fiind restructurate și centralizate, câteodată închise cele care au fost considerate neperformante. Toate aceste măsuri erau menite să facă armata mai eficace.

A doua direcție ținea tot de restructurare: Ministerul Apărării a externalizat funcțiile de aprovizionare și asistență logistică – soldații și ofițerii de acum trebuiau să se ocupe doar cu pregătirea militară, nu să spele rufele și să gătească mâncare la cantine, iar generalii de acum nu trebuiau să răspundă de chestiuni de gospodărie precum administrarea bunurilor imobiliare. Aceste funcții și le-a asumat o nouă structură comercială – societatea deschisă pe acțiuni (OAO) “Oboronservis”, controlată de stat. Și, în sfârșit, a treia schimbare, la fel de importantă, s-a produs în domeniul relațiilor între Ministerul Apărării și industria producătoare de armament. Pentru prima dată Federația Rusă a început nu doar să vândă, ci să și cumpere armament de la alte țări.

Era mai mult ca sigur că asemenea schimbări nu s-ar putea produce fără să stârnească reacții de împotrivire înverșunata din partea corpului de ofițeri. În replică au început să circule tot felul de istorisiri despre incompetența militară a ministrului (de pildă, unele surse susțin că în timpul unei ședințe de lucru, Serdiukov nu a știut cum se pronunță abrevierea Forțelor aeriene militare – tr. Voyenno-vozdushnye sily, încurcând-o cu denumirea latină a postului englez BBC). Poate, înțelegând că șansele unui civil de a se face acceptat de casta militarilor de profesie erau aproape zero, Serdiukov nu a depus nici un fel de efort ca să-și câștige autoritatea în acest mediu profesional. Ba dimpotrivă, reacționând la antipod, a arătat dispreț total față de lumea militară, numind în funcțiile cele mai importante din minister pe fostele sale colege din perioada serviciului fiscal. Se spune că “damele lui Serdiukov” provocau crize de nervi ofițerilor de toate gradele, purtându-se foarte arogant chiar și cu eșalonul greu al armatei, colonei și generali cu multe stele și cu experiență la fel de multă. Dar nu te poți răfui cu un ministru doar pentru că dorește să se înconjoare de frumoase reprezentante ale sexului slab. Psihologii spun că e chiar motivant pentru colectivul de muncă. Totul e însă până când munca se mută în alcov. Criticii spun că aici ar fi fost una din greșelile fatale ale fostului ministru, greșeli pe care dușmanii săi le vânau cu multă atenție. Despre una din promovatele și protejatele sale s-a spus că ar fi câștigat un loc aparte în inima lui Anatolii Serdiukov, înlocuind-o acolo pe fiica ex-vicepremierului Zubkov și că anume acest fapt ar fi dus la furia socrului său și prăbușirea carierei ministrului. Este vorba de Evghenia Vasilieva, care un timp a condus aparatul ministrului Serdiukov, iar în 2010 a devenit șefa Departamentului de proprietate al Ministerului Apărării. Mai exact, acest departament răspundea de cheltuielile gestionate de firma “Oboronservis”. Oricum, cert este că la cei 33 de ani ai săi această doamnă era capabilă să gestioneze bugetele de miliarde de ruble ale serviciilor de logistică ale armatei – chiar cu prea multă iscusință s-ar părea – din ceea ce au dovedit anchetatorii Comitetului de Investigație a Federatiei Ruse, care în 25 octombrie 2012 au făcut o percheziție la domiciliul doamnei Vasilieva într-un apartament de lux în centrul Moscovei, vecin cu apartamentul ministrului Serdiukov. În timpul percheziției, la care a asistat, conform mai multor relatări ale presei ruse, însuși ministrul Serdiukov în persoană, au fost găsite tablouri și alte obiecte de artă valoroase; oamenii legii au confiscat o importantă sumă de bani (3 milioane de ruble) și multe bijuterii. Vizita anchetatorilor s-a produs în cadrul investigării mașinațiunilor financiare care au produs statului rus o pagubă de 3 miliarde de ruble, a susținut reprezentantul oficial al Comitetului de Anchetă. După ultimele relatări ale agențiilor de presă, Evghenia Vasilieva ar fi părăsit deja Federația Rusă – ceea ce dă acestei istorii și o turnură privind o posibilă amenințare a securității de stat, o asemenea persoană putând dispune de amănunte foarte detaliate despre organizarea internă a armatei ruse.

Este posibil ca tocmai implicarea acestui organ de stat – Comitetul de Anchetă –  în episodul respectiv să provoace fiori de spaimă în inimile celor care știu că sunt considerați rivali ai “taberei lui Putin”. Deoarece Comitetul de Anchetă reprezintă acum instrumentul principal al puterii de la Kremlin iar rezultatul utilizării acestuia se vede deja în represaliile ce se desfășoară treptat contra activiștilor proeminenți ai mișcării de protest constituite la sfârșitul ultimului ciclu electoral. Dar dacă activiștii principali sunt la vedere, experții nu uită și de participarea discretă a unei părți a elitelor politice și economice în susținerea protestelor – și se așteaptă la o răzbunare și asupra acestora.

Însă cel puțin în acest caz, ei se sperie în zadar, crede politologul rus Vladimir Goriunov. “O anume schimbare a persoanelor cele mai odioase se produce și se va produce și în viitor, însă aceste purificări nu vor deveni radicale și masive”, a comentat el exclusiv pentru powerpolitics.ro. Domnia sa consideră că “principala cauză ce a generat sfârșitului carierei primului ministru civil al apărării este în primul rând incompetența acestuia: nivelul de nemulțumire în structurile de forță ale armatei a ajuns atât de mare, încât nici măcar protecția președintelui Putin nu l-a mai putut salva, și acesta l-a sacrificat pentru menținerea stabilității – așa cum o înțelege el”. Apoi ministrul pare să fi tratat cu superficialitate faptul că își făcuse dușmani puternici la nivel înalt. Deschiderea dosarului nu ar fi fost posibilă fără influența “unor structuri din cadrul elitelor, extrem de nemulțumite de activitatea lui Serdiukov”. Sau deranjate de afectarea propriilor interese. Totuși Goriunov nu crede că în acest proces a jucat un rol decisiv conflictul ministrului cu vice-premierul Rogozin. Acesta din urma reprezintă o figură politică cu o influență anume – el are acces personal la Vladimir Putin și poate să-i influențeze într-un fel opiniile, însă “nu în așa măsură, încât după dorințele și sugestiile lui Rogozin să se decidă schimbarea miniștrilor neagreați de acesta”. Nu se poate însă nega că Dmitri Rogozin se află acum într-o poziție mai puternică decât înainte. Deși unii experți susțin contrariul, Vladimir Goriunov crede că vice-premierul Rogozin nu va avea probleme cu noul ministru al apărării, Serghei Șoigu: “ei amândoi găseau foarte bine un limbaj comun încă de la sfârșitul anilor 90, când Șoigu era deja ministru al situațiilor de urgență, iar Rogozin încă nu depășise stadiul de lider al mișcării politice Congresul comunităților ruse”. Concluzionând, am putea spune că nici nu ar fi prea greu de găsit o soluție de comunicare, de vreme ce din biografia ministrului Șoigu aflăm că vorbește 9 (nouă !) limbi străine, inclusiv turcă și japoneză. Mai mult, noul ministru are atuul unui limbaj comun și cu milionul de subordonați de pe întreg teritoriul țării – este general de armată și Erou al Federației Ruse.

PS: În cel privește pe ex-ministrul Serdiukov, travaliul său e departe de a se fi terminat. Comisia de Anchetă a anunțat astăzi că a descoperit noi nereguli între afacerile derulate de Oboronservis pentru aprovizionarea Flotei de Nord. Cu siguranță însă la final, ar putea scrie o carte despre ingredientele necesare unei demiteri umilitoare și pe care domnia sa pare să le fi cumulat cu sârg.