ARHIVA Power&Politics World

Smart Defence – Cel mai bun mod de a face afaceri

June 15, 2012

 dr. Ion Petrescu

Între 11 şi 15 iunie, lângă Paris, la Villepinte, Salonul de apărare şi securitate terestră, Eurosatory, organizat din doi în doi ani, a devenit pretextul public pentru a readuce în atenţia nemilitarilor preocupările speciale a 53 de state participante.
În afara Statelor Unite, care reprezintă mai mult de jumătate din piaţa de armament, producătorii francezi, prin vocea lui Christian Mons, preşedintele Grupului Industriilor Franceze ale Apărării terestre, au recunoscut că au de făcut faţă la trei lumi diferite.
Întâia este aceea a vechii Europe, ale cărei cheltuieli pentru apărare scad de la an la an. A doua este lumea Chinei, Rusiei şi Indiei, ale căror bugete de apărare cresc cu mai mult de 10% pe an. A treia este comunitatea statelor emergente, ale căror sume destinate propriilor forţe militare au crescut mai mult de 5%.
În această ecuaţie geopolitică, S.U.A. şi aliaţii din vechea Europă, plus membrii NATO din zona răsăriteană, aflată, până în 1989, sub influenţă sovietică, au găsit o soluţie numită Smart Defence/Apărare Inteligentă.
Un concept care, în viziunea lui Anders Forgh Rasmussen, secretarul general al NATO este nu doar o formulă nouă de cooperare multilaterală, între aliaţi, ci şi cea mai bună cale de a răspunde eficient provocărilor de securitate.
Rasmussen a afirmat, în mod repetat, că primul reper specific Smart Defence este prioritizarea unor arealuri cheie ale defensivei aliaţilor, spre care să fie canalizate mijloacele financiare, cele care sunt în bugetele membrilor NATO:

O prioritizare care are în vedere scutul antirachetă, apoi sistemul de supraveghere aeriană, prin drone, ale mişcărilor de trupe şi tehnică de luptă, ale statelor vecine teritoriului Alianţei Nord-Atlantice.
În plus, în vizorul Cartierului General al NATO se află şi îmbunătăţirea capacităţii de transport aerian, de care dispun aliaţii euroepeni, tocmai pentru că, la acest capitol există un deficit major.
Al doilea reper al Apărării Inteligente este specializarea. Asta pentru că, pe viitor, nu va mai fi posibil, pentru fiecare stat aliat, să fie în stare să facă orice, pe plan militar.
Este o chestiune extrem de sensibilă, deoarece, în prezent, mulţi oficiali din statele membre ale NATO consideră că este vorba de aspecte ce ţin de suveranitatea naţională. Asta însemnând că nu concep şi încă nu acceptă ca în anumite chestiuni ale apărării naţionale, gestionate – inclusiv acum – de forţele lor armate, să depindă de vecini, care în viitor ar primi însărcinarea de  a avea misiuni cu mijloace tehnice de luptă specifice.

Aici este şi marea problemă a viitorului. Nu doar specializarea militară, ci şi ajutorul concret acordat aliatului care nu va mai avea, de pildă, aviaţie. Un enunţ care, pentru oricare militar profesionist de azi, activ sau în rezervă, pare o glumă, mai degrabă amară.
Există şi un precedent. Acela al Poliţiei Aeriene asigurate de NATO – la care au participat, prin rotaţie, şi piloţi militari români, cu aeronavele din dotare – pentru securitatea spaţiului aerian al statelor baltice.

Iar acum se fac eforturi pentru ca Statele Unite să agreze ideea de a disloca escadrilele sale de luptă, de pe teritoriul Germaniei, pe cel al României, pentru a fi parată situaţia în care Forţele Aeriene Române nu vor mai avea avioane de luptă operative, dar piloţii noştri militari ar putea zbura, în dublă comandă, cu cei americani, instruidu-se astfel pe aeronave ce ar putea intra ulterior în dotarea armatei naţionale.

 Un alt precedent este decizia Danemarcei de a renunţa la submarine – după ani lungi de dezbateri – mizând, într-o situaţie de criză, pe intervenţia submarinelor statelor aliate ce le au dislocate, în apropierea apelor maritime daneze.

Smart Defence/Apărarea Inteligentă mai determină şi formarea de grupuri de state aliate care îşi asumă, împreună, anumite capacităţi defensive, imposibil de finanţat dacă s-ar fi rezumat fiecare la bugetul naţional de apărare.

De pildă, 10 ţări aliate şi două state partenere au alocat banii necesari pentru a achiziţiona trei nave de transport militar aerian – C-17 Globemaster – utile viitoarelor misiuni ale forţelor lor expediţionare, în teatrele de operaţiuni aliate. Acesta este tipul de cooperare militară dezirabilă, în viitor.

Participarea aliaţilor în proiecte militare multinaţionale este calea consolidării capacităţilor militare ale NATO, într-un prezent şi viitor marcate de austeritate financiară.

“Smart Defence este cel mai bun mod de a face afaceri” a sintetizat Anders F.Rasmussen conceptul de Apărare Inteligentă. Pacea şi/sau războiul devenind o afacere de viaţă şi de moarte, în veacul 21.