ARHIVA Power&Politics World

Scrisoare deschisă adresată Președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin

April 27, 2018

Vasile Roman

Stimate domnule președinte al Federației Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin, vă adresez această scrisoare, în parte emoțională dar și cu argumente raționale, pentru că este nevoie să vă gândiți că atitudinile, deciziile și mai ales acțiunile domniei voastre influențează starea de confort, dar mai ales de disconfort a Europei întregi și în parte a lumii globale.

Scrisoarea mea va avea câteva părți importante cu adresare la trecutul istoric, la prezent și, mai mult, vă provoacă la a gândi viitorul.

Istoria ultimilor o sută de ani, istorie care pentru România este importantă deoarece atunci eram mai mult decât suntem astăzi, ne dovedește faptul că Rusia a jucat un rol important în Europa și în lume, dar că a avut și momente de suferință, ceea ce a făcut ca poporul rus să privească cu scepticism la est europeni și cu ostilitate la occidentali.

Rusia începutului de secol XX, implicată într-un război pe care nu și l-a dorit, a arătat că poate fi surprinzătoare, prin renunțarea la conducerea țaristă și prin aducerea la conducere a unui regim bolșevic.

Prin această mișcare poporul rus a dovedit că deși psihologic face parte din grupul statelor în care societatea se percepe ca fiind la mare distanță de putere, așteptând permanent ordine, gata fiind să treacă rapid în tabăra celui care pare a deține putere.

Comportamentul din primul război mondial a dovedit că deși aflată în tabăra imperiilor a trecut foarte repede în tabăra democrațiilor, fără însă a schimba ceva din planul mentalului colectiv.

Lenin, ca și Stalin, nu a făcut altceva decât să exploateze ignoranța socială, pe care apoi au utilizat-o pentru a-și atinge obiective meschine care mimau o societate a poporului muncitor.

Nu trebuie uitat, domnule președinte, că acea orânduire a scos Rusia din harta normalității, distrugându-i instituțiile de forță, monarhia și biserica, pe care mai apoi le-a înlocuit cu frică și obediență.

Evoluția evenimentelor de după primul război mondial au dovedit că politica din Europa a trecut de la înțelegerile dintre împărați la dorințele și influențele Americii. Rusia ar trebuit să accepte faptul că are statut de putere regională dar nu a făcut-o, exprimând nemulțumiri cu privire la dreptul popoarelor la autodeterminare.

Rusia, prin conducerea stalinistă, nu a putut accepta nici România Mare, așa cu nu a acceptat nici constituirea statului polonez. Acest comportament a făcut ca teama de o răzbunare a Rusiei să fie materializată în alianțe și înțelegeri europene care s-ar fi dorit ca un cordon sanitar de la Marea Baltică la Marea Neagră.

Rusia nu s-a sfiit să cultive neînțelegerile între state pentru a slăbi unitatea europeană, așa cum nu s-a sfiit să gândească, chiar dacă nu a reușit să finalizeze, o aducere a spațiilor ortodoxe, din proximitatea Mării Negre, în cadrul URSS.

Rusia nu a reușit un dialog al democrației așa cum nu a înțeles prea repede că Germania nu va accepta rezultatul politic al primului război mondial.

Rusia nu a înțeles nici rolul pe care America începea să îl joace în lume și nici faptul că regimurile dictatoriale nu au viața lungă.

Al doilea război mondial a dovedit faptul că atunci când dictatorii semnează pacturi secrete acestea au valabilitate variabilă, în raport cu timpul și spațiul de care unul dintre aceștia și-l dorește pentru manevre politice și militare.

Dictatorul rus Stalin nu a realizat că Germania a înțeles foarte bine ideea că statele nu au prieteni ci doar interese și a crezut că poate împărți Europa și lumea cu Hitler, ceea ce s-a dovedit un mare fals.

Rusia a luptat alături de țările democratice occidentale, dar conducerea acesteia nu urmărea eliberarea popoarelor cât urmărea stabilirea sferelor de influențe și impunerea regimului comunist.

Într-un interval scurt de timp, Rusia a uitat că a beneficiat de aportul direct și indirect al Americii și s-a manifesta ostil la orice acțiune democratică, fie ea politică și economică.

Încă odată Rusia a dovedit că poporul nu are puterea de a se opune conducerii dictatoriale și că preferă să se bucure de beneficiile materiale ale comunismului, mai ales pentru faptul că ele veneau din exploatarea țărilor satelit.

Perioada războiului rece a fost una în care politica în Europa, dar și în lume s-a bazat pe deciziile unei conduceri bicefale, în care secretarul general al PCUS, deținând și funcția de președinte al URSS,  trebuia să obțină acordul biroului  politic și pentru decizii importante comitetului politic, reducând spațiul deciziilor unilaterale sau dictatoriale.

Acest dublu control a prevenit acțiuni periculoase cum ar fi putut fi criza Berlinului, criza rachetelor din Cuba și a dus la un mai bun dialog între Rusia și America.

Trebuie însă subliniat faptul că relațiile dintre URSS și SUA au avut o evoluție sinuoasă și pentru faptul că aparatul militar, alături de complexul industrial militar au avut atitudini și acțiuni care de multe ori au scăpat diplomației și pentru simplul motiv ale legăturilor directe ale acestora cu secretarul general al PCUS.

După 1990 speranța poporului rus dar și a europenilor a fost aceea de a vedea Rusia integrată într-o Europă sigură de la Atlantic la Urali, gândind că poporul rus își dorește democrație.

Realitatea anilor 2000 a dovedit că psihologia unui popor nu se schimbă într-un interval scurt de timp și că rușii își doresc înainte de toate un conducător care să construiască o țară puternică, cu influență în lume, chiar dacă acest lucru ar reprezenta suferință și risc.

Domnule președinte, personalitatea dumneavoastră este modelul de conducător pe care poporul rus l-a avut în întreaga sa istorie și speranța poporului este că nu le vor fi înșelate așteptările.

Portretul conducătorului rus este a unui om educat, a unui patriot, a unui om cu credință în Dumnezeu și cel mai important, a unui om care conduce țara printr-o combinație de eleganță și duritate.

Poporul rus vrea conducători care știu să penduleze între diplomație și obrăznicie, persoane care știu și au răbdarea să aștepte momente prielnice de răzbunare și care le folosesc nu pentru propria lor persoană ci pentru a da satisfacție maselor.

Președintele Rusiei trebuie să întruchipeze, de fapt întruchipează, luptătorul, conducătorul de oști, liderul credincios și practicant și cel mai mult șeful unui stat major executiv care transpune în practică viziunea privind mersul lumii.

Domnule președinte ați reușit să deveniți și să vă mențineți președinte pentru că sunteți întruchiparea a ceea ce poporul rus  vede ca Mesia, dar și pentru că educația pe care ați primit-o în școlile KGB v-a ajutat să induceți în eroare decidenții politici occidentali care v-au sprijinit, în special prin aranjamentele economice în câmpul energiei, fără a realiza care este gândul strategic al domniei voastre.

În prezent ați reușit ceea ce puțini lideri politici sovietici și-ar fi putut imagina acum 30 de ani, adică să utilizați resursele energetice ale unor state precum Kazahstan pentru a dezvolta, cu banii obținuți pentru ele de la europeni, un sistem politic, diplomatic și militar care concurează cu marile state ale lumii.

Rusia a reușit performanța de a  utiliza complexul militar industrial pe două importante paliere, primul pentru dezvoltarea propriilor forțe armate, iar celălalt, după modelul occidental, pentru a reintra pe vechea piață de armament și mai mult dea a accesa noi piețe care cândva au aparținut occidentului.

Prin utilizarea energiei ca armă, Rusia a reușit să țină deoparte de interesele comune europene, pe cel mai important actor, Germania, care nu numai că manifestă o politică economică separată cu Rusia, dar este și extrem de egoistă atunci când se discută despre securitatea țărilor baltice și a Poloniei.

Ca președinte ați intuit foarte bine slăbiciunea SUA în Orientul Mijlociu și rezultatele dezastruoase a Primăverii arabe și Rusia a reușit să-și semnaleze prezența în acest areal atât de disputat în perioada războiului rece.

Insensibil la democrație și la acordurile și tratatele internaționale și conștient de slăbiciunile bătrânei Europe, nu v-ați sfiit să anexați Crimeea, nu pentru că vă interesa soarta populației din peninsulă ci pentru că aveați nevoie de ancore de securitate de la Marea Baltică la Marea Neagră la Marea Mediterană și se pare că prin actuala prezență în Siria, ați reușit.

O reușită este și modul în care modelul de lider autoritar, patriot și altruist prinde în state precum Ungaria și alte foste țări comuniste precum și modul în care regimurile din țările respective devin critici acizi la adresa valorilor și deciziilor europene.

Stimate domnule președinte Vladimir Vladimirovici Putin, aș fi gata să vă felicit pentru reușite dacă nu aș realiza că acest comportament pe care domnia voastră îl imprimă Rusiei nu ar fi unul periculos și dacă nu s-ar fi dovedit că este și perdant.

Am să mă rezum la doar câteva chestiuni punctuale care vor dovedi că ar trebui să reflectați mai mult la ceea ce ar putea urma.

În primul rând vă invit să reflectați la relația Americii cu Europa și să observați că în ultima sută de ani prima a salvat-o pe a doua de cel puțin trei ori, adică în cele trei războaie, fie ele calde sau reci. Indiferent cine conduce astăzi America și indiferent cât de mult își doresc unii lideri să vadă America părăsind Europa, dacă va fi nevoie americanii vor sări din nou în ajutorul europenilor.

Prezența militară americană este o dovadă că dacă vestul nu mai este interesat de acest ajutor, atunci cu siguranță estul știe că este necesar și va face tot ce se poate pentru a-i determina nu doar să rămână ci chiar să-și amplifice prezența.

Abordând problema războaielor de proximitate, care au marcat istoria omenirii, nu pot să nu recunosc faptul că Rusia se descurcă destul de bine în Siria, dar nu trebuie să uite faptul că este acolo aproape singură, chiar dacă acționează alături de Turcia și Iran. În toate aceste jocuri măcar unul dintre cei doi parteneri trece foarte rapid în tabăra adversă atunci când interesele îi dictează.

Ar fi bine ca strategii militari să nu uite de anii consumați de forțele sovietice, fără rezultate, în Afganistan, așa cum ar fi corect să învețe din lecția americană din Vietnam sau din cele trei lecții din Afganistan, Irak și Siria. Dacă America își poate permite greșeli și costuri, pe care de multe ori le împarte cu aliații, Rusia nu este încă la nivelul de a investi în războaie.

Nu pot trece cu vederea nici ideea domniei voastre de a folosi religia ca o armă, mizând pe teoria lui Aleksandr Gelievici Dughin sau poate pe cea a lui Samuel P. Huntington, privind o ciocnire a civilizațiilor, din care Rusia să câștige o dominație asupra lumii ortodoxe iar Germania asupra celei catolice. Aceste teorii pot funcționa ca analize sistemice, dar îmi este greu să cred că românii sau ucraineni și-au schimbat opinia față de fratele mai mare rus.

Vă rog domnule președinte să reflectați puțin și la originalitatea democrației ruse, care nu seamănă nici cu cea europeană și nici cu cea chineză.

Dacă democrația europeană are puncte slabe precum populismul, corupția sau birocrația, are și puncte tari precum elitismul Uniunii Europene, constanța strategică a economiei, capacitatea de adaptare instituțională și chiar tăria de a accepta că nimic nu este perfect.

Democrația chineză are marele merit în a cultiva viitoarele elite sociale și politice, educând și condiționând comportamente sociale care sunt conștient puse în slujba societății. Chiar dacă noul statut al partidului prevede că președintele statului poate fi ales pe viață, ele poate fi interpretat ca o continuitate strategică și mai puțin ca o dictatură.

Dacă privim spre Rusia, percepția noastră, poate subiectivă, este că democrația este una a manipulării și condiționării sociale, în care cine este de partea puterii este un beneficiar de resurse, iar cine este în opoziție este efectiv izolat.

Nu contest valoarea diplomației ruse, care de departe este sclipitoare prin experiență, dar trebuie să remarc faptul că în acest moment pare a fi utilizată nu pentru scopul prevenirii conflictelor și protejarea intereselor, ci pentru acoperirea cu explicații a unor decizii surprinzătoare.

Democrația originală rusă dă nota mai degrabă a unei organizații ierarhice structurată pe idea că doar cei din cercurile de putere pot fi loiali statului, că doar cei din cercul puterii au dreptate în ceea ce fac și că oricine critică sau se lasă criticat, dă semne de slăbiciune a conducerii.

Domnule președinte eu nu îmi permit să vă critic, dar ca cetățean european, care că Europa este teritoriul de la Atlantic la Urali, vă îndemn să meditați la ceea ce au întreprins predecesorii dumneavoastră, la rezultatele de care s-au bucurat și mai mult la suferințele pe care le-au produs.

Suntem în mileniul trei și dictaturile sunt de mult apuse. Vremea sferelor de influență este caducă pentru că și-a demonstrat limitele. Așa că vă îndemn să gândiți ca W. Wilson, care acum o sută de ani dădea dreptul popoarelor la autodeterminare și să lăsați georgienii, moldovenii, ucrainenii să decidă ceea ce este bine pentru ei și nu ceea ce este de interes pentru Rusia.

Trăim într-o lume a oamenilor inteligenți și a tehnologiilor inteligente. Rusia are un extraordinar potențial de inteligență creativă ce trebuie folosită pentru dezvoltarea statului și nu pentru războaie cibernetice sau hibride.

Știu domnule președinte că America nu este cea mai corectă sau cel mai altruist partener, așa cum văd că și America are derapaje politice, dar ea a reprezentat pentru europeni un vis al libertății și egalității de șansă.

Știu de asemenea că popoarele noastre au psihologii diferite și ca o consecință și comportamente diferite, dar trebuie să subliniez și faptul că nu popoarele sunt conflictuale ci liderii acestora, dar spre dezamăgirea tuturor, suferința este tot a popoarelor.

Închei domnule președinte recunoscând faptul că sunteți o personalitate puternică și un mare lider al poporului rus dar vă provoc să mai meditați asupra viitorului lumii pe care trebuie să îl vedeți nu cum îl vedeau predecesorii dumneavoastră acum o sută de ani ci cum îl vor vedea urmașii dumneavoastră peste o sută de ani.

Gl. mr. (rz) Vasile Roman

2 responses to “Scrisoare deschisă adresată Președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin”

1. Marin Dragnea says:

   April 30, 2018 at 9:11 am

   1.Cele două divizii:Tudor Vladimirescu și Horia Cloșca și Crișan formate în principal din voluntari români au apărat democrația populară și cuceririle revoluționare ale poporului împotriva capitalismului și imperialismului.
   2.Doctrina militară a Rusiei și URSS au fost de apărare și conține trei faze:a)Retragerea și apărarea pe aliniamente succesive; b) Stabilizarea frontului, echilibrul de forțe și luptă de partizani;c) Ofensiva strategică până la nimicirea agresorului.Acum momentan și vremelnic Rusia este in faza a).
   3.E greu de spus că va ajunge vreodată pe masă liderului Rusiei această revistă.
   4.După 73 de ani de la terminarea războiului, armata rusă s-a retras de mult din Europa dar americanii ce mai caută pe acest continent?
   5.Rusia nu a utilizat niciodată atacuri cu napalm că cel din Tokio său Vietnam său arma nucleară, chimică, bacteriana împotriva populației civile nevinovate.
   6.Stalin atât de criticatul lider victorios a propul inca din 1952 interzicerea producerii de arme de nimicire în masă însă producătorii de arme globale s-au opus vehement chiar Președintele SUA a spus că nu ia în calcul această variantă.
   7.Acum Rusia a devenit un stat agresat de interesele companiilor multinaționale pentru bogățiile imense pe care le are.
   8.Președintele Puțin a comunicat Ambasadorului Dumitru Prunaru că dorește repatriereatezaurului predat în 1918 și alipirea Basarabiei și Bucovinei de Nord la România, dar Mihai Răzvan Ungureanu a interzis abordarea subiectelor pe cale diplomatică, dispunând eliberarea din post.
   9.Patriarhul Mirel și Președintele Putin au aprobat amplasarea de cimitire militare românești pentru luptătorii nostri.
   Concluzia:o scrisoare adresată Președintelui Vladimir Putin printr-o publicație anonimă nu are nici un efect pozitiv atâta timp cât poporul nostru este instigat constant prin media împotriva rușilor care totuși sunt și ei creștini ortodocși practicanți și se închină la icoane nu la nuduri.

   Reply
   • vasile roman says:

     May 2, 2018 at 10:05 am

     Multumesc pentru replica.
     1 Imi place numele. Este insotit si de un grad?
     2. Nu acuz Rusia si nu am intordus in ecuatie Romania.
     3. Este o radiografie a realitatii si o supozitie a viitorului.
     4. Scrisoarea nu va ajunge la dl. Putin pentru ca nu asta am intentionat. important este ca cititorii site-ului sa fie informati.

     Reply