Despre Paris. Fără emoții inflamate.
January 7, 2015
Emoțiile (inclusiv în dimensiunea lor savant-constituțională, cu argumente inflexibile în favoarea libertății de exprimare, deși, cel puțin, în Constituția României există și un alineat privitor la limitele acestei libertăți) curg în valuri după atentatul de azi de la Paris.
Cunoscând (de prin cărți, nu altfel) câte ceva despre sistemul francez de securitate națională, pot să pariez că, actualmente, numai dacă ești insectă sau pasăre, mai poți ieși din Paris. Și nu cred că atacatorii au reușit să o facă înainte de activarea sistemului. Ca atare, cred că DST-ul francez, cu toate anexele lui, are 80% șanse să-i captureze rapid. Vii sau morți.
Între timp, la ora 19, azi, la Paris, s-a dat semnal de miting. Fiindcă emoțiile trebuie urcate pe Everest.
Înțeleg, totodată, că pe internet, în lumea bună, circulă următorul text, cu emoții pe steroizi de-a dreptul: “Every newspaper in Europe should publish those cartoons tomorrow. Every single one…”
Pe bune? Ca să ce? Ca să re-afirmăm valorile gândite de Iluminismul sec.18? Nu facem asta oricum în fiecare zi? Chiar și fără a ne așeza în bătaia unei mitraliere. Presa e mai vie, mai liberă și mai de-tabuizată decât oricând. În mod ireversibil. Așa că, de ce trebuie să curgă emoțiile cu îndemnuri de republicare a caricaturilor? Ca să le oferi și altora ocazia, prin alte părți, să pună mâna pe mitraliere?
Inteligenții globului (Friedman, Zakaria s.a.) afirmă că marea reușită a celor ce au executat 9/11 a constat nu atât în catastrofa umană care a rezultat la New York, Washington și în Pennsylvania, ci în determinarea Lumii Libere de
1) a limita sfera privata a persoanelor și 2) a renunța la luciditate și prudență, prin întreprinderea de aventuri militare, practicarea de torturi și expedierea de drone peste civili necombatanți, în regiunile geografice cu influențe încă medievale, pentru a alimenta, astfel, la nesfârșit, apucăturile de ev mediu de pe planetă, și a întreține un război mondial asimetric etern.
Îndemnul de mai sus, cu caricaturile, se înscrie perfect în reușita nr.2.
Eu am încredere în DST-ul francez. Și în Iluminism. Fără emoții inflamate.
Horatiu Dan Dumitru
Leave a Reply