2015 – Anul alegerilor generale în Marea Britanie (II) – Romanians are coming!
March 10, 2015
Sorin Ardelean – London, UK
După cum spuneam și în prima parte a acestui articol, anul 2015 este anul alegerilor generale în UK. Ca orice altă nație și populația Marii Britanii împărtăsește aceleași temeri legate de siguranța zilei de mâine, locuri de muncă, sănătate, nivelul de trai etc.
Și, la fel ca și celelalte economii europene, Marea Britanie a fost și ea lovită de recenta criza economică. Iar în ciuda faptului că statistica britanică anunță că UK are cea mai rapidă revenire dintre țările dezvoltate, Marea Britanie înregistrând cele mai mari creșteri economice, în buzunarul omului de rând acest lucru nu se prea simte încă. Mai mult, în ciuda faptului că oficial cifra somajului scade, numărul celor care se chinuie să-și găsească un loc de muncă rămâne în continuare foarte ridicat.
Evident că nu există soluții miraculoase pentru aceste probleme și este, de asemenea, evident că ele nu pot fi rezolvate peste noapte! Iar din păcate pentru politicieni, alegerile nu pot fi amânate până după rezolvarea problemelor economice. Astfel, cu alegerile bătând la ușă și presați de întrebări la care politicienii nu au răspunsuri, impunerea pe agenda publică a unor teme ce au menirea de a muta atenția alegătorilor de la problemele reale ce ar trebui dezbătute cu ocazia acestei campanii rămâne, din păcate, o eficientă armă de campanie. Ori ce poate fi mai generos decât exploatarea a nivelului doi al piramidei lui Maslow acolo unde se afla nevoia de siguranță și securitate personală, iar tema imigrației se înscrie perfect in acestă zonă.
Oricine ajunge în UK va constata câteva lucuri simple: ca nație nu vorbesc prea multe limbi străine, nu sunt foarte inventivi în bucătărie și, în general, pentru majoritatea dintre ei, interesul pentru ce se întâmplă în lume se cam oprește la Canalul Mânecii. Din punct de vedere strategic, englezii au manifestat și manifestă un interes deosebit pentru Nord-Estul Europei, în speță pentru Țările Baltice, dar și pentru Polonia, țară al cărei garant a fost și pentru care, să nu uităm, UK-ul a declarat război germaniei naziste în 1939.
Dincolo de Polonia, în est, există Rusia, o mare putere militară și economică pe care englezii o tratează cu interesul cuvenit, fără a mai menționa rolul extrem de important pe care capitalul rusesc îl are în ecuația economiei britanice.
Iată de ce România a fost și rămâne un teritoriu oarecum exotic pentru ei. Nu au avut niciodata interese strategice în această zonă a Europei. Acest lucru s-a văzut clar încă de la finele celui de-al doilea razboi mondial când W. Churchill spunea despre români că ar trebui să poată fi struniți de rusi.
Englezul de rând cunoaște extrem de putin realitățile românesti. Nu cred că m-aș înșela prea tare dacă m-aș aventura să afirm că peste jumătate dintre englezii cu studii medii au probleme serioase în a localiza corect România pe hartă, nu ar putea indica capitala și ar fi incapabili să numească 3 dintre vecinii nostri.
Dar nu mă înțegeți greșit! Faptul că ei nu cunosc România și realitățile ei nu este vina lor, ci a noastră. România a eșuat în ceea ce specialiștii numesc exercitarea unor politici de soft power! Și asta ne transformă pe noi, romanii, în țapul ispășitor perfect în bătăliile politice interne.
Pe acest fundal, Chanell 4 scoate la încălzire documentarul ”Romanians are coming!”. Corect în esență, documentarul prezintă povestea unor persoane care în România trăiesc într-o sărăcie înfiorătoare dar și a unor persoane făcând parte din clasa mijlocie a societății românești. Spun corect în esență pentru că nu putem nega evidențele. Avem persoane care trăiesc într-o sărăcie cruntă Avem, fără doar și poate! Sunt rromii discriminați de majoritatea concetățenilor noștrii? Garantat sunt! Majoritatea celor pe care-i cunosc eu nu sunt prea fericiți cu rromii prin prajmă. Plus toate cometariile discriminatorii la adresa lor. Iar dacă vorbim de copii în scoli discriminarea capătă proporții greu de imaginat!
Au aceste persoane și altele la fel ca cele prezentate în acest documentar, motive să emigreze? Categoric da! Indiferent cât de puțin le va oferi sistemul social din UK tot va fi infinit mai mult decât au și primesc acum in România. Deci pentru ei va fi o schimbare majoră în bine și nici nu prea au motive serioase să se întorcă în Romania.
Și cu toate astea reportajul este manipulator și jignitor pentru români. Manipularea este făcută în primul rând prin titlul care sugerează că cei care vin în UK sunt toți asemeni personajelor prezentate în documentar. În al doilea rând manipulează sugerând că de fapt aceștia sunt românii, personajele sunt reprezentative pentru noi ca nație, aceasta este România! Și vă asigur ca nu a remarcat nici un englez că rromii ce-și fac veacul prin groapa de gunoi a Clujului vorbesc impecabil de corect engleza ci doar sărăcia în care acei oameni se zbat și condițiile demne de ev mediu timpuriu în care trăiesc. Iar acestia sunt cei care, nemaiavând nimic de pierdut, aleg sa emigreze. Deci acestia ajung în UK. Aceștia sunt românii care vin și le iau lor locurile de muncă. Ei sunt gata să lucreze pe salarii ilegal de mici (sub minimul pe economie!) pentru că pentru acești nefericiți, un 4 pounds/oră (aprox. 24,5 lei/oră) este cu mult mai mult decât nimic. Și iată de ce ”englezii nu au de muncă”. Iată de ce salariile nu cresc în UK! Iată cum de fapt emigranții sabotează creșterea economică și, implicit, bunăstarea fiecărui englez în parte. Pun presiune pe sistemul social, pe sistemul de sănătate, pe sistemul de pensii…
Iar această imagine vine și completează puzzelul ce formează imaginea Romaniei prezentă deja în mentalul colectiv din Marea Britanie; aceea a orfelinatelor, a copiilor străzii și a aurolacilor anilor ’90, a brokerajului de copii ce părea a fi căpătat proporții industriale și pe care tot englezii l-au oprit prin acțiunile energice ale Baronesei de Winterbourne, Emma Nicholson în perioada 200-2004, adică cu numai 3 ani înainte ca România să devină membră a UE. La care recent am mai reușit să adăugăm sărăcia extremă și corupția generalizată specifică unor țări din America Latină.
Cu o astfel de imagine în fața ochilor, englezul de rînd va avea curând de răspuns la întrebarea ”Vă doriți o integrare mai profundă într-o Uniune Europeană din care fac parte și țări precum România și Bulgaria sau din contră, vreți retragerea noastră din UE?!”
Iar lipsa de coerență a UE în politica externă, actiunile ezitante și lipsa de viziune pe termen lung în politicile privind parteneriatului Estic au jucat un rol eterminant in declanșarea evenimentelor din Ucraina care au culminat cu războiul civil/ secionist din estul Ucrainei. Mai mult, chiar dacă la nivel declarativ doar, dar perspectiva ca într-un viitor nu prea îndepărtat țări precum Ucraina și Republica Moldova să devină și ele parte ale aceleași Uniuni Europene, nu face decât să sporească reticiența și încrederea în UE a englezilor.
Mai mult, propunerea recent lansată a lui Junker de creare a unei armate europene, propunere care nu este chiar nouă în esență și care dacă s-ar produce ar duce la o schimbare majoră de paradigma în strategiile militare și de apărare, nu face decât să le confirme și mai mult scenariul prin care, de fapt, prin politica actuală a Brussels-ului se urmărește stergerea identității britanice și integrarea ei într-o Europă federală, ce astăzi este evident dominată de Germania. O Germanie modernă, democrată, puternică, deținătoare de tehnologie de vârf, în plin avânt economic cu o industrie extrem de performantă aflată în plină dezvoltare, capabilă să finanțeze o astfel de armată și deci să o și comande la o adică. Și totuși, o Germanie despre ale cărei planuri pe termen mediu și lung se stie și se poate intui atât de puțin….
Leave a Reply