Bruxelles — Ce-au păzit serviciile?

March 22, 2016

Constantin Gheorghe
”Serviciile! Ce-au păzit serviciile la Bruxelles?”
Bă, n-au păzit nimic! Că și ele ie oameni! Nu ie Dumnezei!
— Dumnezeii mamelor lor de servicii, care nu ie iele decât niște potiomkiade! 

De când sunt serviciile de informații servicii, principalul lor instrument, sursa puterii lor, a fost o șmecherie, un truc: întreținerea imaginii lor de omnisciență și de omnipotență. Iar pentru asta nu a fost nevoie de prea mult: câțiva incomozi dispăruți fără urmă, o lovitură de stat, un lagăr de concentrare, și multe vorbe spuse în șoaptă.

 

Serviciile nu pot mai mult decât vedem acum, în cazuri precum atentatele teroriste. Pentru că în rândul teroriștilor nu funcționează frica de ”servicii”, și nici nu le pasă de faima lor. Pentru că își cunosc adversarii, și le știu limitele. Doar noi credem că serviciile pot orice. Nu pot. Pot compromite un politician incomod. Dar nu pot penetra o celulă teroristă bine organizată, și decisă. Pot asculta telefoane, dar nu pot ghici gândurile oamenilor. Dacă nu comunici, nu au ei ce intercepta/asculta.

 

 

Și atunci dai celulelor teroriste totală autonomie. O organizezi, o antrenezi, o infiltrezi, lucruri care pot fi făcute discret, dacă te duce mintea și nu folosești tot felul de cai breji, pe care-i știe tot poporul securist. După care îi lași în pace, să-și aleagă țintele, să organizeze atentatele, să le execute la momentul pe care tot ei îl aleg. Important este să acționeze.
Degeaba vă mirați că, deși serviciile belgiene – ca și acelea franceze, anul trecut – erau în alertă, atentatorii au reușit. Serviciile știau doar că se va întâmpla. Atât. Era mai mult o deducție logică, pornind de la fragmente de informații, după diverse alte indicii. Dar nu știau cine, unde și când. Când ai forțe puține, ai de făcut alegeri grele, plecând de la presupuneri. Nu știu ce-au presupus în cazul Bruxelles, mai ales după ce-au pus un Salam la păstrare. Nu știu pe ce obiective și-au concentrat atenția. Nu știu ce le-a scăpat.

 

Oricum, dependența de tehnologie a serviciilor este un blestem, nu o ușurare. Este un război asimetric, purtat de unii din secolul XXI, cu mintea și cu instrumentele de secol XXI, cu unii cu mintea și cu instrumentele Evului Mediu. Deocamdată Evul Mediu conduce detașat la puncte.

 

Lupta împotriva terorismului este o luptă corp la corp. Asta cere alt mod de a gândi și de a acționa în cazul serviciilor secrete. Și mai cere ceva: o analiză onestă a cauzelor terorismului, și acțiuni politice pentru reducerea bazei de recrutare a teroriștilor. Pentru că avem prea adesea prostul obicei de a trata problemele sociale cu închisoarea.

 

Serviciile își au rostul lor. Nu trebuie nici supraestimate, nici demonizate. Trebuie să fie instituții compatibile cu funcționarea democratică a statului, nu mecanisme totalitare, care să se substituie politicului și să exercite fără drept puterea, în numele suveranității poporului.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new