ARHIVA Power&Politics World

Din nou despre diasporezul ipocrit

February 2, 2015

Ultima revoluție ce se stârni pe Facebook – această pepinieră de războinici virtuali – te-ai gândi că are la bază punerea sub invinurire a Elenei Udrea, a faptului că Maior a recunoscut că prin presa românească mișună tot felul de acoperiți ori ultimele dezvăluri și acuze aduse unuia din șefii celui mai important serviciu de informații din România de către fosta blondă prezidențială și prezidențiabilă care, deja pusă sub învinurire, a decis că nu e cazul să plătească de una singură pentru măgăriile întregii găști.

Ei bine nimic din cele de mai sus nu a avut darul de a-i revolta pe cei care, în 16 noiembrie 2014, si-au luat țara înapoi.

Ceea ce i-a unit din nou în luptă este declarația lui Ponta legată de cei 10 euro ai diasporezului. Nu am să comentez acum că Ponta sublinia de fapt că lipsa a peste 3 milioane de români aparținând clasei active, plătitoare de taxe, se simte si este reflectată ca atare în veniturile bugetare și că alta ar fi soarta bugetelor învățământului sau sănătății, de exemplu, dacă aceștia ar face parte din populația activă a țării și fiecare ar contribui cu echivalentul a 10 euro la buget.
Înțeleg că revoluționarii au nevoie de stindarde și răstălmăcirea sensului celor rostite de premier era imperios necesară acum, pe fondul actualelor scandaluri de corupție. Dar nu înțeleg și nu vreau să accept ipocrizia !
Ca la un semn divin, diasporezii s-au simțit din nou băgați în seamă. Și au început să facă ceea ce se pricep ei mai bine: să înjure, să jignească. ”Vrea Ponta să-i dăm 10 euro pe luna ca să aibă el cu Dragnea și cu PSD-ul lui ce fura” este refrenul preferat al acestor zile pe net.

Grăbiți să arunce cu pietre în guvernul țării lor, țară pe care de altfel o iubesc pătimaș la fiecare ciclu electoral, diasporezii uită într-un mod convenabil că tocmai cei rămași în țară sunt cei care plătesc scoala copiilor lor lăsați, în cazurile fericite, în grija rudelor din România. Românii din țara plătesc salariul medicilor și costul servciilor medicale pentru copiii diasporezilor lăsați în țară dar și pentru diasporezul care dă fuga să se trateze în România deoarece lucrează la negru în străinatate și nu este asigurat deloc ori pentru că acasă este mai ieftin. Aceiași români rămași în țară plătesc ajutorul de șomaj pentru căpșunarul care figurează în șomaj în țară dar care muncește la negru ori sezonier prin Italia sau Spania, plătesc pensia celor care ajunși la o vârstă decid că vor să se revină în România și nu în ultimul rând, cei rămași în țară, plătesc pensia părinților/bunicilor celor care au ales să emigreze. Altfel spus, pentru toate astea plătesc, de fapt, mumai cei care muncesc în țară. Plătesc aceia care, în ochii majorității conaționalilor mei din diasporă, sunt insuficient calificați ori incapabili, ori prea bătrâni că să-și mai permită luxul de a o lua de la capăt în altă parte, ori, pur și simplu, mult prea proști ca să plece!

PS: Mulți români se închină și iau lumină de la ”țările civilizate” din apus. În multe din aceste țări în momentul în care ai emigrat și încetezi a mai contribui la bugetul țării îți pierzi nu numai dreptul de vot dar și multe alte drepturi cetățenești. Și cum vreau și eu să fiu în rând cu gloata, propun să aplicăm și în România aceleași reguli din Germania sau UK, de exemplu, țări cu democrații consolidate!

În condițiile în care văd atâta civism în rândul diasporezilor disperați că ar putea să le ceară cineva 10 euro, dar și în contextul ultimelor declarații ale vicepremierului ungar referitoare la autonomia teritorială și administrativă a maghiarilor din Transilvania, stau și mă întreb ce s-ar întâmpla dacă și România, asemeni Cehiei de exemplu, ar interzice dubla cetățenie, cerând celor care au astăzi cetățenie dublă să opteze pentru una dintre ele într-un interval de timp dat. Oare câți dintre cei care azi urlă din postura de mari patrioți că nu le sunt respectate drepturile cetățenești, clamând desigur un dezvoltat simț civic, vor alege cetățenia română renunțând de bună voie la cealaltă… Oare câți dintre cei care o au deja sau care mâine ar putea obține cetățenia unui stat din EU ar renunța la acea cetățenie sau la a o mai obține de dragul păstrării cetățeniei române, considerând că dreptul la rezidență sau muncă nu le-ar fi deloc afectat și ca urmare nici nu ar putea fi invocat! Întrebare perfect validă și în cazul ”fraților” de peste Prut!

Sorin Ardelean