ARHIVA Power&Politics World

ROMÂNIA ÎNTRE GENUL PROXIM ȘI DIFERENȚA SPECIFICĂ

June 25, 2018

Vasile Roman

Ce se mai poate scrie despre România și români, într-o lume care este marcată de schimbări de paradigme politice și economice?

Astăzi mass-media aduce în atenția noastră faptul că America este mai interesată de problemele economice decât de protejarea valorilor universale, că este dispusă să condiționeze relațiile de securitate de asigurarea a 2% din PIB pentru înarmare, că poate pedepsi economic pe oricine îndrăznește să nu se ralieze unor decizii intempestive.

Astăzi Uniunea Europeană este marcată de crize sistemice și statele au atitudini individuale care infirmă unitatea de viziune și acțiune și care suscită îndoieli cu privire la viitorul acesteia.

În acest melanj de contradicții, România își macină energiile pe probleme care nu doar că nu sunt priorități ba mai mult o aduc într-o zonă de umbră a problematicii europene.

România se află în culise

În relația cu Uniunea Europeană, care este preocupată de bugetul pentru perioada 2012-2027, România nu are stabilite priorități și nici nu știe cât de mult va fi afectată de modul în care unele capitole bugetare, cum ar fi cel de la agricultură, vor afecta economia națională, așa cum nu știe nici cum ar putea dezvolta un mecanism de utilizare a unor fonduri din viitorul buget de cercetare sau cel din domeniul apărării.

România nu își găsește răgaz să analizeze și să enunțe modul în care va accepta sau va condiționa politicile fiscale propuse de Franța și Germania, care vorbesc despre strategii pentru zona euro și despre crearea unui Fond Monetar European.

Țara noastră nu și-a identificat o politică clară privind fenomenul imigraționist, așa cum nu și-a stabilit o cale de urmat în cazul în care lucrurile nu vor urma dorințele Italiei sau Austrie, care abordează fenomenul nu doar din perspectivă externă și și internă, ceea ce ar putea afecta cetățenii români care muncesc în aceste state.

România nu s-a decis, deși unele enunțuri au existat, cu privire la politica SUA atât în relația cu mutarea ambasadei în Ierusalim, în legătură cu taxele vamale impuse europenilor, în legătură cu denunțarea acordului cu Iranul.

România se comportă ambiguu, enunțând cu jumătăți de măsura acorduri sau dezacorduri.

România a reușit să excludă, din memorandum-ul cu SUA, acea frază specifică cu privire la lupta anticorupție și de protejare a drepturilor omului, dovedind indirect că susține atitudinea SUA de a se retrage din Comisia ONU pentru Drepturile Omului.

România, militar, rămâne alături de SUA și doar pentru simplul motiv că am angrenat resurse materiale importante.

În relația cu Rusia, România rămâne în postura de spectator și nu are nici o reacție vis a vis de Republica Moldova, așa cum nu are nici legat de North Stream 2 sau de  spusele președintelui Trump că Rusia trebuie să fie rechemată în G8 sau că peninsula Crimeea aparține Rusiei, pentru că vezi Doamne populația peninsulei vorbește limba Rusă.

România nu are voce în exterior pentru că țara noastră, de fapt politicienii noștri răgușesc în probleme minore de politică internă.

România de acasă și genul proxim

Acasă ne spunem că suntem membrii ai NATO și ai UE, că aparținem unui club al valorilor democratice și că locul nostru este doar acolo și nicăieri în altă parte.

Pentru a dovedi că suntem europeni nu ezităm să construim mici proiecte care să dovedească faptul că dacă cineva nu ne vrea în anumite grupuri asta nu înseamnă că nu existăm.

Am creat grupul de la Craiova (România, Serbia, Bulgaria), extins apoi în grupul de la Varna (care include și Grecia), încercând o duplicare ortodoxă a grupului de la Visegrad, fără a avea o strategie clară de colaborare și fără a include un actor mare, cum este Germania pentru Visegrad.

România de acasă vorbește despre democrație și economie de piață așa cum se vorbește la Bruxel pentru că speră ca prin discurs să fie înțeleasă și ajutată să acceseze banii europeni indiferent dacă mecanismele de proiectare sunt corecte sau nu.

Acasă România este pro-europeană prin discurs, dar în interior dă nota unui euro-scepticism politic periculos.

România genului proxim este anti-rusească dar nu vede nici forme și nici fonduri prin care acest sentiment să fie exploatat pentru succesul Republicii Moldova.

România diferențelor specifice

România occidentală există doar în piața publică sau în mentalul tinerilor, pentru că actuala clasă politică nu are nici o legătură de valori cu Europa.

România politică este o reminiscență a celor patruzeci de ani de comunism și nu doar pentru că partidele nu s-au primenit ci pentru că mentalul politic a rămas unul al obedienței și interesului personal.

Poporul nostru păstrează psihologia celui care vede și apreciază puterea prin distanță și frică. Noi nu avem tăria să cerem seamă celor care ne conduc, să condiționăm comportamentul acestora fie prin dialog persuasiv fie prin constrângerea votului.

România diferă de alte state prin neimplicarea diplomatică, prin incapacitatea de a distinge, analiza și alege, rămânând la stadiu de mimetism decizional.

România diferenței este acolo unde actorii globali îi spun să se situeze și este grabnică în actul de a plăcea comportamental în detrimentul interesului național.

În România diferența se observă în discursul dublu în care, pe deoparte vorbim de valori iar pe de altă parte acuzăm Uniunea Europeană că ar fi tolerat regimuri care au subminat democrația.

România sau politicienii?

Când analizăm politica unui stat nu putem spune că guvernul este singurul responsabil și că poporul este exclus din ecuația analizei.

România are acest comportament pentru că poporul tinde să se metamorfozeze în populație, adică într-o masă pentru care mai presus de orice este satisfacerea interesului material.

Românii tind să tolereze și apoi să integreze în subconștient orice regim care pe termen scurt oferă satisfacții materiale.

Populația susține cu ardoare strategiile pe termen scurt, de proximitate și manifestă dispreț pentru mari proiect pe termen lung.

Românii au tendința periculoasă de a considera că regimul care promite, cel care este mai vocal și mai mult cel care este mai naționalist este cel mai bun.

Spiritul civic al populație tinde spre limita minimă ceea ce încântă decidentul politic, dându-i impresia că domină.

Fetișurile românilor cu privire la resurse inepuizabile care sunt jinduite de străini, cu privire la faptul că europenii nu ne-au vrut binele niciodată, coroborate cu o nostalgie a trecutului sunt marile pericole ce pândesc starea noastră de bine.

De ce NU gândim predictiv

Credincioși din fire, ne punem soarta în mâinile lui Dumnezeu. De la ravagiile vremii capricioase și până la capriciile unor conducători vremelnici !

Răbdători din fire, credem că acest rău nu este cel mai mare.

Neimplicați civic, ne împărțim în tabere pe Facebook și dăm like-uri în raport cu starea emoțională.

Pesimiști din fire, trăim cu impresia că nu mai există oameni buni în politică și de aceea îi păstrăm pe cei de azi.

Avem nevoie de trezire, dar  nu știm sensul cuvântului și se pare că cei de lângă noi nu au nici un interes să ne învețe.

2 responses to “ROMÂNIA ÎNTRE GENUL PROXIM ȘI DIFERENȚA SPECIFICĂ”

1. IONEL HORNEA says:

   June 29, 2018 at 11:33 am

   Felicitări. Am un amendament: cei “de lângă noi” (est, sun, vest, nord) nu ne lasa sa intelegem, în sensul în care trebuie, îndemnul “desteaptate române”.
   Pe de altă parte, oricât de mult ai vrea sa te deștepți ca nație, daca vine “vânzătorul și te da pe “doi țechini” si atunci efortul e în van. Asa cum se subliniază peste tot, revoluția din 89 n-a adus o transformare in mentalul romanului, ci doar o simpla trecere a parghiilor statului în mâinile altora.

   Reply
2. Iancu Avram says:

   July 4, 2018 at 3:58 pm

   Mi-a placut “radiografia”!
   Felicitari

   Reply