UE la răscruce, Grecia pe muchie de cuțit

June 17, 2015

Isidoros Karderinis – Athena, Greece

Au trecut exact cinci ani de când Grecia s-a integrat în mecanismul european de sprijin, în colaborare strânsă cu Fondul Monetar International (FMI). În acea perioadă de timp, datele financiare principale dar și critice ale țării erau următoarele: la finele anului 2010, Produsul Intern Brut (PIB) al Greciei se ridica la 222,151 miliarde. Datoria publică era 148,3 % ca procent din PIB. Șomajul se ridica la 12,5 %. Procentul grecilor care trăiau sub limita sărăciei (venit sub 60% din venitul național mediu disponibil) era de 27,6 %.

Politica de austeritate extremă aplicată Greciei din ordinul creditorilor internaționali în toți acești ani au înrăutățit mai mult realitatea financiară socială. Astfel, astăzi PIB-ul țării s-a redus la 186,54 miliarde. Datoria publică a urcat la 176% ca procent din PIB. Șomajul s-a ridicat spectaculos la 26%, Iovind mai ales tinerii, dintre care mulți cu studii strălucite au fost nevoiți să emigreze în străinătate. În această conjunctură critică talente astfel pierdute ar fi putut ajuta țara. Procentul grecilor ce trăiesc sub limita sărăciei este de 34,6 % sau 3.795.100 de persoane.

În baza datelor expuse mai sus, oricine poate își poate da seama că programul de consolidare bugetară într-o țară aflată deja în recesiune înainte de anul 2010 a eșuat total și nu este deloc rațional, din punct de vedere economic social, să se continue aplicarea sa. Această politică bugetară restrictivă și măsurile de austeritate formează o spirală letală datorie – recesiune – austeritate ce exclude orice perspectivă de dezvoltare.

Astfel, insistența observată în aplicarea fermă a programului de austeritate extremă din partea creditorilor va avea într-adevăr efecte tragice pentru țară. Va conduce la o catastrofa economică totală ce nu se va putea vindeca timp de decenii, la o criză umanitară de necrezut pentru nivelul Europei postbelice.

Numărul oamenilor fără locuință, loviți de sărăcie, care au apărut deja pe străzile Atenei, va crește rapid. Sinuciderile datorate disperării, dezamăgirii create de lipsa posibilității de suprvietuire vor continua ritmul frenetic de cresere. Copiii care lesină la scoala din cauza subnutritiei vor deveni o imagine obișnuită în viata de zi cu zi.

Întrebarea principală care se pune în aceasta perioada critică este ce trebuie făcut pentru ca Grecia să iasă din adânca prăpastie a crizei financiare și să pornească pe calea pozitivă a dezvoltării economice și progresului.

În primul rând, datoria aflată pe umerii economiei elene este uriașă, insuportabilă chiar și nu se întrezărește posibilitatea achitării ei. Deci trebuie ștearsă cea mai mare parte a valorii ei nominale, astfel încât greutatea creditului să se restrângă la o valoare sub 100% pentru a deveni acceptabilă, printr-o tehnică care în acelasi timp nu va păgubi celelalte popoare europene. Achitarea datoriei rămase trebuie legată de “Clauza dezvoltării”, astfel încât datoria să se acopere ca urmare a dezvoltării și nu datorită unui eventual excedent bugetar.

În al doilea rând, este necesară restructuarea producției țării axată pe: a) echilibrarea viabilă a balanței curente de plăți prin intermediul schimbării gamei produselor realizate în țară, dând astfel vigoare, prin orientarea spre export, multor ramuri ale economiei elene. b) industrializare prin aplicarea unei politici industriale pe termen lung prin dezvoltarea cercetarii locale si fabricarea unei game largi de produse cu înalta valoare adaugata. Sectorul de prelucrare este deosebit de critic deoarece este imposibil ca o tara sa spere sa urce în lantul de valori în diviziunea globala a muncii fara crearea bazei necesare de prelucrare care include în primul rând fabricarea de produse industriale finite. c) punerea unui accent deosebit pe turism, la care Grecia dispune de un puternic avantaj comparativ, dar si pe transportul maritim — Grecia are cea mai mare flota comerciala în lume- desigur pe agricultura pentru acoperirea necesitatilor sociale de baza d) exploatarea eficienta a materiilor prime- cum este bauxita din care se produce aluminiu- a eventualelor mari zacaminte de petrol atât din Marea Egee cât în Marea Ionică.

Greek premier Alexis Tsipras (L) and Greek finance minister Yanis Varoufakis (R) in central Athens, Greece. Photo courtesy of ORESTIS PANAGIOTOU/EPA

In al treilea rând, este necesară construirea unui stat modern, eficient și rațional, ce va functiona cu onestitate si nu va pune nenumarate obstacole birocratice în fata dezvoltarii activitatilor de afaceri, precum lupta eficienta cu “Hydra” coruptiei evaziunii fiscale, încât sa fie anulate efectele financiare, sociale politice multiple pe care le produce sa fie atribuita dreptatea fiscala. Efectele financiare sunt legate pe de-o parte de prejudiciile finantelor statului iar pe de alta parte de influentele negative asupra sectorului privat. Atunci când se consolideaza conceptia ca numai prin mita data persoanelor ce detin functii cheie în administratia publica se poate ajunge la obtinerea rezultatului dorit, investitiile sunt descurajate, concurenta sanatoasa se altereaza întreprinderile care nu participa la astfel de actiuni ilegale imorale sunt condamnate sa se ofileasca. Impactul social politic al coruptiei este deasemenea foarte serios. Corupția creează cetățenilor nemulțumire, descurajare un sentiment intens de prăbușire a valorilor. Se consolidează concepția că nimic nu funcționează corect ca cetățeanul cinstit este nedreptățit. Instituțiile sunt subminate și destabilizate în final, în ochii cetățenilor, regimul democratic este defăimat și tot mai lipsit de credibilitate. Instituirea imediată a unui sistem fiscal just ce nu va încuraja sau scuza evaziunea fiscală, va contribui hotărâtor la crearea conștinței fiscale, a contribuabililor, deci la creșterea importantă a veniturilor publice.

Aceste puncte de vedere trebuie puse în practică fără întârziere astfel încât Grecia sa iasă din starea comatoasă creată de recesiune, să fie condusă la mult dorita lumină a dezvoltarii departe de politicile sălbatice bazate pe austeritate și aplicate pâna acum, politici ce constituie vârful de lance al capitalismului financiar în încercarea lui de a se menține suveran într-o perioadă de criză capitalistă generalizată.

Cetățenii europeni pe de altă parte ar trebui să fie solidari cu drama poporului grec, care a fost transformat în ultimii ani în cobai, dat fiind că majoritatea covârșitoare a banilor (împrumutati de sectorul public elen) nu ajunge la contribuabilii greci ci la bănci, fie pentru achitarea datoriilor, fie pentru recapitalizarea băncilor elene, recapitalizare al cărei cost, în mare măsura, cade pe umerii contribuabililor.

În concluzie, Grecia nu mai poate să continue politica de austeritate, pentru că a atins ultimele limite, dat fiind că în urma acestor politici atât nivelul de trai cât și demnitatea poporului grec s-au prăbușit catastrofal. În final acest lucru trebuie înțeles de către creditori. Altfel, momentul conflictului și rupturii nu va întârzia.

Nota redacției:  Isidoros Karderinis s-a născut la Atena în 1967. Este romancier, poet și economolog cu studii postuniverstare în economia turismului. Articolele sale au fost publicate în ziare, reviste și site-uri din întrega lume. A publicat sapte cărti de poezii si două romane. Cinci din acestea au fost publicate în Statele Unite si Marea Britanie.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new