ARHIVA Power&Politics World

Pentru toată această tehnică, Armenia va începe să plătească (în ruble, ceea ce este avantajos din punct de vedere financiar) abia din 2018, după ce a dat o plată în avans de 10% pentru fiecare dintre contracte. Rata dobânzii este de 3%, și perioada de achitare va fi de peste 10 de ani. Imediat, finalizarea acestei înțelegeri a fost pusă pe seama tensiunilor din Rusia și Turcia.

Totuși, de notat că planurile Federației Ruse de a furniza fonduri pentru Erevan au devenit cunoscute încă din iulie 2015, înainte ca relațiile Moscovei cu Ankara să devină tensionate la limita de sus. Prin urmare, armele furnizate prin această înțelegere au mai degrabă de a face cu disputa dintre Erevan și Baku decât cu presiunea și avertizarea Rusiei asupra Turciei – cu toate că, desigur, orice consolidare a forțelor armate armene este puțin probabil să fie un factor pozitiv pentru Ankara.

Această tranzacție, ținând cont de faptul că Armenia cumpără echipament rusesc la prețurile interne ale producătorilor, în ruble (cum spuneam, un lucru foarte benefic, având în vedere deprecierea monedei ruse), schimbă în mod semnificativ echilibrul militar dintre Armenia, regiunea separatistă Nagorno-Karabah (NKR) și Azerbaidjan. Pentru a evalua aceste schimbări, să aruncăm o privire la alinierea forțelor – înainte și după livrarea armamentului menționat mai sus.

Ne întoarcem mai întâi la Forțele Armate ale Azerbaidjanului unde observăm că Baku, în ultimii ani, a reușit să pună în aplicare mai multe tranzacții importante, inclusiv pentru procurarea unui mare transport de vehicule blindate și artilerie din Rusia. Nu mai puțin, s-a reușit să se creeze un avantaj de calitate a înzestrării armatei în unele zone (nu foarte multe însă).

Este interesant faptul că, în ciuda volumului cantitativ al tehnicii și armamentului achiziționat, avantaje importante pentru apărarea Azerbaidjanului nu prea sunt. Acesta este conectat cu un număr important de vehicule blindate furnizate în trecut de Federația Rusă și către depozitele Armeniei la prețuri reduse – similar tuturor membrilor Comunității Statelor Independente (CSTO). Atunci, această tehnologie nu era modernizată – tancurile T-72B, transportoarele blindate BTR-80 și altele asemenea. Pe lângă acestea există, însă, când vorbim de Azerbaidjan, și dotări mai noi, unele de o superioritate calitativă certă. (În perioada 2011-2015, azerii au fost cei mai mari importatori de arme din Europa, 5% din totalul achizițiilor de armament provenind din FR – potrivit raportului ISPRI). De exemplu, în ambele țări există un minim de 400 de tancuri (în cazul Armeniei numărul poate fi mai mare, deoarece o mare parte din componența armatei de apărare a NKR nu este declarată nicăieri. În același timp, Azerbaidjanul are 100 dintre cele mai moderne tancuri rusești T-90. Apoi ne amintim de achiziționarea de către Azerbaidjan din Federația Rusă a 100 de vehicule de luptă de infanterie BMP-3. În ceea ce privește artileria convențională – situația este similară: pentru a calcula numărul total de “achiziții”  nu este o sarcină simplă, dar Azerbaidjanul a primit un număr mic de unități rusești de artilerie autopropulsate “MSTA-S” calibru 152 mm (18 unități).