ARHIVA Power&Politics World

100 de zile de singurătate la Kremlin

August 27, 2012

Gabriela Ioniță

Bilanțul primelor 100 de zile din actualul mandat al președintelui rus Vladimir Putin a venit cu vești rele pentru liderul de la Kremlin. Potrivit unui sondaj dat publicității de Centrul de Studii Sociale și Politice Levada, pentru prima dată peste 50% din ruși îl consideră responsabil pe Putin pentru modul în care evoluează lucrurile în Rusia. Mai mult, aceștia și-au exprimat opțiunea de a vedea o figură nouă ca președinte al Federației Ruse după 2018.

Conform raportului «Putin și Politburo 2.0» făcut public de către Agenția de PR și Consultanță Politică “Mincenko Consulting” și preluat masiv de presa occidentală, vechiul model de gestionare în tandem al conducerii Rusiei a fost înlocuit de un model nou în care Vladimir Putin i-a toate deciziile importante consultându-se cu un număr mic de persoane aflate în principal în primul cerc de influență, model pe care Evgheni Mincenko și Kirill Petrov l-au numit Biroul Politic – “Politburo” și pe care îl aseamănă modelului de conducere din perioada Uniunii Sovietice. Structura “Politburo”, în conformitate cu clasificarea Minchenko-Petrova, este format din opt lideri ai clanurilor majore, inclusiv Serghei Ivanov, Viaceslav Volodin, Igor Secin, Ghenadie Timchenko, Yuri Kovalchuk, Serghei Sobyanin, Serghei Cemezov, precum și actualul premier Dmitri Medvedev. Ar fi însă greșit să considerăm că acest Politburo face doar figurație și execută deciziile lui Putin întocmai. Dimpotrivă, avem de-a face cu oameni rutinați în lupta de clan privind accesul la distribuirea/redistribuirea resurselor Rusiei în favoarea grupurilor de interese pe care le conduc și le reprezintă, Putin fiind cel care trebuie să medieze această luptă pentru a nu se lăsa cu *sânge pe pereți* care imediat ar umple spațiul mediatic și ar permite publicului să vadă ringul din spatele cortinei Kremlinului. Cu toate că Mincenko susține că pentru elaborarea raportului menționat au fost intervievați (și au răspuns sub protecția anonimatului !) peste 60 de reprezentanți ai elitei politice și ai mediului de afaceri din Rusia, totuși Boris Dubin – director al Centrului de Studii Sociale și Politice Levada consideră că “o comparație a autorităților ruse și elitei politice actuale cu structura Biroului Politic sovietic, nu poate fi mai mult decât o metaforă frumoasă. Contextul și mecanismelor structurilor de putere de astăzi sunt complet diferite” – a declarat acesta pentru “Vocea Americii”. La rândul său, președintele Fondului pentru Politici Eficiente, Gleb Pavlovski remarcă faptul că deși el însuși a folosit în numeroase rânduri eticheta “Politburo” pentru anturajul președintelui, realitatea e mai complexă. “Eu însumi am folosit în mod repetat această metafora, în ceea ce privește anturajul lui Putin. Dar Rusia de azi nu are nimic din cea din timpul Partidului Comunist unic. Totuși se vede acest anturaj pestriț din jurul președintelui. Nici unul dintre ei nu deține o poziție imbatabilă, iar ei se simt problemele și presiunile societății. Putin reprezintă pentru ei un pilon de securitate, dar aceasta nu înseamnă încredere oarbă. Nu, Biroul Politic nu este deloc place”. Însă, cu toate acestea, Gleb Pavlovski, este convins că Putin ia deciziile majore în singurătate, departe de zarva acestor nesfârșite lupte între clanuri. “Pur și simplu, aceste soluții nu sunt însă îndeplinite întotdeauna. Oricât ar părea de puternic, Putin nu are un mecanism de încredere pentru punerea în aplicare a deciziilor sale. În acest aspect, iată, o altă diferență dintre sistemul rusesc actual și cel sovietic” – a concluzionat șeful Fondului pentru Politici Eficiente, Pavlovski însuși fiind considerat timp îndelungat un ideolog al Puterii până la diferendul din 2011 cu Vladislav Surkov și rezilierea contractului său de consultant al Kremlinului.

Revenind la bilanțul celor 100 de zile ale președintelui Putin, am putea observa că nu doar sistemul de control nu funcționează bine, fiind scurtcircuitat chiar de cei care alcătuiesc “clasa de beneficiari”, ci însăși comunicarea între componentele instituționale. Cum altfel s-ar putea interpreta recenta Scrisoare deschisă adresată președintelui Putin și semnată de vice-premierul Arcadie Dvorkovich (membru de altfel al Comisiei Prezidențiale recent instituită) ? Chiar dacă gestul lui Dvorkovich pare să fie un nou episod din lupta pentru influență cu Igor Secin (despre care publicația noastră a mai scris), provocat de câștigarea celui din urmă și a conducerii CEO a Rosneft, translarea acestui diferend în ochii opiniei publice a fost catalogat de media ca o declarație de război a clanului arondat doctrinei liberale – cu principal exponent în persoana premierului Medvedev – împotriva reprezentanților vechii gărzi. Dacă nu cumva – analizând ușor ironic – revărsarea frustrărilor din sânul puterii în piața publică e un principiu al noului concept de guvernare al taberei Medvedev (încă insuficient de clar chiar și pentru ruși) denumit Open Government !? Sigur că există și presiuni ale cercurilor de interese externe afiliate liberalilor ruși, dar este asta suficient pentru o nouă atitudine publică de frondă dinspre tabăra lui Medvedev ? Cert este că președintele Vladimir Putin nu poate da câștig de cauză niciunuia dintre clanuri, ruperea echilibrului precar dintre sferele de influență ale lobbiștilor de la Kremlin și lipsa nesiguranței/sau siguranța majoră a vreuneia dintre tabere s-ar răsfrânge automat asupra autorității sale.  Iar lupta dintre cercurile de interese (cu rare pauze în care taberele încheie armistițiu doar pentru a-și regrupa forțele și a-și regândi strategiile) îl face să fie tot mai singur și unicul responsabil spre care se vor canaliza nemulțumirile populației. Dincolo de dinamica agendei prezidențiale, de mediatizatele opinii pro sau contra sa, dincolo de zarva unei Rusii care se vrea un pol de putere important în noua ecuație geopolitică mondială, președintele Putin și-ar putea intitula primul bilanț al celui de-al treilea mandat – 100 de zile de singurătate la Kremlin.