Cele 14 reguli pentru predicţia viitoarelor evenimente geopolitice
January 16, 2013
Steve LeVine – guest contributor (Washington DC)
Naţiunile sunt excentrice. Dar, de asemenea, ele au file de istorie repetitive din care putem discerne ceea ce urmează. Timp de cinci secole, de la Ivan cel Groaznic, de exemplu, Rusia a fost caracterizată de cumularea puterii în mâna unui singur om, de un exagerat sentiment al identităţii precum şi de acceptarea unei cruzimi uneori mortale faţă de cetăţean ca individualitate. De aceea nu este surprinzător faptul că aceste trăsături sunt cărămizile şi mortarul pe care s-a construit sistemul Putin de astăzi.
Mulţi cercetători din domeniul ştiinţelor politice resping detecţia unor astfel de trenduri aşa “deterministic”. Unii insistă că spre deosebire de economie şi statistică, nu există de fapt nici un algoritm util pentru a prevedea evenimentele viitoare – singurul instrument la îndemâna celor ce se ocupă cu prognozele politice fiind propria lor intuiţie. Dar este fad să observi lumea, naţiunile şi popoarele sale ca o gloată de nepătruns. Istoria nu este o ştiinţă, dar nu este nici haos pur. Într-un interviu acordat publicaţiei Quartz în toamna trecută, statisticianul Nate Silver a respins posibilitatea (utilizând principiul lui Ockham) de a prevedea evenimentele geopolitice aşa cum el estimează alegerile din Statele Unite şi e un punct de vedere. Cu toate acestea, împrumutând chiar o frază de a sa, poţi alege un semnal din zgomotul de fond, şi urmărindu-l poţi detecta direcţia dacă nu şi rezultatul evenimentelor.
După cum am mai precizat, unul din instrumentele capabile să facă acest lucru este istoria. Dar există, de asemenea, o tendinţă perceptibilă global a evenimentelor care traversează graniţele statale. Tot în toamna anului trecut am scris despre cei 11 indicatori de energie şi impactul lor asupra geopoliticii (aici sunt primii 10, iar aici cel de-al 11-lea adăugat în luna noiembrie). Acum vă voi vorbi despre 14 reguli care reglementează evenimentele geopolitice. Ele nu ghicesc viitorul prin divinaţie. Mai degrabă, ele vă vor permite, general vorbind, să vă separaţi de dezordine, de imaginea de conjunctura creată de făcătorii de opinie globali şi să decide fiecare pentru sine ceea ce se întâmplă şi care este scenariul/sunt scenariile ce urmează a se desfăşura pe viitor. Nu am pretenţia de a deţine adevărul universal complet (îmi puteţi trimite propriile reguli după care vă ghidaţi la s@qz.com şi le voi publica pe cele mai bune).
Reguli pentru evenimentele globale
1. Regula lui ‘Târâş-grăpiş’
Oficial sau nu, timp de mai multe decenii analişti cunoscuţi au prezis colapsul unor naţiuni precum Pakistan, Filipine, Somalia etc. Despre Uzbekistan şi Kyrgyzstan s-a spus că sunt destinate ruinei economice, iar despre Coreea de Nord că se va transforma în cenuşă a istoriei. Cu toate acestea – iată – ele merg înainte, de mult ori cu ajutorul comunităţii internaţionale, dar merg înainte. Regula ce trebuie reţinută este că statele tind să meargă târâş-grăpiş, atunci când au probleme, sunt deorganizate şi confuze, creează confuzie la rândul lor, dar nu se prăbuşesc definitiv.
2. Regula ‘Prăpastiei’
Un corolar la Regula # 1. Chiar şi cele mai violent-explozive naţiuni nu au tendinţa să plonjeze în prăpastie, aşa cum pare că s-ar putea, ci se vor da înapoi în ultimul moment, când există riscul ca totul să se transforme în haos şi ruine. Uneori au nevoie de ajutor – de exemplu, anul trecut Kenya a trimis trupe în Somalia pentru a înlătura miliţiile radicale Al-Shabab. Dar în lipsa Regulii prăpastiei, intervenţia Kenyei nu ar fi existat; somalezii, de fapt, nu au dorit să se scufunde în abis. Deci miliţiile Al-Shabab ar putea fi dezrădăcinate.
3. Regula Conspiraţiei
Atunci când vei găsi o explicaţie simplă pentru un eveniment, cel mai sigur pariu e să o accepţi. Poţi fi sigur, conspiraţiile există – ce ar fi războiul fără ele, de exemplu ? Dar ele sunt mult mai rare decât presupun cei mai mulţi. În general vorbind, grupurile de oameni nu concep şi execută cu succes scheme mişeleşti; chiar admiţând că asta doresc, ei sunt de obicei contrazişi de legile fizicii, de mulţimea de piese înglobate în sistem şi de failibilitatea umană. (Te poţi gândi la acest aspect ca la un “brici al lui Ockham” al geopoliticii)
4. Regula Economie / Sănătate/Justiţie
Dorinţa majorităţii privind o situaţie economică prosperă, o stare de sănătate bună şi o justiţie corectă – este principalul conducător şi principal scop în cazul revoltelor sociale şi revoluţiilor. Punctul de inflexiune apare când o masă critică de indivizi sunt disperaţi pentru viitorul copiilor lor, iar tinerii simt că pot avea şanse şi succes doar în circumstanţe diferite. Guvernele, în general, nu se apleacă asupra problemelor privind libertatea și exprimarea politică, care nu sunt la fel de puternice ca un sentiment colectiv de nedreptate, neajutorare sau furie generată de lipsa securității sau a sănătății copiilor lor. Pentru a lupta cu această regulă, un regim va încerca să schimbe subiectul, (folosind puternicul impact emotional al factorilor menţionaţi la Regula #14 – naționalismul, xenofobia, șovinismul și teama de instabilitate) și, în cazul în care nu reușește să deturneze atenţia maselor largi, va plusa pentru a speria populația
5. Regula Ideii
Cel mai titrat dintre factorii de schimbare. Ideile și teoriile politice, chiar și atunci când acestea sunt strălucitoare, doar foarte rar reunesc masa critică necesară pentru a schimba cursul evenimentelor. Dar, ocazional, se întâmplă şi acest lucru. Un exemplu este Primăvara Arabă. Iniţial declanşată de Regula # 4, Primăvara Arabă s-a răspândit şi a fost susţinută de ideea dreptului de a protesta pentru libertate.
6. Regula lui ‘Cezar’
Atunci când statele sunt împotmolite, incapabile să-şi gestioneze problemele, dar stau departe de prăpastie și nu se află la etapa de revoltă, așa cum este descris în Regulile nr 4 și 5, singurele modalităţi de altă natură prin care dictatorii sunt de obicei scoşi din scenă sunt trădarea sau asasinatul. Practic vorbind, unul sau câţiva aliaţi-cheie îşi vor retrage sprijinul acordat, provocând năruirea unui edificiu aparent puternic al puterii, sau îl vor ucide, pur și simplu.
7. Regula lui ‘Rămâi la putere’
Obiectivul final al aproape fiecărui lider din lume. Guvernele, inclusiv dictaturi ce pot părea sclerotice, pot deveni extrem de agile atunci când au loc evenimente ce le pun sub ameninţare existenţa. Ţineţi minte acest lucru, atunci când sunteţi tentaţi să spuneţi: “El nu se va schimba. Ei au fost întotdeauna aşa. Nimic nu se va schimba”.
8. Regula teritoriului
Printre cele mai puternice forţe viscerale în politică. O ameninţare teritorială, chiar şi pentru o aşchie de pământ poate stârni indignarea primară şi necontrolată a unui popor. Atunci când teritoriul este implicatîn dispută, bunul-simţ poate dispărea chiar şi în rândul liderilor (altfel sociabili şi echilibraţi) precum şi în rândul reprezentanţilor acestora, ceea ce duce la o diplomaţie fragilă şi, în cazul în care Regula numarul 2 nu este invocată, o derapare spre război.
9. Regula ‘mediei’
Ca si in cele mai multe probleme din viata de zi cu zi, evenimentele tind spre medie, versiunea locala fiind undeva pe la mijloc. Pot fi perioade de extremism sălbatic, nebun. Dar ulterior oamenii sunt predispuşi să se calmeze, să facă afaceri şi să caute contracte de viitor puternice, stabile şi luminoase pentru copiii lor.
10. Regula ‘marii personalităţi’
Ce-ar fi fost Venezuela în 2000, fără Hugo Chavez? Sau Libia în cursul ultimelor 3 decenii ale secolului 20, fără Moamar Gaddafi? Sau Rusia în ultimii douăsprezece ani, fără Vladimir Putin? Ce ar fi fost de altfel, Marea Britanie în 1939, fără Winston Churchill, şi Vietnamul, în anii 1950 şi 1960, fără Ho Chi Minh? În politică, personalităţile mari schimbă şi domină evenimentele.
No. 10 este în simbioza cu următoarele două reguli.
11. Regula ‘adevăratului credincios’
În timp ce oamenii şi ţările tind spre mijloc, evenimentele pot activa excepţiile care functionează pe extreme. Germania lui Hitler este un exemplu. Astăzi, Khamenei al Iranului, talibanii din Afganistan, Coreea de Nord a lui Kim Jong Un şi Venezuela lui Chávez îşi impun punctul de vedere mult peste greutatea lor în influenţarea peisajului geopolitic.
12. Regula ‘muntelui’
La fel ca şi Regula nr. 10, aceasta este o reportare directă la indicatorii de energie. Asta este, chiar dacă nu ne place: anumite ţări sunt atât de mari şi comportamentul lor este în aşa fel conturat încât acţiunile lor singulare pot crea sau perturba tendinţele economice şi geopolitice la nivel mondial. China, Rusia, Arabia Saudită şi Statele Unite sunt astfel de “munţi”. Atunci când una sau mai multe dintre acestea păşesc în scenă, acest lucru se va regăsi cu siguranţă în fluxul de ştiri al agenţiilor de presă.
Există trei corolare la această regulă:
- Corolarul superputerii viitorului: China nu este încă o putere militară sau economică de statura SUA, dar până când va fi, de cele mai multe ori ea este mai mult sau mai puţin tratată ca şi cum ar fi o superputere deja şi se comportă ca atare. Deoarece este un ‘munte’, poate schimba tendinţele si forma relaţiilor economice și politice.
- Corolarul Fostei puteri coloniale / mari: Când ai fost o mare putere, este greu să renunţi la acest statut. Aici se include o multime de ţări precum Franţa şi Marea Britanie. Desi se mândresc cu trecutul lor glorios, în timp au început să joace roluri supradimensionate în evenimente mari, cum ar fi Franta în 2011 în interventia din Libia. O problemă apare în special atunci când fostele mari puteri ajung la conflictele de gândire cu puterile actuale, caz în care acestea (old power) sunt considerate ca fiind o pacoste. Acesta este cazul Rusiei, un ‘munte’ de multe ori, a cărei politici compensatorii par a fi strategia Moscovei pentru a rămâne în joc la masa marilor puteri (vezi corolarul urmator).
- Corolarul perceptiei marii puteri: India, Iran şi Turcia, toate se percep ca mari puteri (si, în cele din urmă două cazuri de fapt, au şi fost cu mult timp în urmă, şi, ca atare, intră de asemenea sub corolarul precedent). Deci, ele pot si se comporta în moduri în care impactul evenimentelor se propagă dincolo de graniţele lor. India îşi proiectează influenţa în Oceanul Indian şi pe întregul subcontinent, Turcia jurul Mediteranei şi în Asia Centrală, Iranul în zona Golfului Persic si in Levant. Rusia, după ce şi-a pierdut statutul de mare putere, în 1991, intervine şi încearcă să-şi extindă influenta sa ori de câte ori vede o deschidere utilă.
13. Regula de bază: a deveni bogat
De ce liderii acţionează asa cum o fac? De multe ori, nu trebuie să cautati scopul mai departe decât îmbogăţirea personală.
14. Regula politicii locale
Cele mai multe geopolitici incep acasă, în plan intern. Fie deliberată, fie accidentală, politica internă este un factor determinant, esenţial în contextul evenimentelor viitoare. Pintre influentele locale cheie se află: xenofobia, şovinismul şi naţionalismul.
Textul original poate fi citit aici (English).
Leave a Reply