Ieșean în România europeană – de la mândrie la scepticism

March 24, 2018

Vasile Roman

Diavolul îi atacă mai mult pe oamenii atunci când îi vede singuri.

Pentru acest motiv trebuie să ne găsim adesea, pe cât putem,

în însoțire cu oameni buni, pentru a nu fi expuși atacurilor dușmanului nostru.

Sfântul Ioan Gură de Aur

            EUROPA – UN VIS PE CARE NU REUȘIM SĂ ÎL VISĂM

            Înainte de 1989 mulți oameni și-au riscat libertatea pentru a fugi din România și a ajunge în Europa occidentală unde drepturile și libertățile fundamentale ale omului erau respectate și unde mentalitatea diferită construia o societate diferită.

            Ne-am dorit mult să scăpăm de comunism și pentru aceasta în anul 1989 au murit tineri, oameni dintr-o generație care s-a arătat curajoasă.

            Am vrut să scăpăm de angoasa dată de proximitatea cu o Rusie care în istorie ne-a fost adversară și am făcut eforturi să fim membri NATO și am reușit să accedem într-o alianță politico-militară care ne asigura un cadru democratic de acțiune.

            Dorința de a fi în clubul țărilor europene, democratice și prospere s-a dovedit posibil de îndeplinit și, cu toate că am aderat printre ultimii la Uniunea Europeană, totuși am reușit.

            Acest vis care formal a devenit realitate dar se pare că nu suntem pregătiți să ne bucurăm de această realitate și asta nu pentru că încă nu am simțit pe deplin ce presupune statutul de membru și nici care sunt procedurile prin care să accesăm rapid beneficiile.

            Uniunea Europeană este o societate comunitară, în care membrii ei, fie state sau indivizi, valorizează munca și recompensează meritele, cunoașterea și conștiința, profesionalismul și responsabilitatea, eficiența și transparența actului decizional, fie el politic sau de afaceri.

            Uniunea Europeană este clubul select în care cotizația de membru nu este negociabilă, dar în care beneficiile sunt distribuite în funcție de capacitatea de a le accesa.

            Fiecare stat sau cetățean este liber să se asocieze în strategii și planuri, într-un mod concurențial pentru a utiliza resursele financiare material sau umane în scopul de a creea beneficii.

            Această uniune are reguli și proceduri pe care membrii le stabilesc de comun acord, și odată stabilite ele se aplică fără a căuta noi soluții colective. Acest comportament se numește birocrație și este acceptat de întreaga comunitate occidentală.

            Uniunea Europeană este rațională și egoistă pentru că așa o fac procedurile și mai mult așa o fac țările și cetățenii, care văd foarte clar care le sunt interesele și caută să și le promoveze și protejeze fără prea multă candoare.

            Acest select club are bunele și relele sale, dar se profilează clar cu o ierarhie a scopurilor și cu structuri de execuție pe măsura contextului.

            Uniunea Europeană este înainte de toate o uniune economică și financiară, și pentru acest deziderat a creat instituții, mecanisme și fonduri, așa cum a creat și norme clare pentru desfășurarea proceselor.

            În timp ea și-a demonstrat nevoia de utilitate politică și pentru aceasta nu a ezitat să se manifeste, în special prin principalii vectori, Marea Britanie, Germania și Franța, ca actor pe scena mondială.

            Mai nou Uniunea Europeană caută să fie un actor pe scena jocurilor de securitate și caută mecanisme comune pentru securitate, căutând și  postura de putere militară.

            Iată deci că Uniunea Europeană este o scenă pe care oricare stat sau cetățean poate fi actorul principal, cu condiția ca acesta să știe în ce piesă trebuie să joace.

România încă de la început a acceptat un rol secundar, undeva aproape de cortină, de unde scena nu este vizibilă, și nu pentru că cineva a distribuit-o ci pentru că nu a înțeles că pentru a fi în prim plan trebuie mai întâi să te situezi în grup vizibil.

ROMÂNIA COLECTIVISTĂ RĂMÂNE NEINTEGRATĂ SAU CHIAR UNEORI DEZINTEGRATĂ

            România anilor 2000, mult diferită comportamental de anii 1980, când era o voce în lumea comunistă, a abordat uniunea cu teamă, reținere și cu un comportament de elev repetent.

            România a folosit și folosește încă, un concept extreme de ciudat, acela de integrare în Uniunea Europeană, ca un mod de justificare a faptului că identifică cu greu rolul pe care trebuie să îl joace și mai mult că nu este în echipă.

            Explicații pentru un asemenea comportament poate fi dat și de psihologia noastră, pentru că mult ne place nouă, românilor, indiferent de educație sau poziție social, să găsim, pentru orice nereușită din viața noastră sau a țării, câte o scuză prin care vinovăția să fie distribuită între noi și o altă entitate.

            Dacă lucrurile nu ne merg bine în agricultură cu siguranță că vina este a vremii, care fie a fost prea ploioasă, fie a fost prea secetoasă. Nu vom gândi prea mult la știința cultivării plantelor și nici la modalități tehnice pentru lupta cu natura.

            Dacă avem obiceiuri sociale care nu ne fac cinste, atunci cu siguranță vom descoperi cauza fie în popoarele migratoare, care au lăsat o amprentă negativă asupra socialului românesc, fie vom da vina pe administrațiile străine, fie ele suzeranități sau alte aranjamente statale.

            Dacă astăzi nu avem un ritm de dezvoltare așteptat și este dat de faptul că acești europeni ne-au primit în clubul lor select doar pentru a ne exploata resursele și de a face din România o piață de desfacere.

Nu căutăm să vedem unde greșim și de ce mai mult de 2,5 milioane de români, fie ei medici sau muncitori au plecat dințară, culmea la exploatatorii occidental.

Ne este greu să acceptăm idea că acești oameni, în general tineri și cu o atitudine constructivă și cu un spirit al responsabilității dezvoltat, s-au integrat atât de bine că nu mai vor să vină în România.

            Greu acceptăm ideea că noi nu știm ce vrem și că nici nu vrem să gândim la priorități naționale care să devină obiective pe termen lung.

            Un simplu exemplu cu privire la faptul că Europa ajută pe cei ce se ajută este numărul de kilometrii de autostradă. Daca în 1990 numărul de kilometrii în Ungaria erau 170, în Polonia 700 și în România 120, astăzi în România sunt aproape 300, în Ungaria 1500 și în Polonia 3000. Iată deci că cine știe să își joace rolul are și beneficii.

            România, țară bogată în resurse și cu oameni inteligenți, de care trebuie să fim mândri, are câteva probleme de strategie și de lucru.

 

            România este dezvoltată fără o strategie pe termen lung, zonele istorice sunt dezvoltate cu mari discrepanțe de infrastructură, de educație sau de sănătate. Ardealul are o altă perspectivă față de Moldova, așa cum zona de sud are o altă perspectivă decât Banatul și nu pentru că ar fi mari diferențe de mentalitate, deși acesta există, ci pentru că guvernele care s-au succedat în aproape 30 de ani nu au manifestat interes pentru o dezvoltare echilibrată.

            Dacă vom căuta explicații le vom găsi în comportamentul oamenilor politici care după principiul colectivist, odată ajunși la București au uitat pe cine reprezintă, au uitat de interesele cetățenilor și mai ales au cedat orice inițiativă în favoarea liderilor de partid.

Acest comportament colectivist, în care puterea centralizată este important, în care contează mai puțin valorile și principiile și în care planurile se fac între rude, cerc de amici sau alte forme de asociere oneroasă, au făcut ca Bucureștiul să fie prea puțin interesat de provincii și să privească cu nepăsare la orice eșec strategic.

Bucureștiul prin clasa politică și administrația guvernamentală ne arată în fiecare zice înseamnă disprețul, nepăsarea, corupția, indolența, lipsa de profesionalism, dar are grijă să ne transmit, fie în preajma alegerilor, fie atunci când au lupte intestine de partid, că țara merge bine și că ar fi și mai bine dacă nu ar fi opoziția, Bruxelul sau companiile multinaționale.

            IAȘIUL NU ESTE DOAR LA GRANIȚĂ, CI ȘI LA PERIFERIE

Iașiul, oraș de frontiera al Uniunii Europene, dacă ar fi în Germania, și tot pe graniță, sunt convins că ar fi utilizat ca un pol pentru ceea ce presupune cooperarea transfrontalieră și ar fi o prioritate pentru proiecte de conexiune.

Iașiul este în România, la granița cu Republica Moldova și Ucraina, dar are marele dezavantaj că se situează în regiunea de dezvoltare Nord-Est, una din cele mai puțin dezvoltate regiuni.

Iașiul nu are autostradă și nici nu va avea curând, nu are o zonă cu materiale de construcții pentru că este departe de Siret, dar cel mai grav este faptul că nu are cine să lupte pentru el.

Parcă într-un blestem al prea multei deșteptăciuni, Iașiul a fost permanent în conflict valoric cu Bucureștiul, iar administrația locală cu cea județeană. Nici astăzi nu este altfel.

Iașiul are mai multe universitati de prestigiu, dar pierde anual studenți pentru că nu orașul nu le oferă confortul, distracțiile și locurile de muncă pe care le oferă Clujul.

Iașul are o rețea spitalicească bună și o școală medical care a dat medici de mare valoare, dar lisa investițiilor în această rtețea a făcut ca parte din medici să plece în străinătate.

Iașul are un aeroport în dezvoltare, iar cursele cu occidentul și chiar cu țara, au crescu exponențial în ultimul an, pentru că de aici pleacă sau aici vin și cetățeni din Republica Moldova.

Ca să confirme inteligența, Iașul a devenit al treile polde dezvoltare în zona IT, probând valoarea profesorilor, a tinerilor studenți și a antreprenorilor.

Iașul nu are unitate politică, are prea puțini oameni care să pună mai presus de interesele personale, interesele cetățenilor. Politicienii din Iași nu au reușit două lucruri extreme de importante, unitatea de idei, strategii și planuri pentru Moldova și apoi unitatea de acțiune pentru a condiționa deciziile Bucureștiului.

Iașul nu vrea și nici nu ar putea gândi să intre în cursă cu alte zone de dezvoltare și nici nu dorește să ia resursele care se cuvin altcuiva, dar are dreptul să solicite ca strategiile guvernamentale să susțină regiunile slab dezvoltate nu prin ajutor social ci prin planuri de investiții majore.

Iașiul oferă, geografic vorbind, un vârf al triunghiului format cu Cernăuți și Chișinău, oferă capital uman bine pregătit, oferă o zonă de contact infrastructural cu Republica Moldova și mai oferă o lume educată și binevoitoare în a se angaja în acțiune.

            Numai cei care nu cunosc și nu înțeleg istoria nu pot înțelege locul și locul pe care Iașiul îl poate juca în ecuația geostrategică Uniunea Europeană și zona euro-asiatică.

            ÎN LOC DE SOLUȚII

            UNIUNEA EUROPEANĂ, cu sau fără România, se poate dezvolta, dar cetățenilor europeni nu le este indiferent cât sunt de numeroși, pe ce areal geografic se pot mișca liberi și mai mult cât este de mare grupul celor care împărtășesc același set de valori.

            Uniunea Europeană educă tinerii, din toate statele, și în special cele din est, pentru a asimila valori, a însuși proceduri, a înțelege procese și mecanisme europene, pentru că știe că viitorul este în noua generație, cea a mileniarilor.

            Uniunea Europeană, în relația cu România, chiar împotriva dorințelor și reacțiilor Bucureștiului, va folosi mecanismele de control pentru a se asigura că banii alocați sunt cheltuiți corect, că există mecanisme transparente în concurență, protecția consumatorului sau achizițiile publice.

            Prin manifestări politice, Uniunea Europeană nu va ezita să urmărească funcționarea justiției din România, care se pare că încă are de lucru, în special în zona politică.

            ROMÂNIA nu se poate schimba peste noapte, dar poate fi schimbată de noua generație, educată în spiritual corectitudinii și responsabilității.

            Speranța Românie este că noua generație nu va mai fi una colectivistă ci una occidental în care spiritual comunitar este cel care mobilizează.

            România are noroc de la Dumnezeu cu resursele de care dispune și poate, dacă vrea, să utilizeze resurse ca arma pentru negocierea intereselor de securitate.

            Țara noastră contribuie la bugetul uniunii, care ar putea scădea prin plecarea Marii Britanii, și de aceea este necesar să utilizeze mecanismele necesare pentru accesarea de fonduri europene. Aici este necesar să se acționeze împotriva diletantismului guvernamental și al agențiilor care pentru a-și crea o aură de importanță au creat proceduri stufoase sau un proces de control prin multe agenții și nu interagenții.

            Bucureștiul este provocat să își asume responsabilitatea de a dezvolta o țară și să renunțe la jocul duplicitar de a dezvolta regiunile în raport cu locul de naștere al liderilor politici.

            Bucureștiul trebuie să înțeleagă că există trei tipuri de autostrăzi ale Uniunii Europene, cea de transport, cea energetică și cea a înaltei tehnologii și că toate trei sunt pentru români doar strategii și proiecte pe hârtie.

            Fără a fi cinic trebuie să subliniez faptul că oricine renunță la a proteja o țară dacă ea nu este într-o rețea de interese și cu atât mai mult dacă fizic ea nu există în acea rețea.

            IAȘUL nu trebuie să își plângă de milă și poate fi mai mult decât este cu condiția să gândească în viitor, să mpbilizeze resursele umane și să acționeze unitar.

            Chiar dacă pe moment nu este concertat la autostradă, Iașiul, utilizând calea aeriană, poate dezvolta zona IT atât în soft cât și în hard.

            Fiind o urbe cu un pregnant caracter academic, Iașiul, prin efort propriu poate fi un centru pentru societatea bazată pe cunoaștere, oferind cadrul necesar conferințelor, congreselor sau meselor rotunde care aduc împreună specialiștii din Europa și din lume.

            Iașiul trebuie să acționeze împreună cu Chișinăul și Cernăuțiul și la rându-le împreună cu organismele uniunii pentru a accesa proiecte transfrontaliere care conectează infrastructura regional.

Anul viitor România are oportunitatea, ca prin deținerea președintiei UE să organizeze lucrările CE în marile orase ale sale. Iașiul trebuie să convingă ca ședintele ministrilor apărării sa fie găzduite la Iasi iar cele de politica externă la Chișinău. Deoarece, dacă România reprezintă puntea de conexiune între Est și Vest, atunci cu siguranță Iașul trebuie să fie puntea de reunificare între București și Chișinău.

            NOI TOȚI, românii, avem obligația morală și responsabilitatea civică să facem lucrurile de așa natură încât să realizăm ceea ce ne lipsește cel mai mult caracterul frumos care atrage după sine totul.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new