Slugărnicie vs democrație

Constantin Gheorghe

Văd că toată lumea subțire se întreabă: ”Măi, de ce i s-a pus Rusiei pata pe Ucraina? Că ucrainenii nu vor decât un pic de democrație, și atât! S-au săturat de talpa pe grumaz a Rusiei!

Asta e pentru proști. Nu am de gând să mă întind, și nici să vă încarc memoria cu lucruri fără relevanță pentru voi. Totul începe cu apariția oligarhilor de ambe etnii, după destrămarea URSS. Ca să înțelegeți mai bine lucrurile, gândiți-vă că o piață integrată, în care o mașină de spălat fabricată la Tallinn avea în compunere piese construite la Vladivostok (forțez puțin, dar doar puțin, lucrurile) s-a făcut țăndări într-o zi! Fără niciun aranjament, fără nimic. Concomitent, a avut loc, ca și în România, ridicarea tuturor barierelor tarifare și ne-tarifare în multe foste republici unionale. Multe întreprinderi care aveau piețe și finanțări în fosta URSS s-au trezit și fără unele, și fără celelalte. Și bulgărele a pornit la vale.

Pentru ruși cel mai dureros lucru a fost fragmentarea industriilor militare și de înalte tehnologii. Sigur, pierderile din țările baltice au fost relativ ușor de compensat, pentru că, surprinzător, a existat, în industria IT și de mecanică fină, o reală concurență în URSS.

Occidentul a urmărit, prin intrarea în forță în Ucraina și Belarus, să distrugă industria de apărare și pe aceea legată de spațiu, ale Federației Ruse. De distrus nu au reușit. Dar au încetinit-o cu cel puțin 10-15 ani. Prin anii 1990 rușii au renunțat la programele lor, importând echipamente din Franța, spre pildă, cum s-a întâmplat cu tancurile T 90. Au renunțat și la multe din programele de dezvoltare de noi motoare de aviație-civile și militare- și turbine navale. Decizii periculoase, cum s-a văzut, pentru că brusc nu au mai avut nici acces la importuri, și nici la produse indigene.

Cineva, nu mi-e foarte clar cine, a pus pe hârtie toate slăbiciunile astea (lista e lungă!) și a reușit să-l sensibilizeze pe Putin. Care mai știa și el câte ceva despre asta. Reluarea vechilor programe, dincolo de costuri, și de ruptura de generații în materie de Cercetare-Dezvoltare, depindea, în primă fază, de întreprinderile și de sectorul omolog de RD din Ucraina, și parțial, de Belarus. Prima încercare de a faulta Rusia prin Ucraina a avut loc în timpul ”revoluției portocalii”. A ieșit prost pentru Ucraina, așa că ucrainenii s-au potolit, pentru că nu aveau alternative la piața Rusiei.

După ”deranjul” din Georgia, din 2008, care n-a fost chiar un moment de glorie pentru armata rusă, Putin s-a apucat să ia foarte în serios lista despre care pomeneam, în contextul reformei radicale a armatei ruse. Ghinionul rușilor a fost că reforma sectorului militar depindea încă de Ucraina, în domenii sensibile. Rușii, de nevoie, au fost extrem de corecți cu Kievul, mai mult, le-au oferit ucrainenilor privilegii comerciale de ne-imaginat pentru alții.

Băieții de peste drum și-au zis, văzând că progresele Rusiei sunt reale, și mult mai rapide decât credeau, că scoaterea definitivă a Ucrainei din ecuația industriei militare ruse este soluția.

EuroMaidanul despre asta a fost, deși nimeni nu recunoaște asta. Răspunsul Rusiei, anexarea Crimeei, a fost unul disperat, pentru că rămânea fără principalul port la Marea Neagră.

Paradoxal, sancțiunile au fost salvarea Rusiei, într-un fel. Și-a restructurat industria de apărare, dar mai ales a început un program drastic de înlocuire a importurilor cu produse locale. Și începe să le iasă. Dependența de Ucraina nu se mai pune, deși sunt programe în întârziere, cum ar fi motoarele navale.

De ce s-a reaprins scandalul în jurul Ucrainei? Pentru că băieții din tabăra adversă nu mai pot folosi Ucraina ca frână pentru industria rusă de armament, și au nevoie de un pretext, pentru a da cu ”atomica” în economia rusă. Sancțiunile împotriva Rusiei nu au funcționat, atunci trebuie să distrugă TOATĂ economia rusă. Povestea Nord Stream II este parte a proiectului american de distrugere economică a Rusiei. Totul depinde de China. Pentru că dacă China se va folosi de prilej pentru a plăti polițe Washingtonului și Occidentului, susținând Rusia, lucrurile vor fi foarte nasoale. Nimeni nu scapă neșifonat.

Dar poate învățăm dracului ceva și noi din toată povestea asta. Ucraina a jucat totul pe cartea americană. Și-a distrus, practic, întreaga economie. Urmează vânzarea ei pe nimic! Industriile vârf vor fi șterse de pe fața pământului. Rezervor de forță de muncă, și piață de desfacere. Slugărnicia nu plătește! Și nici nu există cale de refacere a aparatului productiv. Ce e mai rău pentru Ucraina abia începe. Ocupația rusă ar fi un colac de salvare, în condițiile actuale. Dar n-au să aibă parte de el. Pentru că, acum, fiecare e pe cont propriu. Și rușii nu vor fi tandri cu ei.

Asta e, ghinion! Nu oricine te scoate din rahat o face pentru că-ți vrea binele…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *