Iran – what next ?
January 3, 2018
Ocupaţi cu porcul şi sarmaua, n-aţi băgat de seamă că mega-războiul coaliţiei Arabia Saudită-Israel contra Iranului a început. Reţineţi: data de începere a acestui conflict este 27 decembrie, momentul în care tefeliştii iranieni au fost scoşi pe străzi.
Operaţiunea este una clasică de destabilizare, utilizată în tot Orientul cu prilejul „primăverilor arabe”. Tinerii care ies pe străzi au exact acelaşi profil cu al tuturor teleghidaţilor de pe mapamond: marginali, schizoizi, dependenţi de reţelele sociale, de unde, de altfel, şi primesc comenzile.
Ieşirea în masă pe străzi arată limpede faptul că regimul iranian s-a comportat absolut neprofesionist în combaterea propagandei şi a „infiltrărilor tehnologice”. Încă de la Premiul Nobel „cu cântec”, decernat în 2003 lui Shirin Ebadi, autorităţile iraniene ar fi trebuit să înţeleagă că se investeşte masiv în detonarea regimului de la Teheran. Iată că a sosit momentul zero.
Probabil vă întrebaţi ce urmează. Războiul hibrid presupune, anterior atacurilor armate, fragilizări ale punctelor cheie. Cum autorităţile civile sunt ţinute în şah de către „manifestaţiile pentru democraţie”, următorul pas este fragilizarea armatei. Deja serviciile SUA lucrează împreună cu Mossad-ul pentru eliminarea lui Qasem Soleimani, fiind deja transmise mesaje publice despre această iniţiativă.
Eliminarea lui Qasem Soleimani, dincolo de bifarea unui punct critic în agresiunea hibridă începută asupra Iranului, ar oferi SUA o răzbunare istorică deoarece generalul iranian este persoana responsabilă pentru eşecul usturător al SUA în Siria.
În cazul în care asasinarea lui Soleimani va reuşi, calea este liberă pentru un atac al Saudiţilor asupra Iranului, motivele putând fi oricare.
Sunt două aspecte demne de urmărit în acest conflict. În primul rând e esenţial de văzut dacă Rusia va face blatul cu alianţa SUA-Israel-Arabia Saudită. E un moment critic. Rusia pare să fi prevăzut conflictul deoarece au vândut armament de ultimă generaţie Iranului imediat după ridicarea embargoului. Acum însă, dată fiind miza, e posibil ca Rusia să fie „păcălită” din nou cu un blat de zile mari. Cel de-al doilea aspect este reprezentat de adevăratul arsenal iranian. Un război deschis ar putea scoate la iveală armele avansate deţinute de către Iran.
Chiar dacă pare slab, Iranul are cercetători de top şi, dincolo de eşecurile mega-mediatizate ale industriei de armament de acolo, există dezvoltări tehnologice impresionante. Celor sceptici le voi reaminti modul în care iranienii au capturat drona americană de spionaj: nu cu tunul sau cu antiaeriana, ci cu manipularea comunicaţiei.
Dan Diaconu
China nu apare în analiză. Chiar nu are un cuvânt de spus în “afacere”?