Putin joacă șah energetic cu Netanyahu

May 5, 2016

F. William Engdahl

În urmă cu două săptămâni (n.r. – 21 aprilie 2016), prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a zburat la Moscova pentru o serie de discuții în spatele ușilor închise cu președintele rus, Vladimir Putin. Mass-media a raportat că discuțiile s-au centrat în principal asupra situației din Siria, o temă pentru care Moscova a înroșit mult timp liniile telefonice și a purtat un dialog regulat cu toți cei implicați pentru a evita potențialele ciocniri militare. Se pare, însă, că Putin și Netanyahu au discutat și un alt subiect fierbinte ce privește tot o implicare a Rusiei, dar de altă factură – în potențiala exploatare a giganticului câmp gazeifer (Leviathan) al Israelului din Mediterana de Est, proiect aflat în curs de dezvoltare. Au reușit cei doi lideri să ajungă la un acord ? Încă nu știm. Dar putem constata că implicațiile geopolitice ar putea fi enorme pentru rolul strategic  al președintelui Putin și al Rusiei în Orientul Mijlociu, precum și pentru viitorul influenței SUA în regiune.

Presa israeliană a dezvăluit că în discuțiile Netanyahu-Putin un subiect important a fost “coordonarea între forțele aeriene în zona înălțimilor Golan …”. Altceva presa israeliană nu ne spune. Și totuși ce au avut de vorbit cei doi mai bine de o oră ?

Potrivit rapoartelor mass-mediei de stat din Rusia, Netanyahu și Putin au discutat despre rolul potențial al companiei de stat Gazprom, cel mai mare producător și distribuitor de gaze naturale din lume, ca posibil acționar în proiectul exploatării Leviathanului. Implicarea rusă în dezvoltarea de gaze israeliană – care a cam stagnat – ar reduce riscul financiar pentru investitorii proiectului și ar asigura creșterea securității zăcămintele de gaze, deoarece în contextul în care rușii ar deveni parteneri de business, scade major probabilitatea unor acțiuni ale grupării Hezbollah din Liban sau Iran asupra facilităților exploatării.

În cazul în care aceste informații sunt exacte, putem preconiza un nou și important pas în geopolitica energetică a Moscovei, în Orientul Mijlociu, unul care ar putea furniza  o lovitură majoră politicii inepte și haotice a Washingtonului în încercarea de a controla piața mondială de petrol și gaze naturale.

Interesele Rusiei

Mulți observatori externi ar putea fi surprinși de faptul că Putin este interesat de un parteneriat cu Netanyahu, un aliat de lungă durată al SUA. Există mai mulți factori în spatele unei astfel de decizii. Una dintre pârghiile de control ale președintelui Rusiei o reprezintă prezența a mai mult de un milion de etnici ruși în Israel, inclusiv un membru al cabinetului Netanyahu. Mai mult, din momentul în care administrația Obama a susținut, în ciuda protestelor vehemente ale lui Netanyahu, semnarea acordului nuclear cu Iranul în 2015, relațiile dintre Washington și Tel Aviv s-au răcit considerabil. Situatia aceasta este speculată și gestionată cu pricepere de către Putin și Rusia, care – să nu uităm – a fost totuși artizanul principal al ”reabilitării” Iranului .

În aceeași ordine de idei, Washingtonul vrea să forțeze o reconciliere politică între Netanyahu și Turcia lui Erdogan, inclusiv o afacere în care Turcia va deveni un cumpărător important de gaze naturale israeliene, provenite din exploatarea Leviathan. Pentru Washington, medierea aceasta dorește o reducere a dependenței Turciei, în prezent mai mult de 60%, de importurile de gaz rusesc. În schimb – mereu există ceva în schimb, Israelul ar fi de acord să vândă Turciei, cu aprobare de la Washington, echipament militar israelian de nouă generație. Totuși, discuțiile bilaterale dintre Turcia și Israel se pare că sunt blocate din cauza a numeroase diferende de opinie. O situație care de asemenea deschide o ușă de intrare pentru Rusia.

Putin l-a invitat pe președintele israelian, Reuven Rivlin, la Moscova, la 16 martie a.c. pentru discuții în urma deciziei – surpriză a Rusiei de a retrage o parte din forțele sale din Siria. In mod semnificativ, vizita a fost sancționată de Netanyahu, care de multe ori este în contradicție cu președintele său. Un scop al acestei invitații a fost în mod clar de a ocaziona și pregăti terenul pentru vizita la Moscova a lui Netanyahu.

Golan, Leviathan, Turcia

În mod cert, acum asistăm la o negociere complexă între realpolitikul lui Putin și Netanyahu, pe unele dintre cele mai mari mize geopolitice privind întreg Orientul Mijlociu și nu doar.

Elementele acestui parteneriat negociat, așa cum apar ele în prezent, includ acum un posibil parteneriat cu Gazprom și investițiile în dezvoltarea și comercializarea gazelor naturale ale Leviathanului. Acesta include și un fel de aranjament între Rusia și Israel, pentru a garanta securitatea israeliană de atacurile Hezbollah și ale Teheranului sprijinite de forțele siriane din regiunea înălțimilor Golan. Această afacere, pe de o parte, permite Israelului să trateze opțional inițiativa Washingtonului privind vânzarea de gaze și arme lui Erdogan, și pe de altă parte bucură Rusia deoarece în varianta promovată de americani ar slăbi Gazprom, principala pârghie rusească asupra Turciei, cu care deja se află în divergențe.

Interesele Israelului

Scurtă cronologie. La sfârșitul anului 2010 Israelul a anunțat descoperirea unui câmp masiv “super-gigant” de gaze, în ceea ce declară că este zona sa economică exclusivă (ZEE). Este situat în ceea ce geologii numesc Levant sau bazinul levantin din Mediterana. Este situat la 84 de mile marine vest de portul Haifa și la trei mile adâncime. A fost numit Leviathan după monstrul marin biblic. Trei companii energetice israeliene, conduse de Delek Energy, în colaborare cu Houston Texas Noble Energy au anunțat că potrivit estimărilor inițiale câmpul prospectat conține peste 450 de miliarde de metri cubi de gaz, cifre care fac din aceasta  cea mai mare descoperire de gaze – în ape adânci din lume, din ultimul deceniu. Pentru prima dată de la crearea statului Israel în 1948, țara ar deveni complet independentă energetic și chiar ar putea deveni un exportator major de gaze.

Dacă facem un efort să privim în viitor cu cinci sau mai mulți ani, vom vedea că lumea și Israelul ca un actor energetic major geopolitic apar cu mult diferite. Prețurile mondiale la petrol și gaze naturale s-au prăbușit dramatic de la sfârșitul anului 2014, cu puține semne de redresare serioasă.

Opoziția din politica internă israelienă a blocat recent aprobarea reglementărilor legislative pentru dezvoltarea proiectului Leviathan. La 28 martie, Înalta Curte a Israelului a blocat propunerea guvernului lui Netanyahu de a îngheța schimbări de reglementare în industria gazelor naturale, care amenință să întârzie dezvoltarea proiectului. Instanța a obiectat față de o clauză propusă de “stabilitate”, care ar fi împiedicat schimbări majore de reglementare, timp de 10 ani. Lipsa unui cadru guvernamental aprobat deja a întârziat concretizarea exploatării Leviathanului iar investitorii nu par deloc fericiți de perspective.

Ceea ce s-a modificat însă de la precedenta încercare a Rusiei în 2012 de a se alătura proiectului Leviathan este faptul că Netanyahu și administrația Obama abia dacă mai sunt în termeni diplomatici. De asemenea, piața mondială a petrolului și gazelor este într-o depresiune și Israelul ar putea avea nevoie urgentă de investitori externi semnificativi pentru a dezvolta Leviathanul. Pentru că – îngrijorător pentru Bibi Netanyahu – compania Houston Texas Noble Energy resimte impactul negativ al prăbușirii prețului energiei din ultimii doi ani, în mijlocul celei mai grave depresii a industriei petrolului și discută despre vânzări ale participației sale în diverse proiecte internaționale, inclusiv în cel israelian.

În 2012, Gazprom a prezentat cea mai mare ofertă de a cumpăra un pachet de 30% din Leviathan. Partenerii israelienilor, Noble Energy, au decis să aducă un partener strategic gigant, deoarece acționarii inițiali nu dispun de mijloacele necesare financiare, know-how și conexiuni pentru a exploata pe deplin și cât mai rapid posibil uriașele resurse.

In octombrie 2015, surse israeliene au raportat că Vladimir Putin a reformulat o propunere pentru participarea Gazprom la proiectul Israelului. În conformitate cu observațiile jurnalistului israelian, Ehud Yaari, Putin și-a exprimat reînnoit interesul Rusiei de intrare a Gazpromului în sectorul gazelor naturale israeliane și de a lua o cotă importantă din imensul dar și costisitorul Leviathan. Yaari, considerat a fi foarte bine informat nu doar în politică israeliană, ci și a întregului Orient Mijlociu, a declarat, de asemenea, că prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, care s-a opus anterior unui acord cu Gazprom, își reconsideră acum poziția.

Costurile de dezvoltare a exploatării și facilităților arondate, inclusiv construirea unei uzine de lichefiere a gazelor naturale (GNL), au fost estimat la minim 10-15 miliarde $. În 2012 a existat o ruptură între proprietarii blocului Leviathan. Delek Group, în frunte cu miliardarul israelian Yitzhak Tshuva au fost entuziasmați despre a face o înțelegere cu Gazprom, având în vedere puterea financiară și capacitatea de marketing la nivel global a gigantului rusesc. Partenerii americani s-au opus, cel mai probabil la îndemnul cercurilor de interese de la Washington, asigurând că vor găsi o soluție mai bună. Gazprom a pierdut runda.

In octombrie 2015, la o lună după începerea intervenției militare a Rusiei în Siria, Putin a declarat că a avut recent noi discuții cu Netanyahu, pentru un acord privind Leviatan. Mai exact, liderul de la Kremlin ar fi spus că: “Ne vom asigura că nu va exista nici o provocare împotriva câmpurilor [israeliene] de gaz de către Hezbollah sau Hamas”. Având în vedere rolul militar recent al Rusiei în Siria, în mod clar Putin a făcut o promisiune cu bătaie pe termen lung.

Turcia și Israel

La începutul lunii martie a acestui an, vicepreședintele american Joe Biden, care are un dar neobișnuit să apară mereu în zonele în care neo-conservatorii de la Washington doresc concesii sau acorduri speciale, a apărut în Tel Aviv, pentru o întâlnire cu Netanyahu. În discuțiile purtate în taină, potrivit  publicației Haaretz, Biden a făcut presiuni asupra premierului Netanyahu să ajungă la un acord cu Erdogan.

De atunci, discuțiile secrete desfășurate între Israel și Turcia tot bat pasul pe loc, fără nici un succes tangibil. Ministrul israelian al Apărării, Moshe Ya’alon, vorbind în numele forțelor militare israeliene, a declarat presei de mai multe ori în ultimele săptămâni că cererile IDF (ca o precondiție pentru orice destindere a relațiilor între Israel și Turcia) de a elimina postul de comandă Hamas din Turcia (de la care IDF susține că au fost ordonate activități teroriste împotriva Israelului) au fost respinse de Turcia ca nefondate. Ca atare, nu e de mirare că apărarea israeliană preferă menținerea cooperării militare cu Rusia, față de cea a oricărui acord cu imprevizibilul și nepopularul Erdogan.

În mod clar, nu printr-o coincidență, doar câteva zile după discuțiile lui Biden cu Netanyahu, Putin a trimis invitația lui, nu la Netanyahu în mod direct, ci mai mult pe cale ocolită, diplomatică, președintelui israelian Rivlin. Rivlin a fost invitat la Moscova, sub pretextul ceremoniei a celei de-a 25-a aniversări a restabilirii relațiilor diplomatice dintre cele două țări. Partea rusă a acționat în mod clar pentru a pregăti cele mai recente discuții Putin-Netanyahu care implică, printre alte elemente, mizele de top: 1. Gazprom în exploatarea Leviathanului și viitorul teritoriilor ocupate de Israel pe înălțimile Golan, unde – de reținut – o companie suspect de bine conectată la cercurile greilor din energie din SUA, Genie Energy, al cărui consiliu consultativ include nume precum Dick Cheney și Lordul Rothschild, pretinde că a descoperit, prin filiala lor israeliană, un nou și important câmp de petrol.

Eforturile recente ale lui Netanyahu, de a obține din partea președintelui Obama sprijin pentru o ocupație israeliană permanentă a înălțimilor Golan, au rămas fără răspuns. Probabil Netanyahu a avut știință în timpul discuțiilor sale cu Obama din rapoartele furnizate de servicii despre descoperirile petroliere mari ale filialei israeliane a Genie Energy. Și cu siguranță a știut și Vladimir Putin înaintea discuțiilor sale cu Netanyahu.

Ceea ce este clar este faptul că în final mizele geopolitice pentru toate părțile – Moscova, Tel Aviv, Ankara, Washington, pentru companiile energetice din SUA, companiile energetice israeliene și ale Rusiei, inclusiv Gazprom, sunt enorme. De aceea merită să le privim cu atenție în continuare.

F. William Engdahl is strategic risk consultant and lecturer, he holds a degree in politics from Princeton University and is a best-selling author on oil and geopolitics.

Original file (English) by New Eastern Outlook

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new