ARHIVA Power&Politics World

Păpușarii isteriilor emoționale

February 16, 2016

Desantul agenților de la ANAF la sediul Trustului Intact a declanșat o nouă isterie emoțională și dihonie ce a scindat mass-media și comunitatea online în susținători pro și contra, argumentele raționale fiind aproape excluse (cu mici excepții, de prin zona jurnaliștilor freelancer). Nu ești cu unii, automat înseamnă că ești cu ceilalți. De analiză la rece, la concurență cu tragi-comedia desfășurată aseară în studioul Antenei 3, evident că nu ar fi fost posibil. Și nici nu pare posibil, evenimentul fiind încă în plină desfășurare. Totuși să facem un efort să analizăm pe elemente concrete, nu pe tânguieli și declarații politice patetice.

Afirmații și …

1. Statul polițienesc atentează la libertatea de exprimare a Anteniștilor, și prin extensie a presei. Fals ! Antenele se pot muta într-un alt sediu, de unde pot emite cât vor, atâta timp cât nu încalcă grav legislația în domeniu. Statutul de chiriaș evacuat nu are nimic în comun cu libertatea de exprimare. Este ca și cum tu – comerciant, de exemplu, care îți desfășori activitatea într-un spațiu închiriat și ești somat să părăsești acel spațiu din diverse rațiuni ale proprietarului de drept – ai pretinde că ți se interzice dreptul de a face vânzarea produselor pe care le comercializezi !

Să explicăm mai pe larg: Trustul Intact stătea cu chirie într-un imobil al companiei Grivco, imobil ce a fost confiscat în urma unei hotărâri judecătorești definitive într-un dosar penal (august 2014), fiind transferat ”liber de orice sarcină” către stat, în vederea valorificării prin intermediul ANAF. Recentele dezvăluiri privitoare la judecătoarea Camelia Bogdan pun sub semnul întrebării corectitudinea sentinței respective și (într-o țară cu juștiție independentă) șansele de casare ar fi 100%. Urmată de anularea efectelor juridice pe care le-a produs, inclusiv a valorificării deja în 2015 a unor bunuri confiscate de la condamnatul Dan Voiculescu. Însă asta e o chestiune ipotetică și nu schimbă situația concretă la care ne referim. La momentul confiscării imobilelor, Intact – ca și chiriaș – s-a aliat cu Grivco și împreună au făcut multiple demersuri juridice pentru suspendarea punerii în aplicare a sentinței executorii, Intact contestând procesele verbale de evaluare sau invocând faptul că imobilul nu era ”liber de orice sarcină” de vreme ce era închiriat, proces pe care l-au pierdut. Instanța care a pronunțat hotărârea de confiscare a adus precizarea că termenul „liber de orice sarcină” presupune și anularea contractelor de închiriere anterioare confiscării (ianuarie 2016) iar clădirile au trecut în patrimoniul Ministerului de Finanțe, care prin ANAF urmează să le valorifice.

2. Nu poți muta 5 televiziuni în 5 zile. Adevărat ! Și aici ar fi de făcut următoarele observații: Nu vorbim de o evacuare în forță, ci de o notificare care poate fi contestată de avocații Trustului și până la judecarea acțiunii orice demers de eliberare a imobilelor se suspendă. Însă a pretinde că e imposibil să te muți, (redau din discutiile din studioul Antenei 3: Mihai Gâdea: Evident că nu ne putem muta în cinci zile ! Dana Grecu: Nu ne putem muta deloc, nu poți să muți toate astea în altă parte) mi se pare, pe bune, exagerat ! Da, e complicat și da, presupune întreruperea temporară e emisiei. Întâmplător chiar știu două cazuri concrete de televiziuni (mai mici, e drept) care au trecut prin asta și nu au sucombat. Conform Legii audiovizualului, Antenele au la dispozitie din momentul închiderii emisiei 90 de zile ca să-și rezolve problemele de natură tehnică și să reînceapă să emită, altfel își pierd licențele.

3. Demersul de ieri e un abuz deoarece vizează un trust de presă, deci o instituție de interes public într-o țară democratică. Și da, și nu ! Faptul că e interes public nu înseamnă că trebuie tratată preferențial dar, și subliniez acest dar, nu ai vroie să prejudiciezi persoana juridică și să îi provoci pagube de orice natură (economică, de imagine, credibilitate etc). În acest context, ANAF are obligația de a se comporta ”rezonabil” (asta însemnând acordarea timpului necesar pentru evacuare, anularea contractelor de închiriere făcând inutilă prevalarea de dreptul de preempțiune al chiriașului imobilului respectiv). Însă în același timp, ANAF și orice altă instituție a statului trebui să procedeze la aplicarea unitară a legii, indiferent că vorbim de un uriaș trust de presă  sau un SRL din cine știe ce orășel de provincie.

4. Cei care nu ne susțin sunt ”bolșevici” și ”băsiști” care urăsc Antena 3. Nici vorbă, în ce mă privește. Evoluăm pe paliere complet diferite. Detest lipsa de caracter a unor jurnaliști de acolo, cum sunt și unii care îmi plac ca profesioniști sau doar ca oameni. N-am fost niciodată fan Băsescu, ba dimpotrivă, astfel că n-am motive de răfuială pentru dezvăluirile lor. Dar îmi displace modul în care încearcă să manipuleze opinia publică și chiar pe unii din colegii lor într-o direcție care – după patternuri deja verificate – poate fi speculată cu succes de cei care știu chiar mai bine ca ei cum se face o astfel de operațiune. Și mai este ceva: presa din România s-a obișnuit să funcționeze pe principiul ”Să faci ce zice, nu ce face popa”, erijându-se în judecători ai corectitudinii și moralității altora, chiar și atunci când lucrurile arată despre sine tocmai contrariul. De unde, indirect, și lipsa de solidaritate din partea celorlalte televiziuni. Pe termen lung e suicidal și fără intervenția instituțiilor de forță ale statului.

…interogații

A fost desantul ANAF la sediul Intact un abuz ? Legal, nu. Moral, da. Dar, în fond, suntem o națiune care nu suferă remușcări excesive datorate lipsei de moralitate. Eu l-aș clasifica mai degrabă un exercițiu agresiv de PR, similar celui din vară de la Vama Veche.

De ce Antenele și nu alte televiziuni cu acoperire națională, știut fiind că (excepție făcând, cred, trustul DIGI patronat de RCS/RDS) toate au patroni  anchetați puțin de DNA, insolvențe și datorii la stat cât cuprinde ? Pentru că Antenele sunt un fel de câmp tactic de încercare, deoarece nu au datorii la stat, situația lor fiind una neobișnuită, prinse în ițele stufoase ale afacerii Voiculescu. După încheierea acestei părți mai delicate, restul operațiunilor privind restul televiziunilor va fi mult mai ușor.

Aș dori însă să subliniez următorul aspect: dincolo de jocuri politice de la noi, binomuri și trinomuri, și nelipsitul show mediatic, se înfiripă un trend care ar trebui să ne îndemne la reflecție: eludarea democratică a democraticei libertăți de exprimare, prin ”racordarea” independenței media la cerințele economiei libere de piață, însă în cadrul unor societăți din ce în ce mai reglementate și hiperreglementate de stat. La o scurtă privire, avem tendințe similare în Grecia (premierul grec Alexis Tsipras a anunţat săptămâna trecută că reforma audiovizualului întreprinsă de guvernul său va limita la patru numărul posturilor de televiziune private cu drept de emisie la nivelul întregii ţări, pentru a tăia legătura dinte media și politicienii corupți). După ultimele mutări, și Polonia pare decisă la ”reformarea” audiovizualului său, exact din aceleași motive enunțate de premierul grec – necesitatea de independență economică și editorială. Despre Ungaria și reglemetările premierului Orban, mai bine uităm.

Dar asistăm cu adevărat la o ”eliberare” a presei ? Mă tem că nu. Doar metodele de control se rafinează, pentru a păstra aparența de libertate și democrație. În condițiile în care publicitatea nu rupe pragul instituțiilor de presă iar puține sunt cele care au în spate afaceri solide care să le susțină, să vii cu o abordare de tipul ”ai datorii la stat ? înseamnă că nu ești performant, îți rezolvi rapid problema sau nu mai emiți, nu e nimic personal, e economie de piață” este într-o mare măsură imorală. Păpușarii libertății de exprimare știu asta. Dar ei mai știu că e o abordare pragmatică, perfect legală și chiar aparent democratică, credeți-mă. Mai mult, nu le mai este necesară cenzura de tip cripto-securist, deoarece autocenzura e cu mult mai eficientă.

(Faptul că până la finele lui 2016 trebuie finalizată tranziția de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră, cu alte cuvinte are loc un alt fel de împărțire a puterii de influență, e o altă discuție care merită atenție). În concluzie, povestea e cu ”urmează și alții”…

Credeți că, cei care (se presupune) că au girat din umbră acțiunea de ”intimidare” publică de ieri, nu au anticipat care va fi reacția celor vizați și excesiva victimizare a Trustului Intact?  Evident că da. Caz în care avem două posibilități: fie s-au folosit în orb de Antena 3 (pe principiul ”orice naș își are nașul”), fie postul menționat e parte a unei deja obișnuite manipulări emoționale a opiniei publice. În ambele cazuri, scopul urmează să-l aflăm curând.

Oricum, mi-ar plăcea ca națiunea asta să fie ceva mai rațională. Căci de escroci sentimentali nu duce lipsă, iar rolul de sentimentală naivă, în telenovelele isterico-patetice din ultimii 25 de ani, nu o prinde deloc bine.

 Gabriela Ioniță