Învățăm ceva de la partenerii strategici ?
July 8, 2015
”La ce e bun SIE la casa omului?” se întreabă unii, nedumeriți de zarva iscată de revenirea la matcă a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Păi, să deschidă – cu papornița cu bani, la nevoie – diverse uși pe la diverse Înalte Porți, pentru tot felul de estropiați, ajunși, nici ei nu știu cum, să conducă țara asta. Iar la nevoie să umple tolba cu voturile ”diasporei” pentru aceeași cetățeni, care, în interesul superior al patriei iubite, trebuie re-aleși, că altminteri ce s-ar face Universul fără ei?!
Acum, serios vorbind. Ca și pe vremea odioasei Securități, serviciile de informații actuale – toate ale multe câte sunt în Comunitatea de Informații – au două componente.
Una, profesionistă, care-și vede conștiincios de treaba ei, culege informații, le analizează, le folosește, sau le livrează decidenților care le pot folosi. Cealaltă parte, cea ”politică”, este o alcătuire mizerabilă până la vomă, care servește interesul diverșilor neica-nimeni din politică, dar nu numai. Este partea care are de câștigat de pe urma ”serviciilor” pe care le face. Stele pe umeri, bani, favoruri, influență. Într-un cuvânt: Putere. Nimic din ceea ce câștigă nu este, până la urmă, nici în folosul țării, nici în folosul profesioniștilor din aceleași servicii.
De asta simt un nod în gât și-mi vine să-i înjur birjărește pe cei care sunt onești și duc greul muncii din servicii. Și care tac, lăsând derbedeii să zburde, bătându-și joc și de noi, și de ei, și de munca lor. Sigur, în servicii ca în orice structură militarizată nu prea e loc de democrație. Dar, dacă tot îi iubim noi de nu mai putem pe americani, poate nu ar fi rău să luăm exemplu de la ei. Când e ”groasă„ în servicii, și unii de la vârf sar calul, apare brusc câte o carte, semnată de X sau Y, în care sunt prezentate toate mizeriile din sistem. Cartea e scrisă de oamenii din servicii, este supervizată de alți oameni din sistem, care au grijă să nu se strecoare informații ”sensibile” despre membri și operațiuni ale serviciilor, dar țintesc clar măgăriile și măgarii. Cred că n-ar fi foarte greu s-o facă și ai noștri. Dar pentru asta pe lângă profesionalism, mai trebuie ceva mândrie și demnitate. Cum însă trăim în România, mă încearcă un sentiment dezolant că mândria și demnitatea se amână până la apariția generațiilor viitoare.
Constantin Gheorghe
Leave a Reply