”Schimbarea regimului de la Moscova – o explicație aproape oficială pentru sancțiunile contra Rusiei”

November 25, 2014

Dmitry Evstafiev este absolvent al Institutului de Studii pentru Asia și Africa din cadrul Universității de Stat din Moscova. A urmat cursurile pre-doctorale ale Institutului de Studii pentru Canada și Statele Unite ale Americii, iar din 1992 se ocupă de analiză politică și studii de securitate. Din 2001 – a lucrat activ în business PR și a oferit consultanță privind evaluarea riscurilor pentru afaceri strategice, lucrând cu și în marile corporații industriale din Rusia. Din 2013 este și profesor la Catedra de comunicații integrate din cadrul Școlii Superioare de Economie (Universitatea Națională de Cercetare).

- Într-unul din articolele recente remarcați că între discursul lui Putin de la Yalta și cel de la Soci (Club Valdai) sunt diferențe notabile care nu ar trebui trecute cu vederea. Dar cred că sunt normale aceste diferențe, în fond publicul țintă al celor discursuri a fost diferit. Greșesc ? Explicați-ne mai exact rațiunile observației dvs.

Dmitry Evstafiev

- Dvs. aveți dreptate. Dar în același timp greșiți. Și voi explica de ce. Aveți dreptate dacă ne raportăm la publicul țintă imediat. Discursul din cadrul Clubului Valdai a vizat cu siguranță în prim plan politicienii străini, analiștii și oameni de știință politică. Greșiți însă dacă ne referim la publicul larg. În acest caz, vom vedea că discursul lui Putin a țintit spre ‘clasa conducătoare’ din Rusia și asociații săi. Mult timp în Rusia oamenii au așteptat unele ”semnale” din partea președintelui. Aceste semnale au venit și au fost suficient de puternice. Ele reflectă veridic noua – și dificila – situație de pe scena politică și din ”cercul apropiat” al președintelui. Predominante în discursul lui Putin sunt semnalele destinate pentru intern. Și, deasemenea, reflectă lipsa unor planuri radicale în politica externă. Aceasta însă înseamnă un important semnal și pentru societatea rusă, nu doar pentru partenerii externi. Concluzionând, cred că ar trebui să înțelegem că pentru actuala conducere de la Moscova în acest moment viața politică “internă” (în sensul larg al termenului) este mult mai importantă decât cea “externă”. Acesta este și motivul pentru care discursul președintelui Putin din cadrul reuniunii Clubului “Valdai” a fost atât de larg difuzat în Rusia. Și cu mult mai mediatizat decât discursul de la “Yalta”.

- Dvs. atenționați că Rusia ar trebui să valorizeze actuala fereastră de oportunitate și să inițieze o serioasă reformă a guvernului și deasemenea a clasei politice. Credeți că vom fi martorii unor schimbări importante în acest sens în următoarele câteva luni ?

- Aș dori să ne îndreptăm atenția spre un alt articol de al meu – ”Șanse pentru dezvoltare” (publicat pe 3 noiembrie 2014 de gazeta.ru) și care conține câteva puncte de vedere relaționate cu întrebarea dvs. Dacă nu vom asista la o schimbare drastică, inclusiv o remaniere a eșaloanele superioare a clasei politice moscovite, o criză politică la sfârșitul anului 2015 – începutul anului 2016 este inevitabilă. Cel puțin discursul de la Clubul “Valdai” ne arată că administrația de la Kremlin percepe clar această amenințare. Însă în ce măsură Kremlinul este capabil și gata de a acționa în sensul celor sugerate – aceasta este o mare întrebare la care nimeni nu știe răspunsul. Dar presiunea pentru mai puțin ”liberalism” și mai mult “industrialism” (am în vedere curentul “anti-Kudrin”) va deveni tot mai evidentă pe agenda economică. Personal cred că înrăutățirea continuă a situației economice, combinată cu o tot mai mare presiune pusă pe Rusia din partea Occidentului  conduc la o tot mai mică șansa a liberalilor din guvern pentru a supraviețui.

- În primăvara, Frankfurter Allgemeine Zeitung publica un articol ”Putin trebuie să se pregătească pentru o lungă Eră Glaciară”. Acum, aceeași publicație de top din Germania dă publicității un editorial semnat de Secretarul de Stat John Kerry care pare mai degrabă o invitație la calmarea spiritelor și reducerea tensiunilor între Rusia și US. Desigur, Kerry recunoaște că sancțiunilor vor fi aplicate în continuare, dar militează pentru dialog între cele două părți. Ce credeți: se află cele două puteri în fața unui nou Război Rece sau lucrurile mai pot reveni în matca lor firească din ultimele două decenii ?

- Cel mai probabil nu vom avea un Război Rece în tradiționalul sens al cuvântului deoarece lipsește încărcătura ideologică și bipolaritatea globală. Dar confruntarea a început deja. Occidentul, în general, nu ascunde faptul că obiectivul său este de a schimba regimul din Rusia cu – să zicem – mijloace trans-constituționale. Aceasta a fost o explicită – și aproape oficială – explicație pentru sancțiunile îndreptate împotriva Rusiei. Asta cu siguranță “înseamnă război” (ca în desenele animate cu Buggs Bunny !). Depășind nuanța ludică, acesta s-ar putea numi “Război Rece hibrid”; oricum, în general, ideea occidentală bivectorială, că ar putea încerca să elimine regimul Putin de la Moscova simultan cu încercarea de a coopera cu Rusia pe dosarele pe care Occidentul întâmpină probleme (Siria, Iraq, jihadiști, Iran, neproliferarea nucleară) arată naivitate. Război înseamnă război. Iar pentru economie și politica rusă o perioada “de îngheț” mai lungă (10 ani cred) nu ar fi bine. Ar fi grozav.

- Prezența președintelui Putin și discuțiile bilaterale din cadrul Summitului G20 puteau schimba ceva ? Sau lucrurile stau mai degrabă clar (de unde și plecarea timpurie a președintelui rus de la reuniune) ?

- Nu, nu se putea schimba nimic. Liniile politice între Rusia și Occident sunt deja trasate pe termen mediu și niciuna din părți nu este pregătită să accepte un compromis. Cel mai devreme am putea să ne așteptăm la unele schimbări pe la începutul primăverii viitoare. Nu cred că atunci vor fi șanse mai mari pentru un dialog constructiv, dar cine știe… Punctul de plecare pentru o astfel de discuție este clar în viziunea Moscovei – Vestul ar trebui să recunoască fără echivoc faptul că Peninsula Crimeea aparține Rusiei, dar nu cred că este gata pentru un astfel de gest. Putem aștepta …

- Cât așteptăm… haideți să schimbăm puțin perspectiva. Piața de petrol și gaze a fost puțin cam ”turbulentă” în ultima perioadă. Dvs. lucrați în consultanța pentru afaceri, ca atare o să vă cer un sfat: admițând că aș fi un om de afaceri din China, credeți că ar fi o decizie bună să cumpăr acțiuni la Rosneft ?

- Dacă sunteți un om de afaceri din China, sfatul meu este să cumpărați. Extrapolând puțin ”jocul”, dacă sunteți un ”investitor” din US sau UE (și sunteți implicat în speculații finaciare pe piața fondurilor mutuale) atunci ar trebui să vindeți. Dacă sunteți un om de afaceri american, interesat de o investiție pe termen lung, atunci cumpărați. Dacă sunteți un om de afaceri serios din Uniunea Europeană, cred că e bine să vindeți celor din China și India. Dacă actualul curs al evenimentelor continuă în același trend, va exista un foarte mic spațiu destinat investitorilor din UE în afacerile cu petrol și gaze din Rusia. Alții vor fi cei care vor ocupa spațiul actual existent.

- Mulțumesc de sfaturi. Cred că vor fi utile cititorilor noștri. Iată însă de ce am abordat acest aspect: după reuniunea ministrului Dezvoltării Economice din Rusia cu omologul său din Hong-Kong (cu prilejul Summitului APEC de la Beijing) s-a vorbit intens despre posibilitatea ca giganții “Gazprom”, “Rosneft” și “Lukoil” să opteze pentru listarea acțiunilor lor la Bursa de Valori din Hong Kong în monede asiatice. Care va fi impactul unei astfel de mutări asupra pieții de petrol și gaze, pe termen mediu și lung ?

- Da, cred că putem vorbi de un impact vizibil doar pe termen mediu și lung. Pe termen scurt nu vor exista schimbări notabile. În acest moment este prea puțin dezvoltată o infrastructură operațională și financiară a acestor companii în Extremul Orient, în ciuda faptului că recomandările de a dezvolta o astfel de strategie au fost puse pe masă încă de la începutul anilor 2000. Ar fi nevoie de 2-3 ani în condițiile actuale să se dezvolte. După care și impactul unei astfel de decizii strategice ar putea crește și ar începe să dea roade.

- În sfârșit, dar la fel de important, aș dori să vă întreb cum a fost perceput la Moscova rezultatul alegerilor prezidențiale din România ?

- Greu de cuantificat. Interesant. E o situație complet opusă față de Federația Rusă. Iată, la alegerile electorale locale din Moscova, toți candidații care au folosit masiv propaganda de tip I-phone, Facebook, VKontact sau Twitter pe timpul campaniei au pierdut. Revenind la rezultatul de la București – impresionant. O mișcare de tip grass-roots. Un rezultat interesant. Cred însă că va exista mult mai multă atenție îndreptată spre alegerile electorale din Republica Moldova de pe 30 noiembrie. Moscova nu e foarte entuziastă să vadă o Moldovă divizată. Cred că mai degrabă se dorește o păstrare de status-quo. Pe de altă parte, luând în considerare toate celelalte probleme și aspecte aflate pe agenda internațională, cu o Moldovă mai mult sau mai puțin, nu e o mare afacere. Oamenii din Europa încă nu înțeleg că i-au împins pe ruși (pe cei mai mulți dintre ei, cu excepția unor nu foarte multe personalități selectate) dincolo de “pragul de durere”, după care orice stimul nu-și mai are rostul. Rezultatul va fi același. Observ că oamenii cred că această criză și confruntarea de forțe ar fi oricum. Și atunci de ce ar trebui ca noi, rușii, să fim “drăguți”?

interviu realizat de Gabriela Ioniță

Leave a Reply