2015 – Securitatea națională – unde suntem și ce urmează ?

January 1, 2015

Ionel Nițu

Sfârșit de an cu momentele aferente de bilanț. Începutul unui nou an cu rezoluțiile și previziunile de rigoare. Am fost întrebat ce provocări importante ne așteaptă în 2015. Cred că una din marile provocări din anul ce abia începe și mai departe pe viitor va fi legată de regândirea Sistemului Național de Securitate (SNS).

Unde ne aflăm ? Într-un punct unde trebuie să recunoaștem că în ultimul deceniu s-au făcut progrese evidente , dar în mod clar mai sunt pași importanți de făcut.

Spre ex., constituirea Comunității Naționale de Informații (CNI) și a Oficiului pentru Informații Integrate (OII) s-au făcut doar pe jumătate (prin HCSAT, nu prin lege), iar rolul CNI/OII este slab conturat în ansamblul Sistemului Național de Securitate.

Legislația este veche (Legea 51 privind siguranța naționala este din 1991), unele servicii sunt nereformate, altele în veșnică reconstrucție, unele sunt prea mari (unul este este cel mai mare serviciu din Europa), altele nu sunt corect dimensionate.

În acest ansamblu, un Institut de Studii Strategice (ISS) poate fi un pas benefic, inclusiv pentru reconstrucția SNS, dar nu numai (am în vedere mai ales partea de proiectare strategică, abordare interdisciplinară și corelarea de strategii sectoriale/politici publice).

♦ Comunitatea Națională de Informații/Oficiul pentru Informații Integrate – analiză SWOT

 ► Strengths (puncte forte)

– există, e prima formă organizată de lucru, cooperare inter-instituțională pe domeniul intelligence;

– bune practici – împărtășire interagenții;

– PNPI și Evaluările Naționale – planificare informațională pentru cele 4 agenții;

– o oarecare sincronizare a eforturilor de culegere și analiză a informațiilor la nivel național;

 Weaknesses (slăbiciuni)

– e la jumătate de pas, nu e nici JICA (UK), DNI (SUA) sau Homeland Security Office (SUA), nici sistemul întâlnit la unele țări europene (în care nu există niciun fel de CNI, coordonarea serviciilor realizându-se la nivelul instituțiilor similare CSAT);

– cadrul normativ (HCSAT, și nu o lege) – nu are sediu, personal propriu, buget;

– este dependent de bunăvoința celor 4 agenții care detasează analiști temporar;

– proceduri diferite de selectie a analistilor;

– informatii/analize/produse de intelligence preponderent din surse deschise + benigne (nerelevante uneori);

– puțin relevant în decizia strategică (de ex de la nivelul CSAT sau a Guvernului);

Opportunities (oportunități)

– schimbarea legislației din domeniul securității naționale;

– schimbarea abordării din domeniu, având în vedere proiectul prezidențial ”România lucrului bine făcut” (de ex. extinderea conceptului de securitate);

– deschiderea manifestată la nivelul celor 4 agenții de intelligence + experiența lucrului în comun la OII (analistii retrasi de agentii au venit inapoi in servicii cu aceasta cultura a lui need to share);

– nevoia mare de cooperare tot mai aplicată, securitatea nu mai este atributul doar unui serviciu și nici măcar a celor 4 servicii – nevoia de cuplare cu zona academică, privată, ONG + cooperarea internațională;

– modele occidentale de creare a unor Comunități Naționale de Informații puternice și funcționale;

Threats (riscuri/amenințări):

– interesele divergente/diferite și chiar concurențiale ale conducerii celor 4 agenții;

– dificultatea asumarii unei decizii politice de reorganizare a SNS si CNI, implicit a unei noi legislatii versus nevoia sistemului si a intelligence de a se adapta rapid la noile amenintari;

– simularea cooperării – tendința este de păstrare a status-quo;

– o oarecare teamă de creare a unei super-structuri, a unei noi agenții (reziduuri de imagine/percepție datorată fostei Securități) – reacții în mass media și la nivelul opiniei publice;

Ce urmează ?  În mod evident, Comunitatea Națională de Informații nu poate fi schimbată per se. O schimbare corectă, de substanță și cu implicații majore și concrete în viitor trebuie să ia în calcul ansamblul/întregul. Mai mult, concepția de realizare a securității nationale trebuie schimbată, așa cum scrie și în programul președintelui Klaus Iohannis, ”România lucrului bine făcut”, de la strategiile de contracarare spre cele de prevenire.

Așadar, eu cred că trebuie regândite:

a) Sistemul Național de Securitate, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și strategia de securitate;

Susțin schimbarea Legii CSAT și a logicii sale de funcționare, și am în vedere modelul National Security Council din SUA – mult mai dinamic și adaptat actualelor provocări de securitate.

b) Legislația din domeniu (am în vedere atât Legea 51, legile serviciilor, a CSAT, cât și revederea/sincronizarea ansamblului de HCSAT și HG cu incidență asupra securității);

c) Reproiectarea CNI și, implicit, a OII (legislație, ROF, sediu, buget, personal, rol și competențe foarte clare).

În acest ansamblu, un Institut de Studii Strategice (ISS) poate fi în zona de cercetare-documentare, proiectare și planificare strategică, menită să susțină SNS. Ar putea asigura partea de cercetare, documentare pe subiecte de interes major (externe, interne, pe domenii etc.), va furniza materiale/produse analitice complexe, ar fi un fel de al doilea creier, ar putea oferi alternative, ar fi brațul științific, cuplat la mediul academic (național și internațional) și ar fi cuplat la CNI/OII; ar putea prelua zona de OSINT – mult supradimensionată la nivelul serviciilor (conceptul de „OSINT în beneficiul națiunii”).

Un CSAT, modificat în Consiliul Național de Securitate trebuie să aibă propriul corp de analiști (seniori, cu abilități de brieferi și buni pe sinteză, care să facă agenda CSAT, să asiste decizia, să pregatească produsele de intelligence primite de Președintie, să aibă rol clar în planificarea și monitorizarea deciziilor strategice adoptate de CNS). Noul CNS ar avea geometrie variabilă – adaptată subiectelor abordate (acum e prea rigid).

Președintele României ar trebui asistat de acest corp de analiști (brieferi), care ar avea și rolul de a monitoriza punerea în aplicare a deciziilor. În plus, Președintele ar trebui să aibă un consilier pentru libertățile fundamentale ale omului, care să urmarească și modul în care se face balansul fin între securitate și libertate în activitatea serviciilor.

CNI/OII să aiba rol în analiza strategică, integrând produsele de la serviciile de informații, să propună strategii, să valideze/amendeze strategii sectoriale sau politici publice cu incidență asupra securității (pentru Președintie, Guvern, Parlament etc.). La ora actuală, toate cele 4 servicii (și nu numai ele) cred că fac analiză strategică, integrând de fapt informații obținute exclusiv de serviciile de care aparțin + OSINT.

Guvernul, prin Departamentul de Strategii Guvernamentale (DSG) ar putea avea compartimente diferite care să asigure același set de funcții, dar cu aplicabilitate la nivelul activității Guvernului: unul pentru fundamentarea deciziilor (analize corelate, inter-departamentale, simulări etc.), un compartiment de analiză – care să prelucreze informații și date, și să producă materiale analitice care să fundamenteze deciziile, să poată extrage și integra aspectele ce interesează din produsele primite de la servicii, OII și ISS.

Cel mai important, Departamentul pentru Strategii Guvernamentale ar trebui să asigure corelarea strategiilor sectoriale și a politicilor publice, anticipând efecte, semnalând derapajele sau întârzierile în implementarea lor – să le transpună în obiective guvernamentale etc. Acum DSG face doar comunicare și PR.

 De fapt, România nu are un centru de coordonare a strategiilor (naționale sau sectoriale) și a politicilor publice.

Nu știu dacă ce am propus mai sus este corect fundamentat, dar afirmația anterioară este corectă și de la ea cred că trebuie pornit în regândirea sistemului.

♦ Noul CNS (fost CSAT) ar trebui dezvoltat după obiectivele sale (nu după forma și asemănarea oamenilor care îl populează).

Eu cred că trebuie să aiba 3 mari dimensiuni: securitate, libertate și prosperitate.

Cu o geometrie variabilă, el poate avea 3 forme de organizare care sunt separate ca scop, chiar dacă instituțiile/persoanele care le-ar popula pot fi comune. Ar putea exista astfel: Consiliul Național pentru Dezvoltare – care să urmarească prosperitatea națiunii, Consiliul Național pentru Libertate și Consiliul Național pentru Securitate.

Principiile noului CNS:

▪ Need to share în CNI/OII/ISS;

▪ Need to know la servicii;

▪ Dinamism și flexibilitate – grupuri ad hoc/task-force pe probleme/amenințări;

▪ Prevenire, și nu contracarare;

▪ Reziliența – capacitatea de intervenție post-dezastru;

▪ Acordarea unei importanțe egale (securității) și dezvoltării economice: creare de oportunități, diversificarea resurselor de creștere economică, a surselor de finanțare, creșterea gradului de atragere a fondurilor europene, dezvoltarea pieței de capital – poate e necesar un Centru pentru Extinderea Afacerilor în Exterior – care să susțină capitalul autohton în efortul de extindere în spații atractive (acum este extrem de dificil);

▪ Regândirea statului, ansamblului de instituții după principii de eficacitate (există o sumedenie de instituții inutile sau cu responsabilități care se suprapun), guvernanța corporativă, regionalizare și descentralizare;

▪ Securitate inteligentă;

▪ Outsourcing/externalizare – mai ales la nivelul structurilor de intelligence – securitatea nu mai este apanajul doar al structurilor de acest gen;

▪ Mutarea accentului de la securitatea statală la securitatea oamenilor;

▪ Mobilarea instituțiilor vitale cu analiști cu competențe atestate, apolitici, obiectivi, bine pregătiți profesional care să asigure și funcția de planificare + monitorizarea implementării strategiilor, deciziilor;

▪ Crearea mecanismelor de consolidare a unui corp de funcționari publici cu competențe atestate – care să nu mai fie la cheremul factorului politic  (oprirea ciclicității extrem de toxice a fenomenului de schimbare a funcționarilor din instituțiile publice la fiecare ciclu electoral – mitul meșterului Manole);

▪ Introducerea și măsurarea periodică a indicatorilor de performanță în toată administrația (începând cu Parlamentul și terminând cu primăriile) prin legislație;

▪ Mecanisme de lecții învățate;

▪ Debirocratizare + informatizare;

▪ Depersonalizarea instituțiilor;

▪ Trasabilitatea informațiilor, deciziilor, inclusiv în domeniul planificării și execuției bugetare la nivelul fiecărui ordonator de credite – predicitibilitatea + accent pe nevoile cetățeanului.

 

3 responses to “2015 – Securitatea națională – unde suntem și ce urmează ?”

  1. […] http://powerpolitics.ro/2015-securitatea-nationala-unde-suntem-si-ce-urmeaza/  Share this:TwitterFacebookGoogleLike this:Like Loading… This entry was posted in Uncategorized by ralubuj. Bookmark the permalink. […]

  2. […] afecta securitatea infrastructurilor cibernetice naţionale, inclusiv managementul consecinţelor.[vezi articol] Share this:TwitterFacebookGoogleLike this:Like […]

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new