ARHIVA Power&Politics World

De ce se opune Rusia constituirii sancturarului oceanic din Antarctica ?

August 6, 2013

John Helmer – Moscova

Dacă îți place mâncarea de știucă de râu, te poți adresa președintelui Vladimir Putin, care a pescuit recent una mare (sursa photo: presidency.ru). Dacă însă îți place peștele oceanic, atunci această poveste este pentru tine, mai ales dacă ceea ce negustorul de pește îți vinde se numește pește chilean care este, de fapt, o anumită specie oceanică; în funcție de cât de reci sunt apele în care este prins, acesta este fie Patagonia eleginoides (Dissostichus eleginoides) sau Antarctica eleginoides (Dissostichus mawsoni). Aceasta din urmă este cea mai mare parte din ceea ce veți mânca dacă ați cumpărat zubatka (зубатка) în Rusia. Tot în acest context, o altă problemă o constituie modul de etichetare comercială al acestui pește.

De ce această întreagă discuție ? Dacă credeți ce spun organizațiile ostile lui Putin, cum ar fi Guardian din Londra și raportul Pew Trust din Statele Unite, guvernul rus este responsabil pentru situarea ca oponent, singur împotriva restului lumii, cu scopul de a bloca propunerea privind limitarea pescuitului în două zone din Antarctica – Marea Ross, în partea de sud a masei terestre a Antarctidei, și de-a lungul țărmului de est. În aceste zone specia Dissostichus reprezintă cea mai mare parte din captura pescadoarelor, urmată de krill.

În urmă cu două săptămâni, la o reuniune desfășurată la Bremerhaven, Germania, mai exact o sesiune specială a Comisiei pentru conservarea resurselor marine vii ale Antarcticii (CCAMLR), participanții nu au reușit să cadă de acord asupra propunerilor privind instituirea a două zone marine protejate (Marine Protected Area – MPAs). Comisia cuprinde 24 de state membre și Uniunea Europeană(UE). Propunerea privind Marea Ross a fost depusă cu un an în urmă de către Noua Zeelandă și SUA, iar propunerea privind Estul Antarcticii de către UE, Australia și Franța. Aici este draftul propunerii înaintate de delegațiile US și Noii Zeelande privind zona marină protejată din Marea Ross. De reținut că în conformitate cu punctul 7 al documentului, adoptarea acestei propuneri nu ar trebui să “reducă captura totală admisibilă din specia Dissostichus sau a altor specii din regiunea Mării Ross. Locurile de pescuit specia Dissostichus urmează a fi redistribuite în zonele limitrofe din afara arealului protejat”. În schimb, propunerea privind zona de Est din Antarctica nu face o astfel de concesie.

Potrivit rapoartelor de pescuit disponibile, captura totală din specia Dissostichus în zona Antarcticii a crescut brusc în ultimul deceniu. În 2011-12 au fost 4216 de tone în total, aproximativ 85% din aceasta (3597 tone) venind din zonele de pescuit din Marea Ross. Conform datelor CCAMLR, în ultimul deceniu captura din specia Dissostichus realizată de navele de pescuit din Antarctica s-a dublat. Context în care ar trebui remarcat faptul că totalul cantităților de pește prins de navele rusești a variat semnificativ de la an la an, și chiar s-a situata cu mult în urma altor țări.

Datele statistice arată clar că țara dominantă a fost Noua Zeelandă, cu jumătate din cantitatea de pește în 2002, și cu un sfert anul trecut. Coreea de Sud a depășit Noua Zeelandă în ultima vreme, și prinde acum între un sfert și o treime. Britanicii și flota spaniolă se situează pe locul al treilea și al patrulea. Rusia a început perioada ultimului deceniu cu o proporție mai mare din total, de aproximativ 35%, dar flota sa a reușit să țină pasul cu rivalii săi din Marea Ross, astfel că partea rusă a ajuns la o proporție de un singur pește din specia Dissostichus din opt anul trecut.

Ceea ce Noua Zeelandă ar pierde, în cazul în care Marea Ross este plasată în afara traseelor traulerelor interesate de specia Dissostichus, este probabil să recupereze în zonele de înlocuire identificate deja și semnalate în propunere. Acest lucru nu este atât de sigur și pentru flota rusă. De ce SUA, Franța și Australia, cu o captură neînsemnată din specia Dissostichus, ar sprijini excluderea Mării Ross din zona de pescuit este neclar – cu excepția faptului că astfel pot ține departe de protecție locurile de pescuit pe care le preferă propriile flote de pescadoare.

CCAMLR precizează într-un comunicat că rezultatele reuniunii de la Bremerhaven au fost neconcludente: “Stabilirea Ariilor de Protecție Marină este un proces complex care implică un volum uriaș de cercetare științifică, precum și multă diplomație internațională. Deși membrii CCAMLR au beneficiat de un amplu schimb de opinii cu privire la MPA în cadrul Convenției CCAMLR, totuși a ajunge la un acord definitiv asupra a două propuneri majore pentru stabilirea de MPA s-a dovedit a fi o sarcină care necesită mai mult timp decât cel disponibil în timpul celor două zile de reuniune specială. Participanții la reuniunea de la Bremerhaven au decis că este nevoie de o examinare mai aprofundată a propunerilor. Prin urmare, vor exista și alte schimburi de opinii între membri până la reuniunea anuală a CCAMLR, în octombrie 2013, când vor continua negocierile asupra propunerilor aflate în discuție”.

În schimb, potrivit informațiilor publicate de Guardian, aflăm că “Rusia a blocat crearea celei mai mari rezerve oceanice din lume, în largul coastelor Antarcticii, prin ceea ce activiștii pentru protecția mediului au numit drept o “tactică de rea credință pentru a trage de timp” referindu-se la atitudinea delegației Federației Ruse și semnul întrebării ridicat de aceasta privind mandatul legal al organizației de a crea două zone marine protejate (MPA) pe coasta Antarcticii”. Dacă propunerea s-ar fi adoptat, spațiul protejat ar fi mai mult decât dublu față de suprafața actuală de ocean protejată de pe planetă. Delegații la reuniunea din Germania au declarat că, în timp ce o tactică de tergiversare din partea Rusiei era previzibilă, argumentul legal invocat a fost “complet greșit”. Steve Campbell, director de campanie al Alianței Oceanului Antarctica (AOA), a declarat că a fost nefiresc, deoarece precedente și o  procedură deja stabilită pentru astfel de propuneri: “Este o obiecție foarte ciudată, pentru că CCAMLR are în mod clar autoritatea legală de a stabili MPA”, a menționat Campbell. The Guardian, de asemenea, a informat că: “Delegația rusă nu a fost disponibilă pentru comentarii.” Un raport al Alianței Oceanului Antarctic susține: “Dezamăgitor, Rusia a blocat eforturile de a crea două dintre cele mai mari sanctuare oceanice în jurul Antarcticii. Toată lumea, inclusiv pinguini, sunt devastați … În cele din urmă Rusia, cu sprijin din partea Ucrainei, a contestat autoritatea legală CCAMLR de a stabili zonele marine protejate, ceea ce a făcut ca aceste negocieri să se prăbușească. Acest lucru a fost deosebit de frustrant, deoarece, spre deosebire de unele convenții internaționale, cele mai multe națiuni au aderat  la CCAMLR cu bună-credință pentru a negocia un rezultat, inclusiv acele țări care au avut îngrijorări cu privire la două state”.

AOA spune că i-a trimis o scrisoare lui Vladimir Putin pe 13 iulie a.c., după ce întâlnirea de la Bremerhaven începuse deja, cerând conducerii Federației Ruse “să sprijine propunerile de constituire a unor arii protejate marine în Marea Ross și Antarctica de Est. Suntem gata să oferim orice fel de asistență și argumente în acest sens”. Alianța Oceanului Antarctic, cu sediul în Australia, pare a reprezenta numeroase organizații internaționale de mediu, inclusiv Greenpeace și World Wide Fund for Nature (WWF).

(sursa photo – thelastocean)

Comisia a aprobat deja propunerea de areal marin protejat pentru zona Orkney de Sud. Care a fost acceptată de către toți membrii CCAMLR, inclusiv Rusia, în 2009. Deci, de ce nu a fost de acord Rusia, de data asta ?

Există în strategia politică rusă pe termen lung obișnuința de a se opune acelor grupuri regionale sau sub-regionale din țările vecine care doresc să impună restricții privind navigația sau utilizarea anumitor zone din apele internaționale. Motivul de bază pentru acest lucru este desigur unul de securitate strategică. Rusia a pierdut accesul la Marea Baltică când s-a destrămat Uniunea Sovietică, și s-a confruntat cu un potențial pericol de restricție la strâmtorile daneze și Bosfor. Rusiei i-a fost necesar (pentru a compensa pierderile) să construiască noi porturi, cum ar fi Primorsk și Ust-Luga (Marea Baltică), Taman (Marea Neagră), Varandei și Sabetta (Barents, Karsk). Sensibilitatea Moscovei la schemele de restricție marină, folosind rațiuni de conservare a mediului, a crescut constant în ultimii ani, când mai multe state baltice au încercat să se opună construcției pe fundul Mării Baltice a conductei de gaze Nord Stream. Temeri similare au apărut în legătură cu apele arctice, unde SUA și NATO sunt bănuite că încearcă să atenteze la suveranitatea Rusiei. Turcia pare de asemenea a folosi rațiuni de mediu pentru a justifica încercările de a limita trecerea petrolierelor care transporta petrol rusesc de la Marea Neagră la Marea Mediterană.

Guvernul rus a respins ideia vehiculată în mass-media occidentală cum că nu are autoritatea legală de a contesta propunerile Comisiei pentru MPA. CCAMLR confirmă că în conformitate cu normele din Convenția de instituire a Comisiei din anul 1980, membrii individuali poate exercita un drept de veto. Articolul XII din Convenție exprimă acest lucru cu subiect și predicat: “Deciziile Comisiei asupra chestiunilor de fond se iau prin consens. Întrebarea dacă o chestiune este una de fond va fi tratată ca o chestiune de fond”.

Dmitri Kremeniuk, șeful departamentului de cooperare internațională a Agenției pentru pescuit Federal (Rosrybolovstvo) din Moscova, a fost negociatorul rus principal la sesiunea Bremerhaven a CCAMLR. Într-un comunicat emis după întâlnire, agenția a declarat că înainte de a decide a dorit “un studiu științific mai aprofundată a problemelor în elaborarea de propuneri pentru stabilirea MPA în Antarctica. În plus, partea rusă a remarcat lipsa unor norme specifice de drept internațional cu privire la organizarea și gestionarea zonelor maritime protejate”. Serghei Gorbaciov, purtătorul de cuvânt al Rosrybolovstvo, a declarat că o analiză mai detaliată va fi emisă săptămâna viitoare, inclusiv o reiterare a întrebărilor la care, potrivit agenției ruse, încă se așteaptă un răspuns din partea celorlalți membri ai CCAMLR.

Alte surse rusești descrie motivul pentru care Rusia a decis să joace pe cartea opozițeia față de propunerile de instituire a sanctuarului oceanic din zona Antarcticii ca o “combinație de strategie politică și de afaceri”.

Polina Zhbanova este coordonator de program pentru zonele protejate, la filiala din Moscova a WWF. Ea crede că opoziția Rusiei provine din faptul că închiderea pescuitului în Marea Ross ar elimina accesul Rusiei la cantități comerciale apreciabile din specia Dissostichus. Deoarece cererea internă și contractele comerciale pentru acest tip de pești depășește oferta, se poate anticipa că este dificil pentru membrii CCAMLR să cadă de acord asupra unui compromis. Zhbanova consideră, de asemenea, că toți membrii CCAMLR iau în considerare atât preocupările comerciale, precum și cele de mediu, menționând că “Agenția rusă de pescuit este destul de preocupată de posibilitatea restricțiilor suplimentare în zona deschisă pentru pescuit comercial”. Potrivit Zhbanova, “ei sunt foarte îngrijorați de perspectivele activităților flotei de pescadoare ruse în Antarctica, în cazul în care zona de pescuit va fi redusă mult. În Hobart [sediul CCAMLR și locul reuniunilor anuale] a existat o situație [în 2012], atunci când Rusia a oferit o măsură ușor diferită de control în acest domeniu – prin intenția a crea o zonă de interes științific deosebit. Dar țările care au făcut propunerea privind înființarea de zone marine protejate nu ar fi fost de acord cu acest lucru. Cu toate acestea, Rusia încă nu respinge în totalitate ideea, nu spune că este împotriva zonele marine protejate, ci că încearcă să ajungă la un compromis intre propunerile CCAMLR si interesele sale economice si strategice”.

“În 2012, delegația rusă a formulat o serie de întrebări în Hobart, și, de asemenea, luări de poziție au existat și mai înainte. Dar lucrurile au mers mai departe fără a exista un răspuns”. Alte două organizații ruse implicate în protecția mediului marin, Greenpeace și Bellona, spun că nu au fost consultate în cadrul dezbaterilor referitoare la constituirea sanctuarului marin din Antarctica.

Agenția australiană de pescuit este unul dintre cei mai importanți jucători privind capturile de Patagonia eleginoides, ea nu urmărește speciile din Antarctica, astfel încât zona de protecție/restricție din Marea Ross nu ar avea un impact asupra operațiunilor sale. Cu toate acestea, există deja restricții MPA în vigoare, în apele unde agenția australiană funcționează. Martin Exel este director general pentru politici de mediu al Austral. “Reuniunea de la Bremerhaven” spune el, “are în mod clar ramificații asupra percepția privind capacitatea CCAMLR de a gestiona și conserva în mod eficient resursele naturale din jurul Antarcticii și din regiunile sub-antarctice. Vom continua să lucrăm cu guvernul, oamenii de știință și ONG-urile axate pe protecția mediului pentru a ne asigura că opiniile diferite pe subiectul MPA, nu au un impact negativ asupra multor alte măsuri de gestionare/conservare și de control pe care CCAMLR le implementează pentru un compromis între pescuit și protecția faunei marine.

English version of article – here.