Nu mai folosim argumente, cenzura e sfântă!

Dan Pavel

CNN a angajat un expert care să analizeze de ce este Joe Rogan popular. Asta ar trebui să vă clarifice cam cât este presa mainstream de divorțată de realitate. Joe Rogan, Russell Brand și mulți alții au devenit de câțiva ani ținta atacurilor de presă și ale acuzațiilor de extremism de dreapta. Dacă și socialistul ăla ezoteric de Russell Brand a devenit extremist de dreapta… suntem pierduți definitiv. Am intrat într-o nouă eră a tribalismului politic și mediatic sau n-am părăsit-o niciodată? Nu-mi dau seama. Mă uimesc mereu aceleași reacții și atitudini de psihiatrie. Nu la textele mele, că astea nu sunt vreun eșantion de normalitate, dar observ reacțiile virulente când mai scrie cineva câte o analiză relativ echilibrată sau câte o opinie personală. Cum ies de sub tocărie mentalitățile de ciobani bicisnici care își zbiară furia pentru că nu pot argumenta ceva rațional: ”Dacă nu-ți place țara, pleacă din ea!!! Dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră! Dacă ești feministă, înseamnă că urăști bărbații!!! Dacă nu-ți convine ce a făcut X sau Y politician, du-te în China sau votează cu AUR! Extremistule!!! Cum poți să critici corporația și să lucrezi pentru ea???”. Și chestii de-astea…

Sunt argumente de reduși mintal. Fire ilogice care nu duc nicăieri, de parcă viața ar putea fi vreodată atât de simplă încât să se preteze la soluții alcătuite din trei cuvinte. De parcă ai putea vreodată să aderi complet și să-ți dedici viața unei ideologii oarecare. Oamenii au fost încurajați să se transforme în niște mici Vadimi care nu pot lăsa niciodată firul discuției să decurgă natural pentru că ar risca să li se clatine toate convingerile. Au nevoie de o delimitare clară între stânga și dreapta, bine-rău, normal-anormal și vor să li se arate dușmanul. Ca să poată aplauda frenetic, proștii nu au nevoie decât de o amenințare închipuită, de un dușman indicat și de o cauză în numele căreia să justifice orice nemernicie. Soluții din câteva cuvinte: ”Jos marxiștii!” sau ”Jos fascismul!”. Chestii lesne de înțeles care sună puternic și nu înseamnă nimic. Nu soluționează nimic.

Evident că, pe lumea asta, poți critica PSD sau PNL chiar și atunci când ești bugetar. Nu tot aparatul de stat e alcătuit din membri de partid și slugi. Chiar și din interiorul unui sistem, poți fi nemulțumit de performanțele lui. Plus că trăim într-un sistem economic în care locurile de muncă nu prea sunt opționale. Faptul că ai găsit un job la un ghișeu, nu te poate face automat sluga oarbă a birocrației. Teoretic, poți critica o măsură epidemiologică fără să fii anti-știință și poți critica o decizie europeană fără să fii anti-european. Poți critica planuri verzi și fără să negi încălzirea globală. Dar… în practică, orice critică a devenit echivalentul unui atac la persoană, la care se răspunde aproape întotdeauna cu un atac la persoană.

Orice problemă s-ar pune, orice punct sensibil s-ar atinge, toate argumentele devin: ”Marxistule! Auristule! Nazistule! Antivaxxerule!” Pentru că oamenii nu mai au argumente, ci religii și triburi. Au convingeri de netăgăduit pe care le justifică cu titluri de presă, nu cu o documentare aprofundată. Evident că, atâta vreme cât toate discuțiile se fac cu scuipat și toate doleanțele se rezolvă cu jandarmeria sau atacul sincronizat de presă, nicio discuție nu poate evolua dincolo de bocanc și acuzații stupide. Zeloții nici n-ar avea ce negocia sau discuta pentru că lucrurile astea ar presupune legitimitate politică, cultură generală, minime cunoștințe de istorie, știință și chestii de-astea. E cu mult mai ușor să compari pe cineva cu naziștii sau cu șoșocarii decât să riști vreodată să-i dai dreptate.

Ceva s-a schimbat fundamental la lumea în care trăim. A fost o schimbare subtilă care s-a petrecut extrem de discret, astfel încât foarte puțini au observat-o. De câțiva ani încoace, nicio clasă politică și nicio elită nu mai negociază cu protestatarii și criticii sistemului. Nicăieri în lume nu se mai stă la masă și nu se mai fac compromisuri între clase sociale. Că vorbim de Franța, Italia, Australia, Germania, SUA, Canada sau orice alt stat demn de o fostă admirație, nimeni nu mai interacționează diplomatic cu propriile popoare. Am dat aceste exemple din Vest pentru că Estul post-sovietic n-a negociat niciodată și nu putea fi un etalon. Ceea ce mi se pare realmente îngrijorător este că tribalismul s-a răspândit și în Vest cu o viteză uluitoare. La orice doleanță din ultimii ani, prima și singura soluție a autorităților a fost reprimarea. Fie că vorbim de protestele masive din Canada, Franța sau Australia, aparatul politic a apăsat butonul de propagandă și cel de represiune. Acuzații de misoginism, antivaccinism și rasism, apoi abuzul politic și acapararea de puteri extraordinare, apoi bătaia și gazul.

Ideea de negociere, de discuție civilizată cu populația sau de compromis a dispărut efectiv în neant. Astăzi toți nemulțumiții au devenit conspiraționiști, fie marxiști, fie naziști. Toți au devenit brusc extremiști și, mai nou, teroriști. Nu știu dacă citiți rapoartele pe care le publică trimestrial FBI și Homeland Security, dar până și ”dezinformarea” cu privire la Covid, la războaie și la alegeri au devenit amenințări teroriste. A echivala un protest împotriva măsurilor de pandemie sau o manifestare împotriva războiului cu terorismul este o manevră înspăimântătoare. A asemui nemulțumirile economice ale unui popor cu secesionismul sau amenițarea teroristă este tulburătoare. Un precedent extrem de periculos, la fel de periculos ca și abuzul de puteri politice extraordinare în situații de urgență.

A lăsa niște grupuri de interese private să decidă ce este dezinformare, deci ce poate fi terorism, este o ticăloșie cu nimic mai presus de ticăloșia Rusiei oligarhice sau a Chinei comuniste. Presa post-covid, devenită bugetară prin învăluire, s-a transformat în nimic altceva decât un aparat de propagandă demnă de Pobeda stalinistă. Evident că oricine atrage atenția asupra acestei schimbări de paradigmă a Vestului devine automat anti-european, agent rus, comunist chinez sau membru Al Quaeda. Ceea ce e trist pentru că oamenii, în loc să-și recupereze viețile și drepturile, își irosesc timpul și viața făcându-și propria lor poliție ideologică. Singurul motiv pentru care pandemia asta s-a terminat este pentru că niciun organ politic din lume nu-și mai permite diminuarea bazinului electoral.

Atitudinile din pandemie au săpat în carnea vie a populațiilor lumii. Din nefericire, dispariția moderației politice și a negocierii dintre elite și populație, atacul informațional constant și manipularea de presă au transformat tot felul de dubioși periferici în lideri politici frecventabili. O populație încolțită votează de frică, vezi: Brexit, vezi Trump, vezi AUR, Polonia, Ungaria etcetera. O populație sărăcită și fără opțiuni nu mai are nimic de pierdut și alege ca atare. Când moderația este catalogată ca extremism și terorism, terorismul ajunge la putere. Nu, pandemia nu s-a terminat. Ea continuă în liniște doar că abia acum, când a început să piardă și elita, nu numai noi, pandemia a devenit un subiect desuet demn de băgat repede sub preș. E mai important să nu stea nimeni lângă cadavrul economic când o deschide populația ochii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *