ARHIVA Power&Politics World

Sophia – un abil exercițiu de PR

November 19, 2017

Robotul (roboata?) Sophia a căpătat un exces nemeritat de popularitate în ultimele luni. Prezentare la ONU, interviuri în mass media, acordarea cetățeniei saudite… De ce popularitatea de care se bucură nu e meritată? Încerc să explic:

1.) Inteligența artificială a Sophiei este identică cu aceea a Google Home, Bixby, Siri sau a oricărui alt asistent personal smart. Robotul conversează în baza unor răspunsuri înregistrate, predefinite. De fiecare dată când o întrebi ceva pentru care programatorii nu au scris linii de cod, răspunsurile ei sunt fie idioate, fie ilogice, fie pur și simplu întârzie să apară. Cu alte cuvinte, indiferent cât de elaborate, hazlii sau spirituale vi se par conversațiile din unele interviuri cu ea, nu uitați: Sophia este doar un… papagal care repetă fix ceea ce a fost programată să spună. Nimic mai mult. Nu e capabilă să gândească, iar capacitatea ei de improvizație este, momentan, extrem-extrem de limitată.

2.) Înfățișarea Sophiei este de… mare efect. Bănuiesc că au lăsat-o chelioasă și i-au făcut scalpul transparent – vedem chiar cum i se mișcă niște „lucruri” prin cap, când vorbește: dați-mi voie să pariez că sunt simple butaforii! – pentru ca nu cumva noi, oamenii, nătăfleți cum suntem, să uităm că avem în fața ochilor un manechin… pardon, un robot. Cam ca la serialele de comedie proaste în care audiența din off hăhăie ca să te prinzi că actorul a spus o glumă. Nu există nicio rațiune pentru care Sophia arată în halul acesta: puteau foarte bine să-i pună o perucă sau să-i acopere capul complet cu piele – există roboți umanoizi de acum 3-4-5 ani cu mult mai umano-realiști decât ea. Singurul motiv pentru care în majoritatea interviurilor și fotografiilor apare fără perucă este pentru a-ți trezi ție diverse reacții… E doar PR, nene!

3.) Intrăm cu adevărat, încet-încet, în era Internet of Things: cam toate din jurul nostru, de la electrocasnice la papucii din picioare și periuța de dinți vor fi dotate cu senzori conectați la internet. Electronicele, hainele, obiectele de uz casnic vor „comunica” între ele, vor strânge o grămadă de date despre noi și modul în care le folosim, vor face predicții, ne vor învăța comportamentul, obișnuințele și tabieturile și vor da toate socoteală unui sistem central. Dacă acest sistem central va fi încorporat într-o mașinărie mobilă cu abilități sociale – și avem, din nou, numeroase prototipuri funcționale în acest sens – acea mașinărie va fi un robot casnic cu adevărat util, care ne va face viața mai funny și mult mai ușoară. În acest moment, astfel de roboți, precum sunt Robelf, TAPIA sau Aido, costă cel mult cât un smartphone de ultimă generație, în orice caz sub 2.000 de euro. Iar funcțiile pentru care există nu necesită un aspect umanoid…

Marc Ulieriu – Editor in Chief ”Știinta&Tehnica”