Rusia pe verticala



Tatiana Jukova


Reforma constituțională: Rusia zice “adio” trecutului bipolar.
Pe data de 1 iulie, ziua referendumului constitutional din Rusia, Vladimir Putin a reușit să ducă la capăt ceea ce ziarul “Vedomosti” din Rusia, cu jumatate de an in urma, a numit-o drept “lovitura din ianuarie”. Votul de 77,92% în favoarea reformei constituționale propusă de președintele rus i-a dat sustinerea necesara, nivelul de prezenta la vot fiind peste 67,97% din alegatori.
Prin asta, poporul i-a asigurat conducatorului Rusiei posibilitatea de a candida iarasi pentru postul prezidential in 2024, daca o va dori, fara sa mai faca o pauza de un termen necesara pentru indeplinirea normelor Constitutiei precedente. Aceasta schimbare este considerata aproape in mod unanim (atât de către comentatorii internationali si chiar multi dintre cei din Rusia) ca fiind scopul principal urmarit de Vladimir Putin. Dar, luat ca atare, acest fapt nu ne explica deloc socul opiniei publice provocat de cuvântare a presedintelui Rusiei in celebra zi de 15 ianuarie 2020, marcata prin demisionarea in bloc a guvernulului lui Dmitry Medvedev ce a avut loc la doar 3 ore de la anuntarea reformelor constitutionale. Insa epidemia de coronavirus ce a urmat a impus inca din martie o alta agenda pentru societatea rusa, tocmai atunci cind proiectul reformei constitutionale a fost prezentat publicului, asa ca discuțiile ce au precedat votul nu au fost prea tensionate, nici din partea opozitiei, nici in tabara celor de la putere. Asa ca putem opina că Rusia si-a corectat cursul istoric precum un tren o ia incet spre o alta directie dupa schimbarea macazului, fara ca pasagerii sa-si dea seama de acest fapt, totusi ireversibil pentru ei.
Din pachetul de 46 de corectari, iata care sunt schimbarile constitutionale cele mai importante, care pe viitor pot afecta profund organizarea politica si economica a Federatiei Ruse:

Asumarea totala a raspunderii pentru conducere a puterii executive de catre presedintele tarii; trecerea raspunderii pentru conducerea generala a guvernului federal de la primul ministru la presedinte;

Creșterea influentei politice a parlamentului si introducerea institutiei de control parlamentar asupra executivului; Duma de Stat, adica camera de jos a parlamentului, va aproba componenta guvernului in afara de ministri si de sefi ai organelor executive federale de securitate si de relatii externe (MAE, Mapn, de interne etc., pe care ii va numi direct in functie presedintele tarii dupa consultari cu Senatul);

Cresterea importatei politice a Senatului (si fiecare ex-presedinte va deveni membru permanent al Senatului);

Crearea conceptului nou de “sistemul unit de putere publica”, care va incorpora si autoritati de stat, si organele municipale; pentru mentinerea integritatii acestui sistem va raspunde presedintele tarii si va fi creat inca un organ public – Consiliului de Stat;

Extinderea autoritatii federale la mai multe domenii noi, inclusiv domeniul informational;

Introducerea în Constitutie a câtorva mentiuni ideologice (familia e aparata de catre stat doar daca constituie o alianta formata de un barbat si o femeie; credinta in Dumnezeu e mentionata ca o mostenire de la stramosi; Rusia se declara urmasa a URSS etc.).

Primatul normelor Constitutiei ruse asupra deciziilor organelor internaționale.

Interzicerea de a ocupa functii de conducere in puterea executiva sau legislativa (ministri, senatori, deputati etc.) pentru persoane cu pasaport dublu, cu dreptul la resedinta sau fiind proprietari de conturi bancare in strainatate.


Intre multe altele, merita de menționat încă un amanunt: datorită noii Constitutii, Vladimir Putin, ca și predecesorul său din 2008 – 2012 – Dmitry Medvedev, poate să mai candideze încă de două ori la președinție, dar urmașii lor la conducerea țării n-o să mai aibă posibilitatea să ocupe acest fotoliu mai mult de două mandate, indiferent dacă vor veni pe rând sau cu intermitenta.
Așadar, avem de a face nu cu un joc politic tactic, ci cu ceva asemănător unei revoluții pornite de sus – ceea ce se va adeveri doar dacă se va reuși implementarea tuturor schimbărilor propuse.
Ca sa intelegem de ce s-a intimplat un asemenea lucru, trebuie sa ne aducem aminte de unde aceasta tara, urmasa a Uniunii Sovitice, avea Constitutie ce a fost valabila pina recent. Ea era adoptata la referendumul din 12 decembrie 1993, la 2 ani dupa declararea incetarii existentei URSS de catre Consiliile Supreme ale republicilor sovietici – si abia peste 2 luni dupa resurectia inabusita in singe, prin interventia masiva a armatei, a parlamentului rus contra reformelor economice soc impuse de presedintele Eltsin si guvernul sau, ce au fortat trecerea la economie de piata fara scrupule. Asadar, era un document ce a fost alcatuit dupa mostrele occidentale, care a constituit Rusia ca o republica federativa, ca un stat de drept condus dupa principiile democratiei si in care era respectat principiul divizarii puterilor, dar cu vizibila intentie de a investi executivul cu cit mai multa putere. Rolul Dumei de Stat, adica a camerei de jos a parlamentului, in relatiile cu guvernul era redus la posibilitatea de a aproba sau a refuza candidatul de premier propus de presedintele tarii, pe cind componenta cabinetului de ministri era o chestiune ce-i privea exclusiv pe cei doi: premierul numit ii propunea presedintelui spre aprobare pe ministri, si atit. Teoretic, i-a fost lasata Dumei posibiliatea de a exprima neincrederea guvernului, dar soarta executivului tot era in miinile presedintelul tarii, care putea ori sa-si demita guvernul, ori sa dizolve Duma de Stat. In toti acei ani din 1992, parlamentarii rusi au preferat sa nu-si riste fotoliile comode pentru un asemenea lucru abstract, desi l-au pus in discutie de citeva ori.
Aceasta distribuire a puterilor a determinat pierderea decaderea treptata a institutiei de partid parlamentar, rolul parlamentului rezumindu-se la adoptarea proiectelor legislative – deseori initiate tot de catre guvernul, a carui raspundere fata de parlament s-a rezumat in schimb la rapoarte de rutina, prezentate o data pe an. Postul premierului, din contra, a devenit o pozitie foarte puternica, libertatea sa de decizie fiind limitata numai de presedintele care, teoretic, putea sa nu-i aprobe cabinetul (aceasta probabilitate se evita, fireste, prin consultari preliminare) si care, purtind raspundere pentru politica externa si apararea tarii, intervenea in domeniile respective.

Dar in sferele economiei sau politicilor sociale nici presedintele, desi putea sa emita hotariri obligatorii pentru guvern sau sa prezideze sedintele executivului, nu prea avea pirghii practice de control.
Figura premierului fiind atit de importanta, mai ales din puct de vedere al gestionarii resurselor bugetare si a regularii diferitelor piete si sectoare economice, numele persoanei care ocupa foltoliul respectiv nu putea sa nu reprezinte rezultatul unui proces de contrabalansare si cautarea compromisului intre toate grupurile de influenta in Rusia. In toti 19 ani, ce au trecut de la venirea la putere a lui Vladimir Putin în anul 2000, aceasta pozitie a fost ocupata doar de 4 persoane, iar în ultimii 8 ani guvernul l-a condus, fără vreo schimbare, Dmitry Medvedev. Si când in ianuarie guvernul lui Medvedev si-a depus demisia, fiind înlocuit de Mishustin, un premier tehnocrat, toti experții au văzut în asta nu mai puțin decât un semn de schimbare a epocii.
Intrebarea principală totuși rămâne: care va fi mersul lumii și ce va aduce pe plan politic intern, dar și extern, “epoca” următoare?

Principala consecinta a reformei constitutionale, care transpare prin formularile stufoase, este eliminalea “bipolaritatii” din schema organizatorica a politicii ruse, aparuta acolo la inceputul istoriei contemporane. Dihotomia intre politica si economie dispare, presedintele isi va asuma raspunderea de toate domeniile atribuite executivului. In consecinta, el poate avea in viitor nevoie crescinda de suportul parlamentului, putin neglijat pina nu demult. Asadar, se poate astepta si la cresterea rolului partidelor, pe de o parte, si la trierarea grupurilor de influenta in politica rusa, spre a inlatura pe cei ce cu jocurile lor pot submina pozitiile executivului. Dar pentru implementarea reformei recent votate, dupa aprecierile expertilor, este necesara adoptarea unui pachet de zeci de acte legislative, ceea ce va dura destul de mult timp. Până atunci, este probabil ca pasagerii trenului numit “Rusia” sa nu simtă deloc schimbarea direcției.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *