Rusia ar putea fi din nou prizonierul iluziei că omul trăiește pentru stat

November 5, 2013

Konstantin von Eggert – guest contributor – Moscova

Conceptul noului manual unic de istoria Rusiei a fost prezentat oficial la Kremlin, la sfârșitul săptămânii trecute. Însă o viziune unică cu privire la istoria societății ruse nu va exista, chiar și după scrierea de manuale unice.

Unul dintre cei mai renumiți profesori ruși, Leonid Katsva, spunea într-un interviu recent că “Fie ca noul manual de istorie să se prezinte, mai bine, din punct de vedere ideologic neutru decât statal”. Aparent, tocmai neutralitatea la care face trimitere profesorul Katsva, în ultimele săptămâni, înainte de prezentarea conceptului noului manual în fața șeful statului, a fost grav erodată. De exemplu, propunerea ministrului Culturii, Vladimir Medina, pentru a finaliza studiul istoriei moderne în anul 2000 nu a fost acceptată.

Dar acest lucru, în opinia mea, nu este lucrul cel mai important. La urma urmei, discuția despre societatea în care trăiesc (și în școlile de astăzi, mai ales în orașele mari, cu siguranță această discuție va fi, și una foarte dură), poate oferi studenților un sentiment de proprietate, de apartenență la ceea ce se întâmplă în țara lor și poate să încurajeze analiza despre ceea ce se întâmplă.

Mai degrabă, problema constă în evaluarea unui trecut ceva mai îndepărtat. Voi menționa unul, în opinia mea, principalul: perioada lui Stalin, numită blasfemic și finalizarea de modernizare început de împăratul Alexandru al II-lea și continuat de către fiul său. Dar pentru a crea magistrala feroviară Trans-Siberiană, Alexandru al III, tolerant privind lucrurile, nici pe departe nu a fost un democrat, dar nu i-a fost necesar GULAG-ul. Conceptul noului manual de istorie nu menționează numărul de victime ale sistemului stalinist și nici chiar numele principalelor lagăre.

Manualele de istorie modelează în mare măsură gândirea viitorilor cetățeni. Prin urmare, și neutralitatea absolută pare imposibil de respectat.

Dacă generațiile viitoare de elevi ruși sunt convinși că pentru construirea Canalului Marea Albă a fost necesară punerea ”la temelie” a câteva sute de mii de vieți de sclavi din zilele noastre, atunci este puțin probabil ca aceștia să devină oameni care se respecta si care știu să prețuiască valoarea a ceea ce înseamnă demnitatea umană.

Și asta mai înseamnă că Rusia va deveni din nou, și din nou, ostatica iluziei că omul trăiește și este în slujba statului, și nu statul în slujba cetățenilor săi. Din punctul meu de vedere, noul concept al acestui manual încearcă să impună un tip de amnezie selectivă a societății, ceva de genul “Amintiți-vă de bine, uitați ce-a fost rău”. Acest lucru înseamnă că, în realitate, nu există și nu va exista un concept unic de istorie în cadrul societății ruse, și vor continua aceleași dezbateri la care am tot asistat în ultimii 25 de ani.

Nu este neapărat necesar să se facă referiri la experiența americană, acolo unde se presupune că nu se dorește a se face vorbire despre paginile întunecate ale trecutului. În primul rând, vorbind. În al doilea rând, noi, moștenitori ai dictaturii comuniste, avem o experiență aproape de Germania cu trecutul său nazist. În al treilea rând, nu cumva chiar susținătorii “drumului special al Rusiei”, dintre care mulți sprijină noul concept, ne sfătuiesc să nu luăm exemplu de la dușmani de peste mări ? Ei bine, să folosim acest moment și să urmăm sfatul lor. Deci ca urmare să spunem răului pe nume.

Original file (Russian Language)

Leave a Reply