2015 – one ”white shark” and many ”red fishes”

January 19, 2015

PPW

Așa cum se obișnuiește la fiecare final&început de an, am adresat unora dintre colaboratorii PPW o serie de întrebări privind provocările pe care le va aduce 2015. Am avut în vedere – pentru eventuale comparații din partea cititorilor – trei domenii la nivel global: Securitate și Apărare, Economie și Finanțe, Social și Drepturile Omului, precum și alte două domenii vizând zona de expertiză a celor chestionați, dar și cea de proveniență; acesta este motivul pentru care veți întâlni predicții privind SUA, NATO, Rusia dar și Uniunea Europeană și România.

Sintetizând opiniile celor patru analiști putem concluziona că în 2015 lumea se va confrunta cu un uriaș ”rechin alb” – amenințarea expansiunii unei tot mai feroce insurgențe islamiste – urmată îndeaproape de creșterea amenințărilor războiului cibernetic, și o mulțime de ”pești roșii”, provocări economice și sociale comune, preluate din 2014 și care vor continua sau vor căpăta forme noi de manifestare în acest an.

Gordon Hahn analyst and Advisory Board Member of Geostrategic Forecasting Corporation, Chicago, Illinois, Senior Researcher – Center for Terrorism and Intelligence Studies, Akribis Group, San Jose, California.

1. Securitate și Apărare: Dacă vorbim despre provocări privind securitatea internațională, atunci m-aș referi în principal asupra importanței nașterii și ascensiunii Statului Islamic și a renașterii Al Qaeda, în ciuda conflictelor continue dintre cele două. Lupta pentru conducere a mișcării/alianței globale a revoluționarilor jihadiști între cele două grupuri, pe lângă altele, vor duce la o serioasă competiție în a efectua atacuri răsunătoare împotriva „adevăraților infideli” cu precădere în Vest și în Rusia. Secesionarea recentă a ”Emiratelor Caucazului” cu o parte din acestea declarându-se bayatul IS-ului și emirului său Abu Bakr al-Baghdadi sugerează că acești excepționali ambițioși jihadiști vor juca un rol în orice intrigă internațională în Europa și/sau Israel (foarte puțin probabil că și-ar putea întinde tentaculele și în îndepărtata Americă, dar este posibil). Pe locul secund al provocărilor de securitate se vor situa atacurile cibernetice vizând ceva mai mult decât site-urile oficiale ale autorităților guvernamentale, context în care protecția infrastructurilor critice va deveni un obiectiv vital la propriu.

2. Economie: Prăbușirea economică a celor două mari țări slavone (Rusia și Ucraina) pot avea efecte majore de contagiune în Europa, determinând sau ajutând măcar parțial să avem de-a face cu un declin economic global, dacă nu cumva chiar cu o nouă criză economică mondială.

3. Social/Drepturile Omului: Violarea drepturilor omului de către grupurile jihadiste sunt de departe cele mai groaznice și cele mai numeroase, și cel mai important, acestea nu se vor domoli în 2015. Dimpotrivă, am putea asista la noi nefericite recorduri. Acțiunile organizației Boko Haram sunt deja un semn în acest sens.

4. Statele Unite ale Americii: SUA vor căuta să refortifice NATO datorită conflictului din Ucraina (pe care, ne place sau nu, expansiunea NATO și alte politici ale SUA au ajutat să fie creat). Orice efort în a face NATO mult mai robust în apropriere de granițele Rusiei doar vor spori potențialul existent pentru crize similare de-a lungul timpului în regiune.

5. Federația Rusă: Economia Rusiei va avea de suferit în acest an, dar nu foarte rău așa cum mulți speră sau se tem. Nu vor fi colapsuri economice sau instabilitate politică majoră în acest an, aspecte care vor restricționa alte evoluții majore. Cartea pusă la bătaie din această estimare este criza din Ucraina. Dacă Kievul repornește operațiunile sale „anti-teroriste” sau militare în Donbass, atunci implicarea Rusiei va crește, ceea ce duce la posibile noi sancțiuni viitoare, crescând astfel spectrul unui război major și/sau o instabilitate politică în Rusia.

Steve LeVineauthor of «The Oil and the Glory» and «Putin’s Labyrinth» and contributing editor of Quartz . He is also an adjunct professor at the Georgetown University School of Foreign Service, where he teaches his students about energy and security politics in the Security Studies Program.

1. Securitate și Apărare: Privind în ansamblu, e ușor de observat că 2014 a fost un an care a dat o multitudine de predicții peste cap și a generat un vârtej uluitor de surprize. În 2014 putem spune că am învățat o lecție importantă în ceea ce privește rolul teoriilor conspirației în geopolitică.  În topul preocupărilor privind securitatea stau neîndoielnic toate aceste grupări rebele violente pe care le găsim sub diverse orientări în estul Ucrainei, nordul Nigeriei, Afghanistan, Iraq, Siria. Deși 2015 va aduce și mai multă confuzie, va aprofunda dezorientarea noastră și va include tragedii oribile, cum ar fi masacrul recent de la Paris, totuși șansele de a asista la surprize incredibile sunt mici. Tot la acest capitol aș menționa faptul că războiul cybernetic s-a transformat dintr-o infracțiune oarecum ”exotică” într-o armă menită să provoace regularizat haos cu ramificații geopolitice largi. Acesta introduce o nouă arena de confruntare în geopolitică pe care o vom numi geo-tehnică.

2. Economie: Un lucru e sigur: prețul petrolului va defini regulile. În 2015 prețul petrolului va continua să rămână la un nivel scăzut, context în care lista la nivel global cu cei care câștigă sau pierd în urma acestui fapt va continua să se updateze. Nu este o coincidență faptul că economia Statelor Unite a crescut cu 5% în ultimul trimestru din 2014 și nu pare a avea motive de încetinire. La rândul său, economia din Coreea de Sud va crește cu cel puțin 0,5% mai rapid în acest an. Inflația Indiei a scăzut cu 3,5 puncte procentuale față de 2013 și trendul se va menține. La polul opus, Rusia s-ar putea confrunta cu o inflație de 17% chiar la începutul primăverii.

3. Social/Drepturile Omului: încălcările grave ale drepturilor omului se vor accentua în zonele aflate deja în conflict; discuțiile privind necesitatea măsurilor de supraveghere extinsă în lupta cu terorismul vor reclama tot mai serios încălcarea libertăților și drepturilor omului.

4. Statele Unite ale Americii: După ce, în noiembrie 2014, Republicanii au triumfat în componența Congresului US, Obama a încetat să mai fie politicianul conciliant din primii 6 ani de mandat. În primul său termen și după, Partidul Republican a respins în mod deliberat toate sau cele mai multe dintre inițiativele lui Obama cu un zel de invidiat. Obama i-a acuzat de ignorarea rezultatelor alegerilor pe care el le-a câștigat; în replică, ei au răspuns că însăși prezența lor în funcție a fost o dovadă că oamenii au dorit și altceva. Acum, în mod explicit, tăblițele sunt întoarse invers. Republicanii consideră că este momentul să recupereze masiv influența politică.
La rândul său, Obama intenționează să concretizeze obiective cu adevărat importante, cum ar fi autorizarea ca cinci milioane de imigranți ilegali să rămână în SUA, și închiderea în cele din urmă a Centrului de detenție de la Guantanamo. (Privitor la acesta din urmă, putem anticipa că Obama va transfera un număr suficient de deținuți în acest an pentru că închiderea închisorii să devină un fapt împlinit). În același timp, Obama va continua să se opună unei importante părți din ordinea de zi a Republicanilor (am văzut deja o declarație privind utilizarea dreptului de veto privitor la sancțiunile împotriva Iranului). În ambele cazuri, atât ca acțiune executivă cât și ca utilizare a dreptului de veto, Obama va fi ghidat de moștenirea pe care dorește să o lase la finalul mandatelor sale.

Pe scena internațională, de asemenea, Obama a intenționează să realizeze o serie de obiective deja creionate. Lumea pare deosebit de greu de controlat în acest moment, dar în perioada post-electorală el a impus deja noi sancțiuni Rusiei și Coreea de Nord, a încercat o normalizare a relațiilor cu Cuba, și a semnat un acord cu China privind schimbările climatice. Poate face o înțelegere cu Iranul? Poate media diferendele dintre Israel și palestinieni ? Poate contribui la marginalizarea Statului Islamic? Probabil va exista o reală implicare în toate trei.

5. Federația Rusă: Cât de sumbre sunt perspectivele pentru Rusia? Iată un punct de referință: băncile și companiile rusești datorează 600 miliarde dolari către finanțatorii externi, și sancțiunile occidentale le vor împiedica pe cele mai multe dintre ele să obțină refinanțări din SUA sau de la băncile europene. Deci, în acest caz, probabil că ar trebui să ne întrebîm de unde vor veni banii?

În mod evident, președintele rus Vladimir Putin are nevoie de o viziune de ansamblu asupra noilor sale tactici politice. De exemplu, el poate continua să se afle la cuțite cu Occidentul, dar va avea nevoie simultan să încurajeze industriile sale privind tehnologiile de ultimă generație de la stadiul de cercetare până la cel de producție – iar pentru asta are totuși nevoie de o bună colaborare pe anumite paliere cu Occidentul. Unele dintre vocile cele mai prolifice din Rusia spun că, da, prognoza privind Rusia este caracterizată de un pesimism total. În timp ce prețului petrolului scade, aceasta îl obligă pe Putin să se scufunde în rezervele de numerar greu câștigate, pentru a sprijini băncile și întreprinderile, și nu sunt semne că va încerca să diversifice economia rusă pentru a evita astfel de crize economice măcar în viitor, spun analiștii ruși. Am motive să mă îndoiesc de nivelul de gravitate invocat.

În ultimă instanță, Putin ar putea repeta scenariul din 2014 și ar putea trimite incognito ”omuleții verzi” într-o țară baltică, de exemplu, sau ar putea miza pe ravagii cibernetice împotriva unor importante ținte din Vest, sau ar putea distruge înțelegerea iraniano-americană pe care mizează Obama. Pentru moment, Putin se confruntă cu o contracție economică de 5% din valoarea prezisă pentru anul în curs și cu perspectiva de susținere financiară a băncilor și companiilor rusești cu miliarde de dolari pentru plata datoriilor în perspectiva lui 2015 și 2016. Pentru amortizarea acestor pierderi Putin nu poate face prea multe deoarece nu poate controla unilateral prețurile la petrol, dar el poate în lipsă de altă strategie eficientă să se retragă din Ucraina, și, eventual, să ceară anularea sancțiunilor occidentale, astfel încât aceste întreprinderi să obțină propriile refinanțări și să se descurce pe cont propriu fără ajutorul statului, ceea ce ar ușura mult viața executivului de la Moscova.

Mihai Albișteanueditor Power&Politics World

1. La nivel global

1.1. În ceea ce privește securitatea și apărarea, așa cum arată chiar începutul de an, provocarea principală va fi legată de gestionarea efectelor ”primăverii arabe” și a intervenției Statelor Unite ale Americii și Uniunii Europene (politic și militar) în crizele pe care acest fenomen le-a declanșat în Orientul Mijlociu și Apropiat. Civilizația occidentală va trebui să facă față (în Europa, SUA sau Australia) ”dușmanului din interior” – celulelor ”teroriste” ale islamismului radical, care vor continua să reacționeze violent la amintita intervenție – văzută ca ”ocupație colonială”. Problema va necesita cooperare internațională, putând chiar să contribuie (prin importanță și urgență) la detensionarea relațiilor dintre Rusia și Occident, în ciuda ”transnistrizării” estului Ucrainei.

1.2. Din punct de vedere economic și financiar, instabilitatea piețelor internaționale, politica OPEC – care conduce la ieftinirea petrolului,  încetinirea creșterii economice a Chinei și devalorizarea rublei (care afectează, împreună, prognoza economică a BRICS), dar și turbulențele create de posibila încercare de ieșire a Greciei din zona euro și prelungirea conflictelor din Orient și nordul Africii creează premisele unei noi recesiuni economice la nivel global.

1.3. Prelungirea și înmulțirea previzibilă a conflictelor (fie că vorbim de Orient, Africa sau Ucraina) va determina o înrăutățire a situației drepturilor omului la nivel mondial, atât prin consecințele directe ale conflictelor, cât și prin măsurile de securitate la care democrațiile occidentale vor trebui să consimtă, ceea ce va presupune sporirea controlului și, implicit, reducerea libertăților civile. De asemenea, este de prevăzut afectarea libertății presei, atât prin masuri restrictive, ”de securitate”, cât și prin uciderea (în număr tot mai mare a) jurnaliștilor – deveniți victime (de multe ori intenționate) ale conflictelor.

 2. În plan european principala provocare o constituie stabilitatea și predictibilitatea zonei euro – din punct de vedere economico-financiar, având în vedere problemele grave cu care se confruntă nu doar Grecia, ci și alte state mediteraneene; de asemenea, recrudescența mișcărilor islamiste, coroborată cu ascensiunea (corespunzătoare a) extremei drepte, eurofobe, poate pune sub semnul întrebării nu doar extinderea și poate menținerea spațiului Schengen – în formele actuale, ci chiar proiectul politic al Uniunii Europene.

 3. Pentru SUA, principalele provocări ale anului 2015 sunt legate de coabitarea președintelui democrat cu majoritatea conservatoare din Congres; sunt de prevăzut dispute, atât în ceea ce privește politica externă, cât și problema imigrației și a asigurărilor de sănătate.

 4. Pentru România, anul 2015 ar trebui să fie unul al stabilității sociale și politice și al creșterii economice – aspecte generale, care însă se constituie în adevărate provocări, în condițiile situației dificile la nivel european și internațional. Trecerea peste orgolii și resentimente și domolirea ambițiilor personale, de grup și partinice, în favoarea efortului comun, național, pentru consolidarea generală a statului (economic, politic, social), incluzând aici și definitiva consolidare a Justiției, precum și reforma în domeniile sănătății și învățământului reprezintă disciplinele unui examen de maturitate pe care clasa economică românească trebuie să îl dea și la ale cărui standarde trebuie să se ridice.

 Andrew Korybkopolitical analyst from Moscow and journalist of Sputnik agency.

1. Capitolul Securitate și Apărare are o problemă globală și alte numeroase provocări regionale. La nivel global atenția trebuie să se îndrepte către insurgența islamică de pe continentul asiatic și tendințele de export ale acesteia în Occident. La fel de important: statele asiatice non-arabe sunt pe punctul de a se confrunta cu ceea ce se poate transforma într-o insurgență la scară reală, și 2015 ar putea fi anul fatidic. Iată o privire rapidă:

  • Afganistan / Pakistan: problemă transnațională talibană (s-ar putea extinde, de asemenea, în Asia Centrală)
  • India: Assam (în special naționaliștii Bodo, dar tendințele se pot repercuta și asupra altor grupuri etnice, cum ar fi Naga)
  • China: Xinjiang (posibilitate de campanie pentru destabilizarea regiunii tibetane)
  • Myanmar: reluarea războiului civil;

De asemenea am putea asista la o destabilizare semi-coordonată sau influențată din exterior în legătură cu India / Myanmar / Bangladesh, eventual raporturile dintre creștini / hinduși și musulmani ar putea preceda o criză regională majoră – concepută pentru a neutraliza nivelul tot mai înalt al Indiei în cadrul ASEAN și Coridorul Comerțului BCIM. Posibile focare de conflict:

  • Iran / Balochistan: naționalismul transnațional Baloch;
  • Tailanda: separatiștii musulmani din sud
  • Filipine: Reluarea separatismului / terorismului islamic în partea de sud

2. Economie/Finanțe: BRICS va continua seria mutărilor importante de restructurare a ordinii economice internaționale (inclusiv privind crearea de instituții alternative / contra), dar acest lucru se va lovi de opoziția fermă a Occidentului, care dorește să păstreze vechiul sistem, în scopul de a-și prelungi influența. Un punct important asupra căruia se impune atenție: Extravaganța fracturării hidraulice în SUA poate fi sursă de câștig sau de colaps, mai ales în lumina statisticilor recente privind prețurile la energie. O mare parte din cele 1300 miliarde dolari investite în acest domeniu se pot volatiliza definitiv, amenințând astfel să pună în umbră chiar și criza creditelor ipotecare subprime din 2008.

3. Social/Drepturile Omului: Războaiele hibride (revoluții colorate amestecat cu un tip de război neconvențional [de exemplu, evenimente de tip “primăvara arabă ” și Maidanul din Ucraina]) se vor regăsi pe agenda lui 2015. Chiar dacă nu există nici o perturbare socială majoră, aceasta ar putea fi construită pe un astfel de scenariu. Războaiele hibride sunt noua formă de război sponsorizat de SUA în zone geostrategice, și după ce a învățat lecții importante din succesele și eșecurile din timpul evenimentelor “Primăvara arabă” și Ucraina, această armă este updatată pentru a fi cât mai letală posibil.

4. SUA/NATO : Cuvântul de ordine este ”coeziune”. Inamicul principal cu care se confruntă Alianța Nord-Atlantică nu este “Rusia” și nici nemulțumirile generate de “scutul de apărare anti-rachetă”, ci lipsa de coeziune pentru a lua decizii comune și măsuri ferme în timp util. Recentele evenimente și opiniile privitor la modul de abordare a relațiilor cu Rusia a demonstrat o divizare a membrilor alianței în două, membrii mai noi ai NATO fiind susținătorii necondiționați ai politicilor SUA, spre deosebire de atitudinea ponderată a membrilor cu state vechi ai Alianței. În aceste condiții o intervenția a NATO în Orientul Mijlociu pare improbabilă, chiar Turcia nefiind o susținătoare a planurilor SUA în regiune.

Ideea de a integra de-facto Ucraina, Republica Moldova și Georgia în NATO fără un vot formal, și extinderea NATO la granițele Rusiei va fi cu siguranță urmată de un răspuns asimetric și va servi doar pentru a spori tensiunile în regiune.

5. Federația Rusă: Lider mondial de cercetare și dezvoltare – Misiunea principală a Rusiei în următorii ani este de a conduce rezistența (R&D/resistant&defiant) împotriva hegemoniei SUA și de implementare a teoriei multipolare într-o realitate globală de lucru. SUA vor face tot ce poate pentru a împiedica și inversa aceste procese, prin urmare, Rusia și aliații săi trebuie să fie chiar mai alertă de trădare sale, inclusiv utilizarea subversivă a războiului hibrid. Această provocare nu este numai a Rusiei, și ar fi mai corect să o definim ca provocarea globală a secolului 21.

Tot legat de provocările lui 2015 și nu numai, trebuie amintit că încorporarea Armeniei în Uniunea Eurasiatică din 2 ianuarie 2015 aduce cu ea o provocare geo-economică unică pentru Rusia, deoarece marea majoritate a schimburilor comerciale bilaterale traversează Georgia, care se îndreaptă în direcția opusă prin încercarea de a adera la UE. Mai devreme sau mai târziu, Georgia se va muta definitiv mai aproape de blocul european și implicit va trebui să adopte o barieră vamală la granițele sale, cu un impact evident asupra schimburilor comerciale ruso-armene în cadrul Uniunii Eurasiatice. Deoarece este imposibil din punct de vedere politic ca relațiile comerciale armeano-ruse să treacă prin Azerbaidjan, singura alternativă viabilă economic este de a conecta Armenia la Marea Caspică și mările arabe printr-o rută de transport construită în comun cu partea iraniană (și, eventual, cu finanțare chineză), precum și conectarea la Coridorul Nord-Sud ce va asigura facilitarea comerțului ruso-indian. Totuși, acest lucru nu este o soluție pe termen lung și va necesita importante cheltuieli suplimentare, deci trebuie găsită o altă strategie pentru a rezolva viitoarea criză a Uniunii Eurasiatice vs. Uniunea Europeană în regiunea Caucaz.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new