Tezele și anti-tezele ”străzii”

November 10, 2015

Pe fondul evenimentelor din ultima vreme dau să vorbesc cu o prietenă, să iau pulsul evenimentelor. O sun și, din voce, părea că este ușor suparată, preocupată parcă de altceva decât de discuția cu mine. O întreb ce o frământă și răbufnește: “Să-și spun ce am pățit” îmi zice ea. ”M-am dus și eu la manisfestatie ca toată lumea și acolo, am aflat de la o tânără domniță dornică să-și ia țara înapoi cum că am avea nevoie de o mână de fier care să rezolve odată pentru totdeauna, toate probleme astea, cu hoții, corupția, sănătatea, educația. Păi asta înseamnă dictatură, am încercat eu să ripostez. Vrem dictatură? Eei, nu… spune tânăra, dar o mână de fier care să facă ordine, trebuie! Așa nu se mai poate”. Vi se pare șocant ? Nu este. Deloc! ”Vrem 300, nu 600 !” s-a strigat zilele acestea pe la proteste, cu referire la numărul de parlamentari. Dar chiar vrem să ne întoarcem la un parlament unicameral, așa cum era cel de până în ’89, parlament care purta numele de Marea Adunare Națională? Vrem schimbarea actualului sistem politic și a modului în care se face politica. Până la întrebarea «Cu cine?», se pune întrebarea «Cu ce?» Cu un sistem mono-partid? Dacă sistemul actual, cu tarele lui nu este bun, atunci ce vrem? Un sistem în care fiecare face, vrea – nu vrea ce trebuie. OK. Și cine dictează ce trebuie? Suntem plini de anti-teze! Acum o săptămână medicii – care și-au lăsat baltă familiile și planurile de week-end cu propriii copii pentru a salva copiii altor părinți disperați și sfâșiați de durere – erau eroii națiunii. Azi, la nici 7 zile mai târziu, isteria este maximă: că nu au ce le trebuie, că nu sunt suficienți de buni și de bine pregătiți profesional și că din orgoliu le refuză victimelor incendiului șansa la viață refuzând să le aprobe transferul la clinici din străinătate. Niște criminali în halate! Deci ce vrem?

Românii sunt o națiune ciudată (elegant, spus !) atunci când vorbim despre modul în care percep și se raportează la statul lor de baștină și la clasa politică pe care o trimit în forurile conducătoare ale țării.

Pe de o parte, dacă-i intrebi, îți vor spune că:

- După ’89 România a renunțat la economia centralizată și a îmbrățisat un model economic de tip capitalist. Apartenența la UE certifică faptul că România are economie de piață în care concurența este liberă;

- După ’89 capitalul occidental este cel care a făcut jocurile în România, deoarece România nu a fost capabilă să-și creeze și să-și protejeze capitalul propriu;

- Este evident că dacă nu ai capital, nu ai nicio șansă să reușești în afaceri, mai ales pe o piață dominată de multinaționalele occidentale;

- Statul este un prost manager în timp ce managerul privat, în special cel occidental, care știe ce e aia capitalism, rules!

Pe de altă parte îți vor mai spune și că:

- După ’89 țara a fost distrusă, în special de capitalul străin, cu sprijinul politicienilor nostri care au vândut pe nimic industrii întregi capitalului străin. Acesta a cumpărat pe nimic, a falimentat, închis și vândut la fiare vechi fabrici întregi, azi România fiind inaptă să mai producă ceva care să conteze pe piața externă.

- Că din varii motive, nu sunt de acord, cu intențiile capitalului străin care are de gând să exploateze resursele naturale ale României (vezi exploatările de aur, gaze de șist, exploatările forestiere etc!);

- Că statul împiedică dezvoltarea capitalului autohton prin impunerea unui sistem de taxe și impozite excesiv de stufos și de mari;

- Că își doresc locuri de muncă bine plătite, asistență medicală gratuită, învățământ gratuit, pensii decente, sistem de asistență socială performant etc.

Ca o concluzie la cele de mai sus: deși de 25 de ani România a îmbrățișat un sistem capitalist, în care, conform accepțiunii generale, capitalul occidental a fost cel care a cam distrus tot ce însemna capital autohton și ne-a redus la statutul de colonie economică, nu scăpăm nicio ocazie ca la orice manifestație să prea-slăvim capitalismul în timp ce strigăm frenetic “Jos Comunismul”! Altfel spus, mi se pare cel puțin ironic ca într-o țară distrusă de exponenții capitalismului să nu ratăm nicio ocazie în a înjura comunismul, iar prin extensie tot ce-i de stânga!

În schimb, la vot, desigur, vom vota masiv pentru dreapta și împotriva acelora de stânga. Asta pentru că noi ne așteptăm ca reprezentanții dreptei să ne asigure: locuri de muncă sigure și bine plătite, asistență medicală gratuită, învățământ gratuit, pensii decente, sistem de asistență socială performant, echitate socială și minimalizarea diferențelor între clasele sociale etc. În plus, reacționăm aproape violent, fiind gata să-i linșăm pe împricinați, atunci când aflăm că unii au: salarii nesimțite, pensii nesimțite, apartamente/vile/mașini/ bunuri de lux etc.

Tot un principiu pur capitalist a stat și la baza nefericitului eveniment de la #Colectiv. Este înscris în codul genetic al oricărui capitalist adevărat să investească cât mai puțin și să scoată cât mai mult. Așa se face că plafonul ignifug s-a demonstrat a nu fi chiar atât de ignifug, alarma de incediu – sublimă, doar că a lipsit cu desăvârșire la fel ca și celelalte elemente de siguranță, respectiv procedurile pentru astfel de situații. Și în plus să nu uităm: capitalistul se va adapta întotdeauna la cerința pieții. Ori cerința poate fi sintetizată simplu: ieftin, gratis dacă se poate! Din păcate însă, câteodată, “gratis” se demostrează a fi în realitate cu mult mai scump decât ne-am fi dorit sau imaginat vreodată!

Sorin Ardelean

Leave a Reply