April 10, 2013
Deşi co-beneficiară, alături de Siria şi Iran, a brandului “Axa Răului”, Coreea de Nord nu figurează printre ţintele comentatorilor neo-conservatori
americani, specializaţi în noţiuni cum ar fi “bombardare”, “invazie”, “regime change”, “nation building”. Manifestele americane de agresiune proclamă sistematic atacarea Iranului, nu şi a Coreei nordice.
Spre a-şi justifica apelurile agresive faţă de Iran, belico-propaganda neoconservatoare vorbeşte, în general, despre reacţiile “iraţionale” ale “islamofasciştilor” pentru cazul în care ar ajunge să dispună de o valiză cu coduri nucleare.
În schimb, îi lasă rece dinastia liderilor al căror nume începe cu “Kim”, dar care par mult mai reflexogeni şi imprevizibili, în materie de reacţii militare, dacă e să ne luăm numai după apucăturile din aceste zile ale Phenian-ului. (Apropo, din lexicul neoconist lipseşte, deocamdată, un concept sexy pentru imaginea nord-coreeanului fascist). Apoi, o comparaţie Iran – Coreea de Nord, în termeni de capacitate militară, o pune pe a doua într-un avantaj uman şi material clar, precum şi în postura unei ameninţări – convenţionale şi nucleare – mult mai însemnate pentru interesele geostrategice ale SUA.
Mă surprind, de asemenea, mănuşile de mătase purtate de un oficial american (
citat de CNN sub anonimat) atunci când zice despre un posibil test balistic nord-coreean:
“”Sperăm că vor emite o notificare, dar în acest moment nu ne așteptăm la aceasta. Avem în calcul şi ipoteza în care nu va fi o astfel de actiune”, a spus oficialul. De asemenea, el a spus că lansarea ar putea fi “iminentă”, dar, se poate ca Statele Unite “pur și simplu să nu știe”. E cam nefiresc un astfel de discurs la promotorii unei retorici care, atunci când aud un iranian pronunţând cuvântul “uraniu”, sunt gata să treacă la
DEFCON 1.
În fine,
dacă Iranul e interesant pentru America (nu pe faţă, ci evident ipocrit), în primul rând, din cauza resurselor gigantice de petrol şi gaze, lumea trăieşte cu senzaţia că acestea reprezintă un capitol la care nord-coreenii sunt neatragători. Însă
unii au o cu totul altă părere despre resursele care fac din această ţară o adevărată mină de aur.
Şi, atunci, de ce toată această timiditate în raport cu dinastia Kim versus ferocitatea cu care retorica Statelor Unite loveşte în Iran ?
Horaţiu Dan Dumitru
Nota.red.: Mai multe articole ale autorului puteţi citi aici.
Leave a Reply