Dormi în pace, Arthur!

Anca-Iulia Beidac

Dormi în pace, Arthur!

Premierul câțu ar fi spus: “se pare ca Arthur nu era cel mai mare urs din România”.

Pentru mine nu mai e nicio mirare că mâțu a spus așa ceva. Atitudinea guvernanților noștri, mereu cu mâna întinsă spre pomenile “fraților” noștri europeni, mereu gata să se facă preș ori să pupe papucul “stăpânului” nu e nouă.

Și știți ce? Va trece și asta.

Revolta asta feisbucistă, mediatică, televizionată va dispărea peste o zi sau două când va apărea un nou subiect și vom uita cu toții de bietul Arthur.

Cum am uitat și de fata violată de gașca de nenorociți, care apoi au fost lăsați în libertate că deh, cică fata și-a căutat-o cu lumânarea.

Cum am uitat și de nenorocirea de la Caracal. Subiectul a murit deși despre fetele acelea nu se știe nici măcar dacă mai sunt sau nu în viață.

Cum am uitat de hexipharma, de fni, de caritas, de flota dispărută și câte și mai câte afaceri veroase prin care politicienii, toți politicienii, fără excepție și indiferent de culoarea lor politică (asta fiind doar aparentă, fiindcă ei sunt toți de acord când e vorba de interesele lor, nu ale noastre) au fărâmițat, au distrus și au nenorocit cam tot ce mai era bun, mai funcționa sau mai era de laudă în România.

Cum am uitat de toți arșii din spitale, dar și de cei de la Colectiv. Ah, pardon, de cei de la Colectiv își mai aduc aminte unii când se cocoață pe cadavrele lor spre a-și face o țârică de campanie electorală sau spre a promova un film.

Apropos de filme promovate: am văzut câteva secvențe dintr-un film documentar realizat de tvr, unul care a fost foarte premiat, cică. “Izolați în România” se numește. În cele câteva secvențe sunt arătate niște case de o sărăcie lucie, cu niște condiții de trai la nivelul secolului XIX, în cel mai bun caz. Asta se premiază.

Iar noi suntem atât de tâmpiți încât nu pricepem că restul lumii asta vrea de la noi. Să ne expunem părțile urâte, săracii, amărâții morți de vii prin spitale și toate urâțeniile ce ne înconjoară.

Da, ele există, nu contestă nimeni. Dar partea cealaltă? Lucrurile bune, copiii geniali, care iau premii internaționale importante, “bătându-i la fund” pe cei din țările hiperdezvoltate în care educația chiar este o prioritate și unde se și investește masiv în creiere? Dar faptele de milostenie pe care le face Biserica Ortodoxă? Mama mea, spre exemplu, donează lunar o sumă de bani unui astfel de așezământ, din Moldova, unde un preot cu har a construit un centru unde cresc, sunt îngrijiți și educați copii amărâți, care apoi au ajuns să facă facultăti și să aibă rezultate impresionante, date fiind condițiile și mediul din care proveneau. Și ăsta este doar un exemplu, din multele care există, dar pe care nu le vezi la tv (sau le poți vedea doar pe Trinitas), nu le auzi la radio și nu le citești în ziare.

Pe acestea nu le promovăm. Ne place să ne lăudăm cu sărăcia și nevoile, ni le arătăm ca un lepros bubele cauzate de boală, și apoi ne mirăm că suntem tratați drept cetățeni de mâna a treia. Că ni se fură țara, și pământul, sau, și mai grav, că le dăm cam pe gratis, pentru unele mici ori mari șpăgi sau interese personale. Că ni se împușcă animalele din pădurile oricum despădurite de prietenii tovarășului de la cotroceni și nu doar ai lui (să nu uităm ca și nea ilici i-a decorat pe cei de la șvaițerul austriac). Că ne pleacă oamenii să spele la fund bătrâni prin Europa sau să smulgă sparanghelul ăla nenorocit.

Suntem tratați exact așa cum ne purtăm. Cum ne arătăm lumii. Cum ne “promovăm”: cu sărăcie, corupție și oameni slabi.

Eu încă mai sper că mămăliga va mai putea exploda. Pentru că, orice am vrea să zicem, în ultimii 70-80 de ani, cu o mică excepție (la Revoluția din ’89 mă refer aici) ne-am comportat exact ca niște mămăligi, ca niște sclavi, ca niște neica nimeni, care s-au lăsat împinși de colo colo și au dat cam pe gratis tot ce fusese clădit mai important în țara asta și cam toate resursele esențiale ale bietei țărișoare.

Așa că dormi în pace, Arthur! Sunt sigură că ai ajuns deja în Raiul animalelor, unde e mult verde și bine și niciun ticălos care să îți pună gând rău.

Dacă nu te împușca nenorocitul ăsta, ar fi fost altul care te-ar fi ucis, fiindcă nu erai cel mai mare urs. Și, și dacă ai fi fost, ți-ar fi găsit un șmecher de român o hibă care să justifice uciderea ta. E mai bine că ai murit. În curând poate nici n-ai mai fi avut o pădure în care să locuiești …

PS1: În timp ce ai noștri o “mermelesc”, BBC relatează, la rândul său, că ursul ucis era probabil cel mai mare exemplar din Uniunea Europeană.

PS2: Mâțule: ești un mincinos și jumătate! Nu că n-am fi știut deja asta, dar tu simți nevoia să reconfirmi zi de zi de zi …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *