Independenţa energetică

June 13, 2013

Nu știu dacă domnii Băsescu Traian, președintele, și Ponta Victor, premierul României, aplică unul din punctele faimosului lor pact de colaborare sau doar se întâmplă că mințile lor gândesc la fel, atunci când, fiecare în parte, se arată campionul realizării independenței noastre energetice. De altfel, nu știu nici ce înțeleg acești doi domni prin „independența energetică”, cum nu știu nici la care „noi” se referă ei, atunci când arată cui ar aparține această independență energetică.

Aș putea descrie ce înțeleg eu prin independență energetică și a cui ar trebui să fie aceasta, numai că nu contează nici măcar pentru mine ce înțeleg eu prin acest concept, ci doar ce înțeleg înalții demnitari români, pentru că, pe baza acestei înțelegeri, iau ei decizii care ne afectează viața, la propriu.
Cum respectivii domni vorbesc despre independența noastră energetică de parcă am ști cu toții ce este aceea, nu îmi rămâne decât să vă destăinui la ce înțeleg eu că se referă domniile lor.
Singurul concept de independență energetică vehiculat în rândurile publicului românesc și, în consecință, având o accepțiune generalizată, este cel propagat de Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, odată cu lansarea planului de izolare economică a României, prin renunțarea la importurile multora dintre  serviciile și produsele vitale economiei românești, inclusiv la cele de energie, în condițiile în care banii pentru plata lor ar fi trebuit împrumutați, dar Republica Socialistă România voia să scape de datoriile contractate anterior.
Sub pretextul renunțării la importurile de energie, ori cel al diminuării lor semnificative, în plină „Epocă de Aur”, românii ajunseseră să se bucure de lumină electrică în casele lor doar câteva ore pe zi. De fapt, se pare că România apucase să vândă pe sume derizorii o parte din energia produsă în Țară, pentru a plăti băncilor occidentale datoria acumulată de conducerea de partid și de stat de atunci pentru experimente economice păguboase și aventuri de capital îngropat în Africa și în alte părți ale Globului.
Este foarte probabil că domnul Băsescu Traian folosește conceptul de independență energetică exact cu aceeași semnificație cu care a fost el folosit de comuniștii regimului trecut. Această probabilitate mare este dată de faptul că domnia sa s-a arătat nu numai un admirator al tovarășului Nicolae Ceaușescu, dar și un apologet al regimului politic pe care acesta l-a patronat până la schimbarea din decembrie 1989. Adică, domnul Băsescu nici nu știe să folosească respectivul concept în alt fel sau cu un alt înțeles decât cel învățat pe vremea când era un cadru de nădejde al Partidului Comunist Român, în creștere și formare sub atenta îndrumare a structurilor specializate.
Nu la fel de clară este semnificația pe care domnul Ponta Victor o dă aceluiași concept. Adică, este evident că domnia sa se ia după domnul Băsescu, dar nu este clar de unde îi vine o asemenea abordare, când domnul Ponta se laudă că era prea tânăr în Epoca Ceaușescu pentru a fi contaminat de conceptele promovate de propaganda comunistă a vremi.
Putem însă observa că domnul Ponta se agață de independența energetică doar când vrea să justifice decizia luată de domnia sa, ca premier ce se află, pentru aprobarea explorării și exploatării unor zăcăminte de gaze de șist, în diferite regiuni locuite ale României.
Adevărul este că tovarășii comuniști puteau să discute despre independența noastră energetică, chiar dacă ea însemna, în practică, reducerea asigurării cu energie la minimum existențial sau chiar sub acela, în loc să însemne creșterea producției proprii de energie până la acoperirea tuturor cerințelor publice și private. Pe vremea lor, a comuniștilor, prin „noi” se înțelegea întreaga Românie, care era proprietatea tuturor. Și a nimănui, din păcate.
Acum, nu mai știm cine sunt „noi” din sintagma independența noastră energetică uzitată de domnii Băsescu și Ponta. În termeni de proprietate, atât sursele de energie existente și cele potențiale sunt private, cum privat este și consumul acestei energii, indiferent dacă ea arde în industrie, servicii, agricultură sau acasă.
De exemplu, amintitele explorări și exploatări de gaze de șist sunt plătite, plănuite și realizate de companii multinaționale, în care România nu are niciun cuvânt de spus, cum este Chevron, cea ridicată în slăvi de domnul Băsescu, pe vremea când domnul Ponta se afla în opoziție și, deci, își permitea să se arate împotriva acestor explorări și exploatări. Iar unul dintre principalii consumatori de energie este combinatul de alumină Alro de la Slatina, proprietatea unor domni din Rusia, susținuți oarecum penal de domnul Băsescu Traian, prin familia Cocoș-Udrea. În acest exemplu, independența noastră energetică ar însemna că rușii noștri de la Alro devin independenți de gazele cumpătate de la rușii lor de la Gazprom pentru că vor avea acces nelimitat la gazele americanilor de la Chevron, extrase, prin fracturare, din pământul Țării noastre. În care pământ vor băga, în locul gazelor, apa râurilor noastre, contaminată, desigur.
Ce ne mai rămâne nouă, cetățenilor români, să facem, într-un asemenea exemplu? Ne mai rămâne să încasăm, prin Guvernul nostru, oarece bani mărunți, rezultați din vânzarea în interior și în afară a gazelor americane din subsolul românesc, bani cu care, ca pe vremea lui Ceaușescu, am putea plăti băncilor străine împrumuturile contractate de Regimul Băsescu pentru te miri ce, numai pentru bunăstarea noastră nu. Și, bineînțeles, să devenim independenți. Energetic, desigur.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new