Trei conducte energetice care ar putea zgudui geopolitica Orientului Mijlociu

March 27, 2013

Steve LeVine – Washington DC

Trei dintre cele mai volatile zone din Orientul Mijlociu – Iran, Iraq și Israel – sunt scena unor inițiative în domeniul distribuției de energie ce ar putea zgudui geopolitica regiunii și chiar pe cea la nivel global. Eforturile celor trei țări se centrează pe trei conducte energetice, din care două chiar pare probabil că vor fi construite.

Prima dintre ele aparține Iranului și ar trebui să suplimenteze aprovizionarea cu gaz a Pakistanului. Pe 11 martie 2013, președintele pakistanez Asif Zardari și omologul său iranian Mahmoud Ahmadinejad  au inaugurat începerea construcției unei noi secțiuni din proiectata conductă de 1200 de mile ce va conecta cele două țări. Mai exact, este vorba de partea pakistaneză care însumează 485 de mile, Iranul susținând că restul  de 760 de mile de pe teritoriul său sunt deja finalizate – începând de la giganticul câmp de exploatare de la Pars – cel mai mare din lume – de-a lungul frontierei iraniene dinspre Golful Piersic până la granița cu Pakistanul. Mai mult, Iranul a oferit deja o finanțare de 500 de milioane de $ din totalul costurilor de aproximativ 1,5 miliarde pentru porțiunea pakistaneză a conductei, susțin surse de la Islamabad.

În cazul în care conducta este finalizată și se va dovedi a fi un succes, se poate estima că va avea cel mai mare impact dintre cele trei – mai ales dacă avem în vedere seria de sancțiuni impuse de Vest împotriva Iranului, și va oferi un impuls economic nesperat Pakistanului aflat în creștere continuă a cererii de gaz. În cazul în care linia este extinsă ulterior și spre India, ar putea ajuta, de asemenea, la domolirea fricțiunilor dintre India și Pakista, cauza principală de instabilitate din Asia de Sud. De asemenea, ar crea o noua centură economică din Orientul Mijlociu până mult în interiorul subcontinentului.

Cea de-a doua inițiativă se referă la o propunere venind dinspre Kurdistanul irakian: anume aceea de a construi o conductă cu o capacitate de 1-milion de barili pe zi de petrol spre Turcia. În cazul în care aceasta se concretizează, ar putea schimba turnura politicilor regionale prin susținerea ambițiilor kurzilor ca națiune ce se întinde din Irak în Turcia și Siria. Companiile petroliere occidentale, cu investiții și contracte mari în Kurdistan – ExxonMobil, Chevron (US) și Genel (UK) par să creadă-că o astfel de linie se va materializa.

În cele din urmă, situația cu cel mai perturbator potențial îl reprezintă exporturile de gaze naturale din Israel, unde volumele mari de resurse au fost descoperite în Estul Mării Mediterane. Israelul începe să reflecteze tot mai serios cum va transporta gazul extras de aici (paywall). Principalele opțiuni de transport maritim sunt fie sub formă de gaz natural lichefiat(GNL), fie printr-o conductă lungă spre Grecia, sau printr-o conductă mai rezonabilă ca distanță și inclusiv costuri) spre Turcia. Analiștii israelieni au respins deja transportul în variantă GNL și opțiunea construcției unei conducte spre Grecia ca fiind prea costisitoare, iar acum se analizează opțiunile cu privire la Turcia.

Israelul și Turcia au avut relații tensionate din 2010, când trupele israeliene au luat cu asalt în Marea Marmara o navă cu ajutoare care încerca să spargă blocada din Fâșia Gaza, și a ucis nouă activiști turci.

Dar cele două părți se pare că sunt în curs de a rezolva problema pe cale diplomatică. Dacă aceasta se va întâmpla și conducta este construită, Israelul va schimba  din nou situația complexă din Levant cu relații mai calde cu Turcia, Iordania, eventual, și cu alți vecini. Gazul din Mediterana ar putea merge, de asemenea, în Europa, subminând în continuare impactul forte a resurselor Rusiei pe continent. Exporturile ar fi, de asemenea, un impuls economic și o creștere a încrederii Israelului, care a fost dependent de vecini ostili pentru alimentarea cu energie.

Original file published by Quartz

.

Leave a Reply