ARHIVA Power&Politics World

Rolul Intelligence în securitatea națională

December 31, 2014

 Mona Agrigoroaiei

1. Ce este intelligence?

 <<Termenul intelligence […] se referă la strîngerea, analiza, producerea și folosirea informațiilor despre state, grupuri, indivizi sau activități potențial periculoase. Se deosebește de alte surse de informație, pentru că adeseori, deși nu întotdeauna, informațiile se strâng în mod secret și pentru că statele încearcă să nu lase unele pe altele să le adune. Poate să conțină și activități speciale, destinate să influențeze alegerile politicii externe sau interne ale altor state, fără a descoperi sursa influenței. Intelligence se referă totodată și la entitățile guvernamentale care adună și analizează informația, cât și la procesul prin care se execută această funcție>>[1].

Definiía intelligence se face de către Manualul de intelligence al SUA în acest mod: “definiția cea mai simplă și mai clară este: informație plus analiză este egal cu intelligence. Aceasta clarifică deosebirea dintre informație adunată și intelligence produs. Fără analiză, nu există intelligence; aceasta este ceea ce este produs după ce datele sunt adunate și informația este analizată”[2]

Același manual afirmă că scopul intelligence este să informeze guvernele. “Intelligence produce o cunoaștere specială pe care un stat trebuie să o lege de mediul strategic, de alte state și de actorii nestatali pentru a se asigura de faptul că dezideratele sale nu vor avea de suferit, că întreprinderile sale nu vor eșua din cauza oamenilor de stat, a organizatiilor și a mijloacelor de a implementa planul de politici de securitate, că oamenii de stat nu vor acționa și nu vor decide în ignoranță[3]

Len Scott accentuează faptul că “rolul intelligence secret în securitatea internațională și în politica mondială este acum mai important ca niciodată. Așteptările publce pentru intelligence nu au fost niciodată mai mari, și acestea conțin și descoperirea rolului serviciilor secrete” [4]

 2. Serviciile de intelligence

 Entitățile statale care au rolul de strângere și prelucrare a informației se numesc servicii de intelligence și există pentru a:

1)      Culeg informații prin mijloace și metode secrete, menite să protejeze securitatea națională

2)      Analizează informațiile și le diseminează factorilor de decizie în stat care au responsabilități în a preveni sau elimina/limita stările de risc ori amenințările semnalate

3)      susține procesul de luare a deciziilor și a realizare a politicilor de securitate;

4)      asigura avertismente timpurii;

5)      însoți buna guvernare;

6)      susține managementul național și internațional al crizelor;

7)      susține apărarea națională și, în caz de conflict, operațiunile militare;

8)      menține și a păzi secretele. [5]

Există patru categorii de intelligence și se pot deosebi și sunt create servicii sau agenții diferite de intelligence: intelligence externă, internă, militară și, în ultimul timp, intelligence criminală.[6]

• Serviciile Externe de Intelligence

–adună, analizează și produc intelligence relevantă pentru securitatea externă și pentru scopuri de advertizare

-apărarea securității externe necesită cunoașterea pericolelor, amenințărilor, oportunităților și șanselor, precum și al probabilităților și posibilităților de producere a evenimentelor

-intelligence este necesară referitor la scopuri, planuri, capacități și activități ale puterilor străine, organizațiilor, grupurilor nestatale și agenților lor care reprezintă amenințări la actuale sau potențiale asupra statului și intereselor sale naționale.

– culeg, analizează și diseminează informații cu privire la amenințări generate în exteriorul țării care vizează securitatea națională sau a aliaților partenerilor statului din care fac parte respectivele structuri de intelligence

• Serviciile Interne de Intelligence

–adeseori numite Servicii de Securitate, adună, analizează și produc intelligence relevantă pentru securitatea internă

-securitatea internă urmărește să apere statul, suveranitatea, teritoriul, infrastructura critică, societatea și oamenii împotriva actelor răuvoitoare și a activităților dușmănoase.

-ceea ce face Intelligence externă înavara statului, face Intelligence Internă în interiorul statului, depinzând de situații cu priorități diferite.

-descoperă terorismul, spionajul, sabotajul, subversiunea, extermismul etnic și religios, crima organizată, producția de droguri și traficul, spălarea și falsificarea banilor, traficul cu arme, contrabanda cu arme și oameni, emigrația ilegală, atacurile cibernetice și furtul de date și răspândirea pornografiei, etc.

– previn și combat amenințări la adresa securității naționale care au forme de manifestare sau potential/effect asupra statului din care fac parte respectivele structure de intelligence – responsabilitățile sunt diferite, de la stat la stat, fiind definite prin cadrul normative

– cooperează cu structure de intelligence din statele aliate/partenere atunci când amenințări la adresa securității sunt generate sau produs efecte în cele state

• Serviciile de Intelligence Militar

–adună, analizează și produc intelligence relevant pentru planificarea apărării și a forțelor militare și a susținerii operațiunilor militare.

–susținerea în planificarea apărării obligă la cunoașterea intelligence asupra capacităților militare străine, slăbiciunilor, doctrinelor, ordinelor de bătălie, conceptelor operaționale, tacticilor și performanța armamentului pentru a modela dimensiunile, tipurile și dizlocarea forțelor militare;

-susținerea în planificarea militară are de-a face cu intelligence pentru apărarea forțelor; pentru a asigura transparența câmpului de bătălie, localizând centrele de gravitate și punctele decisive; pentru a da posibilitatea prin operațiunile în centrul rețelei și bazate pe efecte în atingerea obiectivelor strategice și operaționale.

– susțin informativ și contrainformativ desfășurarea de operațiuni militare în afara țării

• Serviciile de Intelligence Criminal

–adună, analizează și produc intelligence asupra grupurilor criminale, corupției și activităților criminale, cu scopul pedepsirii lor.

“Toate aceste servicii de intelligence au trei funcțiuni de bază: strângerea, analiza și contrainteligența. Acțiunile acoperite (covert action) sunt ocazional o a patra funcție și se pot realiza de către serviciile de intelligence externe sau  […] în acțiuni perturbatoare ale poliției[7].

Bujar Abedinaj, în lucrarea “Intelligence și Contra-intelligence pentru Securitatea Națională”, publicată în “Revista Militară”, Tirana, martie, Nr. 1/2013 afirmă că: “de fapt, din consultarea dicționarelor diferite ale domeniului, prin intelligence oponent, indiferent dacă este “intelligence extern”, “intelligence intern”, “intelligence de apărare”, etc. nu se înțeleg numai agențiile oficiale ale oponentului, ci și activitățile care au o astfel de natură, îndiferent de structurile care pot să le realizeze. (Chiar, ori de câte ori aceste caracteristici sunt date în dicționar fără a avea înaintea lor cuvântul ‘Agenție’ – centrul de gravitate trece către conceptul “Activității”, și în funcția sa se aliniază mai apoi și alte structuri care pot să poarte această activitate)”

Totodată trebuie amintit și eseul lui Andrew Ratmell, unde se argumentează că în lumea actuală, “serviciile de intelligence au nevoie să facă schimbări radicale în modul de abordare conceptual și în structura organizațională pentru a se adapta la condițiile sociale, culturale și tehnologice care apar și pentru a acumula cunoștințe intensive în sistemele globalizate răspândite. Ceea ce el numește “fragmentarea” amenințării cere o abordare conceptuală pentru a înțelege amenințările asupra securității și schimbările radicale în care serviciile de intelligence adună și prelucrează cunoștințe despre ele. Supozițiile epistemologice ale gândirii postmoderniste sunt totalmente în dependență cu gândirea contemporană din armata americană, unde căutarea de cunoștințe asupra bătăliei perfecte este scopul acelora care fac prozeliți pentru revoluția în războiul informației”, afirmă Len Scott.[8]

 3. Ciclul de intelligence

 “Înțelegerea cât mai bună a procesului de intelligence și a importanței sale pentru securitatea națională și internațională a devenit necesar mai mult decât niciodată. Nu are nevoire de a stăpâni limitările, cât și valoarea intelligence.”, afirmă Len Scott în lucrarea “Surse și metode în studiul intelligence”[9].

Așa cum afirmă Loch K. Johnson în “Introducere în literatura studilor de intelligence”, intelligence se poate clasifica în trei misiuni principale: “strângerea și interpretarea (“analiza”) informației, păstrarea secretelor guvernului în fața serviciilor de intelligence dușmănoase și a altor amenințări (“contra-intelligence”); și manipularea clandestină a evenimentelor pentru interesul națiunii, prin folosirea propagandei, activităților politice, dezbinării economice și operațiunilor paramilitare (colectiv cunoscute în Statele Unite drept “covert action” sau “activități speciale”. Fiecare dintre aceste misiuni a atras atenția oamenilor de știință specializați în domeniul intelligence, în special strângerea, analiza și răspândirea – inima și sufletul intelligence”[10]

Ciclul de intelligence începe de la definirea nevoilor până la aducerea produsului final al intelligence pentru consumator (factorii de luare a deciziilor)[11]

Intelligence este produs într-un proces prin care guvernul, conducerea militară, diferite agenții, și prin care serviciile de intelligence le răspund în șase pași ai activităților ciclului de intelligence (sau Procesul de Intelligence):

1)      Definirea nevoilor, planificarea și conducerea;

2)      Adunarea informațiilor;

3)      Prelucrarea și utilizarea informațiilor;

4)      Analiza și producerea;

5)      Răspândirea produselor finale de intelligence;

6)      Feedback-ul.

 1)      Definirea nevoilor, planificarea și conducerea “implică managementul întregului effort de intelligence, de la început prin cereri sau obligații pentru intelligence asupra subiectelor, bazate pe nevoiile procesului de luare al deciziei”[12]

2)      Strângerea de informații este “asigurarea datelor și informațiilor importante pentru luarea deciziiloe politicienilor, conducerii militare, altor agenții și clienților de intelligence”[13].

Loch K. Johnson afirmă că strângerea de informații se bazează pe “mijloace tehnice (satelițí și aeroplanele de spionaj – așa numita intelligence tehnică sau TECHINT, în acronim profesional); sau în mijloace umane (spionajul clasic sau human intelligence – HUMINT); și în analiza informației găsite în literatura deschisă (gazete, discursuri publice și altele – inteligența din sursele deschise sau OSINT”[14]

Manualul de intelligence analizează aceste discipline de strângere de informații:

Intelligence din surse deschise (OSINT)- “este strângerea tuturor datelor și informațiilor deschise de la radio, din gazete și surse de știri tipărite, cărți, literatură gri, studiilor, rapoartelor oficiale, din căutari pe Internet și discuții, și din fapte și previziunile oamenilor de afaceri, think-tank-urilor, universităților, oficialilor”

Intelligence uman (HUMINT) – este informația adunată de la oameni. “De la spioni, agenți sau informatori; informația adunată de la defectori, dezertori; sau scoasă de la diplomați, buisnessmen-i, călători, academicieni; ca și informațiile adunate din interogatorii, discuții cu personalul străinș sau rezultate din operațiile de contraspionaj, etc.”

Intelligence a semnalelor (SIGINT) – “sunt datele și informațiile adunate din ascultare, monitorizări și localizări cu unde radio, microunde, radar sau altor emisii electromagnetice, incluzănd laserul, lumina vizibilă sau optica electrică, adunate din locuri deschise sau clandestine, toate înregistrările și rapoartele a ceea ce s-a întâmplat”

Intelligence a imaginilor (IMINT) – “datele și informațiile adunate prin fotografii (PHOINT), film, video, televiziune sau radar prin sateliți, și nave”

Intelligence a măsurilor și semnăturilor (MASINT) – “impletește IMINT și SIGINT, folosind lumina vizibilă, infraroșie, razeleultraviolete, datele care vin din analiza spectrală a reflecțiilor spectrului luminii, folosirea caracteristicilor fizice și magnetice, energia reflectată și emisă a frecvențelor radio, laserelor, etc.”

Allan Collins adaugă și alte discipline (după Lowental), așa cum sunt intelligence telemetrică –TELINT, intelligence electronică (ELINT), intelligence a comunicațiilor – COMINT, RADINT – informațiile care provin din analiza radarelor. [15]

3)      Prelucrarea și exploatarea este “transformarea datelor și informațiilor colectate într-o formă mai potrivită pentru analiza și producția de intelligence; cum ar fi traduceri, decriptare, reproducerea lizibilă de texte și filme, traducerea semnalelor digitale în imagini vizibile ”[16]

4) Analiza și producția este “revizuirea și interpretarea informațiilor neprelucrate și transformarea dateloe produse finite de intelligence”[17]

Loch K. Johnson spune: “În esența intelligence este provocarea analizei. Aici este obiectivul de a pătrunde în interiorul informației care a adunată și a procesată. Metoda este simplă: Angajează oameni inteligenți pentru a analiza toate informațiile disponibile în încercarea de a prezice care evenimente se vor întâmpla în continuare în lume “.[18]

În ceea ce privește locul analizei în ciclul de intelligence, John Hedley Hollister, în lucrarea Sfidarea analizei de intelligence consideră că “analiza se potrivește în tabloul național al intelligence ca portret finit al unui subiect de intelligence. […] A raporta un eveniment este un lucru; a răspunde la întrebarea “ce vrea să spună?” este analiză. Analiza merge departe de ceea ce sa întâmplat – și noi putem descoperi ce s-a întâmplat – pentru a evalua ceea ce este de la ceea ce sa întâmplat: Ei raportează si ei estimează. Ce se raportează constituie produsul produsul finit, sau “intelligence terminat”. Acest produs poate lua forma de comentariu ca reacție rapidă, o evaluare a posibilelor implicații pe termen scurt sau un studiu privind tendințele pe termen lung și consecințele lor potențiale. În oricare dintre aceste condiții, analiștii de informații se luptă pentru a găsi sensul datelor de multe ori vagi, non-compatibile, incomplete și, uneori, chiar contradictorii. Și nu fac acest lucru la un seminar, ci în lumea politicii externe și a apărăii”[19]. Același autor afirmă că “analiza inteligence este punctul culminant al procesului de intelligence, chiar dacă procesul este de fapt un ciclu care nu se termină. Analiza continuă strângerea de informații prin identificarea nevoilor și lacunelor, care necesită mai multă strângere de informații, care necesită o analiză ulterioară”[20]

4) Diseminarea – presupune distribuirea produselor finite.

Produsele finite de intelligence sunt puse la dispoziție câteva forme: intelligence zilnic (“noile evoluții și indicatorii potențiali ai evenimentelor care vor veni”[21]), intelligence de previziune (“aduce orientări strategice pentru politicile în desfășurare, de obicei, pentru trei până la cinci ani în viitor”[22]), intelligence de bază (“colectează date de referință – biografice, geografice, militare, economice, demografice, sociale și politice – prezentate sub formă de monografii, studii, atlase, hărți, ordine de ordine de luptă”[23]), intelligence de avertisment (care evidențiază amenințările care ar necesita un potențial răspuns), intelligence operational (axată pe planificarea și dezvoltarea unei anumite operațiuni).

Autor Peter Gill notează: “diseminarea în cadrul comunității este un factor important în calitatea produsului final, dar distribuția în afara comunității este ceea ce creează credibilitate și profitabilitate pentru intelligence. Consumatorii primari de intelligence sunt “factorii de decizie politică – sau corporatiștii. Așa cum sunt prezentate concluziile produsele finale de intelligence este important: specific, așa cum sunt prezentate gradele de incertitudine. Folosirea limbii este esențială; de fapt este determinant ce este, în cele din urmă, a fi considerat cunoaștere cu privire la politică și modul în care este raționalizată. Intelligence urmărește să îmbunătățească cunoștințele prin reducerea incertitudinii, dar este numai parțial de succes”[24]

4)      Feedback-ul – este ceea trebuie să dea clienții, exprimându-și satisfacția sau nu asupra produsului final al intelligence și venirea cu noi cerințe pentru serviciile de informații și analiștii lor.

Feedforward-ul este expresia nevoilor beneficiarilor/consumatorilor de intelligence, nefiind o simplă reacție, ci exprimâțnd o nevoie și generând, implicit, un unou ciclu de intelligence.

*  *  *

 Intelligence și serviciile de informații reprezintă o zonă interesantă pentru că mintea ne duce în lumea secretelor și război invizibil între agenți. Rolul său în securitatea națională este esențial, pentru că de ea depinde de elaborarea politicilor și luarea deciziilor corecte și în cunoștință de cauză, dar, de asemenea, ea avertizează cu privire la amenințările la adresa securității naționale a unei țări.

Trebuie subliniat, totuși, că imaginea rolului intelligence în domeniul securității naționale este modelată din ce în ce mai mult de revoluția informațională din epoca postmodernă. Mai ales procesul de distribuție evidențiază necesitatea de a analiza relația de intelligence-politică. James J. Wirtz rezumă teoriile normative privind cele mai bune practici în conexiunea intellitence – politică. Există două astfel de teorii: teoria lui Sherman Kent, care “se concentrează pe independența analizei de informații, atunci când vine nevoia de a se disemina informații la factorii de decizie politică“[25].. Teoria lui Kent este un model împotriva politizării intelligence, adică. “modelarea conform preferințelor politice“[26]. Alt cadru operațional este conectat la reformele implementate la mijlocul 1980 de directorul CIA, Robert Gates. și se concentrează pe “actionable intelligence“, care înseamnă “utilizarea informațiilor de folosire instantă și direct de factorii de decizie”[27]. Dar, autorul afirmă că “revoluția informatională a creat un nou cadru pentru oportunitățile de interacțiune între analiștii de informații și factorii de decizie, în moduri care nu sunt captate nici de Gates, nici de Kent. Obstacolele în calea modelui de interacțiune asumate de Kent, care sunt asigurate de managerii de intelligence sau prin procesul de intelligence oficial sau prin procesele de cizelare a rapoartelor formale de intelligence sunt complet înlocuite de revoluția informațională. Factorii de decizie politică și personalul lor acum pot comunica cu ușurință zilnic și direct cu analiștii. Este din ce în ce mai dificil pentru analiști să stea deasupra certurilor din politică dacă sunt bombardati cu întrebari cu privire la politica de zi cu zi cu un baraj de întrebări asupra politicilor zilnice, cu cerințe de date și solicitarea de comentarii sau pentru a obține informații din mass-media a evenimentelor internaționale. Mai mult, din momentul în care volumul de interacțiune informală între factorii de decizie politică și analiștii a crescut, poate începe să crească și mesajul rapoartelor formale oficiale furnizat de organizațiile de intelligence. “[28]

*Autoarea este absolventă de Master în Marketing Politic și Comunicare, la Universitatea Al. Ioan Cuza, Iași și studentă la Colegiul ISPE, la Facultatea de Studii de Securitate, Priștina, Kosovo, în anul I

Bibliografie

 * * * Manualul de intelligence, editat de agențiile de informații americane CIA, NSA, Counterintelligence Field Activity, de pe lângă Departamentul de Apărare al SUA Abedinaj, Bujar “Intelligence și contra-intelligence pentru securitatea națională”, “Revista Ushtarake”, Tirana, Albania, martie, Nr. 1/2013

Collins, Allan, Studii contemporane de securitate, ed. Tirana

Gill Peter, Selecționând pomii de copaci. Au fost 9/11 și Irak-ul eșecuri de intelligence?, în Strategic Intelligence, vol I, PRAEGER SECURITY INTERNATIONAL

Hedly, John Hollister, Sfida analizei de intelligence în Strategic Intelligence, vol I, PRAEGER SECURITY INTERNATIONAL

Johnson, Loch K., Introducere în studiul analizei de intelligence, în Strategic Intelligence, vol I, PRAEGER SECURITY INTERNATIONAL

Scott, Len, Surse și metode în studiul intelligence. O abordare britanică, în Strategic Intelligence, vol I, PRAEGER SECURITY INTERNATIONAL

Wirtz, James J, Conexiunea politică-intelligence, în Strategic Intelligence, vol I, PRAEGER SECURITY INTERNATIONAL