Sunt solidar cu poporul ucrainean, dar…

Dragos Popa

Câteva gânduri despre situația tulbure în care s-a ajuns:

Sunt solidar cu poporul din Ucraina. Cei mai mulți ucrainieni sunt oameni săraci (Ucraina e cam cea mai săracă țară europeana), cu o istorie zbuciumată în spate și … asta le mai trebuia acum!

Nu pot fi la fel de solidar, însă, cu președintele lor, Zelensky. Tipul ăsta s-a dovedit chiar paralel cu funcția pe care o deține. Pe de o parte face apel la calm și asigură populația că nu se va întâmpla nimic, pe de altă parte urlă că vrea să bage Ucraina în NATO, urmând ca apoi să amenințe că își va face rost de arme nucleare dacă nu va fi primit în NATO! Păi, cu asemenea afirmații, nu poți avea mai multă credibilitate în fața majorității statelor civilizate decât un personaj de comedie. Plus de asta, prin felul cum a pus problema, mai rău l-a enervat pe Putin, care și așa i-a pus gând rău de ceva timp. Dacă nu exagerez, actorașul ăsta trist poate chiar a precipitat războiul.

Nu pot fi solidar nici cu actuala clasa politică din România referitor la relația cu Ucraina. Se pare că pe dulapul (puțin și prost) vorbitor de la Cotroceni, pe robotul ruginit, l-a durut fix în pix de problemele românilor din Ucraina care, după ruși, reprezintă a doua minoritate etnică. Faptul ca românii din Ucraina nu au școli în limba maternă nu i-a preocupat pe incompetenții de la guvernare, așa că nu ai cum să fii solidar cu niște papagali cu performanță zero la fapte.

Sunt neplăcut surprins de dubla măsură cu care gândesc mulți români (de la politicieni, ziariști cunoscuți și până la simpli cetățeni). Mai concret, nu-mi aduc aminte să fi fost românii la fel de virulenti împotriva războiului atunci când, de exemplu, americanii au bombardat Serbia, în martie 1999! 2500 de sârbi au plătit atunci cu viața în urma unei intervenții militare impuse de SUA, dar asta nu prea a interesat pe niciun politician de la noi la vremea aceea. Eram adolescent pe vremea aia și mai țin minte unele chestii: mai mult, diverși politicieni și ziariști apăreau pe la TV să ne spună despre cât de necesar și de bine era ca americanii să intervină militar împotriva “teroristilor” sârbi și că altă soluție în afară de un genocid nu era! Unii dintre ei apar chiar și azi, pe facebook sau la TV, condamnand faptele Rusiei și pozând în mari pacifisti. Acum se mai întreabă unii de ce sârbii sunt proeuropeni (în curs de aderare la UE), dar anti-NATO și chiar prorusi!? Același lucru îl pot spune și despre invazia americanilor în Irak, în 2003: în timp ce în foarte multe capitale occidentale, oamenii protestau cu miile împotriva agresiunii americane în Irak, în timp ce în România …era liniște și beznă. Sunt convins că sunt mulți romani efectiv scârbiți de politica ipocrita și expansionista a SUA (am zeci de prieteni și amici foarte critici atât la adresa Rusiei cât și la adresa americanilor), dar mulți dintre ei nu-și spun punctul de vedere de multe ori de teama reacțiilor unor isterici care pare-se că au confiscat cea mai mare parte a spațiului virtual de pe FB.

Per ansamblu, sunt scârbit de ce face Putin acum în Ucraina (nu mă așteptam să meargă până aici și sper să moară cât mai puțini oameni de ambele tabere), dar acuma sincer: tipul face azi în Ucraina cam aceleași mizerii pe care americanii le-au făcut “în numele democrației” în multe ocazii. Unii vor putea intra în polemici până vor ameți, dar istoria e la fel ca matematica: o știință exactă, bazată pe adevăr.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *