Războiul Rece 2.0 – Ucraina și sancțiunile contra Rusiei
March 17, 2014
Ilya Litvinenko – corespondent Moscova
Jocuri geopolitice – aici nu există prietenii, doar interese
”Sancțiunile contra Rusiei vor avea efect de bumerang” – Sergey Lavrov
Scurtă descriere a tabloului de ansamblu – În 1923, Stalin menționa posibilitatea ridicată a unui atac din partea capitaliștilor, iar pentru protejarea cuceririlor revoluției considera necesară constituirea unui ”inel de state frățești” aflate sub influența Moscovei. Aceste state ”frățești” sunt acum în mare parte în Alianța Nord-Atlantică, respectiv Uniunea Europeană, iar Uniunea Sovietică este de domeniul istoriei. Ucraina este parte a acestui fost conglomerat sovietic și are nu mai puțin de 2000 de km de frontieră cu Rusia.
Este absolut clar că SUA și UE au încercat să scoată Ucraina din sfera de influență a Kremlinului unde s-a aflat pentru o lungă perioadă de timp (mai exact întreaga sa existență), deoarece Ucraina ca o țară membră NATO va fi un element suplimentar al strategiei ce vizează mutarea bazelor NATO și a sistemului de apărare anti-rachetă de-a dreptul la frontierele Rusiei. Dar ar fi complet eronat să credem că jocul geopolitic se centrează în jurul unui singur motiv, pentru că rațiunile sunt în realitate multiple: conductele de gaz din Rusia către UE, rezervele de petrol și gaze naturale din Crimeea sunt substanțiale (“Exxon si Shell sunt acum într-o legal limbo”) și în cele din urmă baza navală rusă de la Sevastopol.
Probabil ar trebui, de asemenea, să ne amintim că situația financiară globală și sistemul în integralitatea sa este departe de a fi unul ideal, și că potrivit BIS datoria globală depășește 100 de miliarde de dolari, iar debitele US și UE sunt într-o creștere rapidă. Rusia deține bonduri emise de US în valoare de 138 miliarde 600 de milioane de dolari. Puțin prin comparație cu China și Japonia. Renumitul câștigător al Nobelului pentru Economie, Paul Krugman, susține că Statele Unite ale Americii au nevoie să cheltuiască “pe o scară similară cu al doilea război mondial, în scopul de a scăpa de o criză economică prelungită”.
“Ceea ce avem nevoie este de fapt echivalentul financiar al războiului”, a declarat Krugman în timpul unei discuții la Centrul Cultural din 92-Street Y în Manhattan. “Ceea ce de fapt a condus la Marea Depresiune într-un final a fost programul enorm de cheltuieli publice – mai cunoscut, de altfel, sub numele de al doilea război mondial.” Potrivit lui Krugman (care citează cifrele publicate de Oficiul pentru Buget și Finanțe al Congresului SUA), al doilea război mondial a amplificat cheltuielile guvernamentale la 42% din producția totală a SUA. Krugman susține că în timp ce un program de stimulare fiscală nu are cum să construiască un context similar celui de-al doilea război mondial, un program ideal ar implica proiecte “utile” de infrastructură, cum ar fi repararea podurilor și a sistemelor de canalizare și construirea unui tunel de cale ferată între New Jersey și New York.
Un alt eveniment cu impact pe piața financiară – FED a decis să taie QE (Quantitative easing) – piețele emergente au fost afectate de furtuna financiară iar moneda lor curentă a început să se deprecieze accelerat: peso-ul Argentinei, lira Turciei, forinții din Ungaria, rupia Indoneziană, rand-ul din Africa de Sud, grivna Ucrainei, rubla rusească, tenge-ul Kazahstanului etc.
Și, în sfârșit, după ce această nouă revoluție a adus la putere în Ucraina politicieni cu apucături anti-rusești, Moscova s-a văzut în situația de a demonstra că Ucraina încă este o parte a intereselor naționale rusești. Kremlinul a sporit efectivele forțelor militare în Crimeea, forțele ucrainene au concentrat efective importante la granița Republicii Crimeea, mobilizarea este în curs de desfășurare, NATO și SUA spun că au de gând să sprijine democrația ucraineană. Referendumul privind statutul peninsulei Crimeea a confirmat ceea ce se preconiza deja (93%din votanți vor alipirea la Federația Rusă), situația la sud și la est de Ucraina este și ea instabilă.
Avem deja ca parte din peisajul cotidian un imens război mediatic, urmat îndeaproape de unul informatic, avem un război diplomatic și se preconizează unul economic (și acesta pare-se deja în curs!). Ar trebui să ne așteptăm să vedem și un război militar / civil în Ucraina ?
Sancțiuni și amenințări militare ale NATO/US
Guvernul SUA este în căutarea celor mai amenințătoare pârghii pentru a convinge Rusia să se retragă din Ucraina. Pentru SUA, este necesar să obțină acordul conducerii UE pentru generarea presiunii maxime asupra uriașului de la Răsărit. Țările UE au încercat să găsească o scuză frumos împachetată pentru a evita executarea loviturii de penalty sugerată de SUA. În fond, la mijloc sunt puternice relații economice și comerciale cu Federația Rusă și este necesar să se țină cont de faptul că Rusia este un mare exportator de țiței, gaze naturale și cărbune greu pentru UE (conform datelor Eurostat), dar în cele din urmă statele membre ale Uniunii Europene (la reuniunea din 12 martie 2014), au reușit să se pună de acord cu privire la sancțiunile ce vizează Rusia, inclusiv restricții de călătorie și înghețarea activelor/conturilor celor responsabili de încălcarea suveranității Ucrainei, potrivit unui proiect de document dat publicității după reuniunea de la Bruxelles.
Putem presupune din informațiile existente că punerea în aplicare a sancțiunile SUA ar fi fost gândită pe etape. Comitetul pentru Relații Externe din cadrul Senatului SUA a adoptat (12 martie 2014) un proiect de lege care să permită administrației Obama să poată impune sancțiuni economice pentru oficialii ruși responsabili pentru intervenția militară din Ucraina sau vinovați de acte grave de corupție, având în vedere nivelul înalt de corupție din Rusia, acțiuni ce ar putea juca un rol de destructor al ”puterii verticale” de la Moscova. A doua fază ar putea aduce sancțiuni de tipul celor aplicate Iranului, dar este un scenariu cu mențiunea ”în cel mai rău caz”, deoarece companiile și interesele SUA în Federația Rusă ar putea fi afectate de efecte inverse – Rusia ar putea să se răzbune și să profite de activele externe americane și alte investiții străine aflate pe teritoriul său. Potrivit Bloomberg, represaliile de tip-Iran vizate de Occident ar include înghețarea rezervelor valutare ale Rusiei, blocarea activele bancare și stoparea creditării externe a companiilor. Însă, așa cum menționam, o astfel de abordare este tratată ca un scenariu extrem, deci improbabil.
La masa marilor decidenți avem întotdeauna încă un jucător de care trebuie să ținem cont – China; trebuie să ne amintim că cooperarea ruso-chineză în Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a dat o șansă evitării unei intervenții militare în Siria. Având în vedere criza din Ucraina, China ar putea obține unele bonusuri din parteneriatul cu Rusia. În același timp, într-un interviu acordat Reuters de ambasadorul Shi Mingde găsim un avertisment ce nu trebui minimizat: “Noi nu vedem nici un sens în aceste sancțiuni”, a declarat Shi. “Sancțiunile ar putea duce la o acțiune de represalii, care ar putea declanșa o spirală a evenimentelor cu consecințe imprevizibile. Noi nu dorim acest lucru” a subliniat diplomatul chinez.
De partea cealaltă, Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, i-a spus prim-ministrului Ucrainei, Arsenii Yatseniuk (pe 6 martie 2014) că “în aceste momente dificile, NATO este alături de Ucraina. NATO este susținător al dreptului fiecărei națiuni de a-și decide propriul viitor. NATO cere respectarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și a principiilor fundamentale ale dreptului internațional”.
Scenarii de viitor – încotro ne îndreptăm și care e ținta ?
La un nivel al datoriei globale de 100 de miliarde de dolari, analiștii economici pun tot mai des întrebarea: e momentul să se restarteze sistemul sau mai poate fi ținut în viața așa cum funcționează acum ? Acesta este – conturat în doar o frază – contextul global în care trebuie aplicate sancțiuni Rusiei.
Se pare ca liderii occidentali încearcă să sperie Kremlinul așa ca între ”băieții răi”: multe cuvinte dure și promisiuni de consecințe teribile. Președintele Obama a stabilit un set de linii roșii (punct cu punct) , fără a obține un ”feedback pozitiv” din partea omologului de la Moscova, apoi John Kerry a remarcat că “Rusia pur și simplu nu se poate comporta în secolul 21 într-un mod similar celui din sec. al 19-lea prin invadarea unei alte țară pe un pretext complet inventate”. Cancelarul german Angela Merkel, conform relatărilor din presă a fost de părere că șeful statului rus ar fi pierdut “contactul cu realitatea” și că ” trăiește într-o altă lume”. Ce se întâmplă cu Rusia ? Se conturează o nouă paradigmă a lumii care nu este acceptată de către Statele Unite ale Americii ? Ce fel de baghetă magică sau un argument puternic ascuns are Putin ? Iată o serie de întrebări rostite în mod curent, pe diferite tonuri și voci la nivelul comunității internaționale. Puterea rusă pare decisă să demonstreze că deține o poziție puternică și dinți ascuțiți, vorbește despre efecte nedorite ca răspuns la amenințările cu sancțiuni, efecte cum ar fi confiscarea bunurilor SUA și UE din Federația Rusă și pregătirea unor alte acțiuni și măsuri deloc convenabile pentru niciunul pentru partenerii occidentali. E drept, o parte din capital (cel parazitar) se scurge din Rusia în aceste zile, dar Statele Unite și UE sunt vechi parteneri de afaceri cu Rusia și au diferite tipuri de investiții, cum ar fi lanțuri de magazine, fabrici și uzine, active pe care nu le pot transfera cu un click.
Sensibilă la retorica nervoasă a declarațiilor oficiale, Bursa de Valori din Rusia merge în jos, MICEX Index arată rezultate ca -18,75% (înseamnă că cineva vinde ceva rapid – cineva cumpără ceva ieftin). Rubla rusească este în declin (52 RUB – 1 EUR la o medie anterioară între 39.5297-51.1095).
Înainte de căderea Uniunii Sovietice prețul petrolului a scăzut în mod misterios. Ne putem aștepta ca SUA să încerce să găsească calea pentru diminuarea prețurilor prin aducerea de petrol iranian și libian pe piață (un semn în acest sens este că Banca din Hawaii a anunțat că a restabilit accesul la conturi pentru cetățenii iranieni care și-au văzut averile înghețate din cauza sancțiunilor SUA pe Teheran).
Pe baza datelor furnizate de OMC, coridorul sau sursa majoră de export / import pentru Rusia este asigurată de țări ale UE și, în caz de sancțiuni economice se poate crea un efect de domino care să afecteze economia UE, și așa destul de șubredă (cf diagramelor de export/import alăturate). Cum se întâmplă dacă UE vrea să înlocuiască gaze naturale din Rusia în caz de escaladare a conflictului ? SUA, probabil, va fi în măsură să ofere UE gaze de șist, dar numai din 2016-2017. Rusia va pierde însă masiv pe piața UE, în caz de încetare a vânzărilor de gaze.
Să observăm cum stau lucrurile și privitor la Ucraina, pe aceleași două paliere de referință: export și import.
Sancțiunile SUA și UE vor face ca Rusia și China să își intensifice tradiționalul parteneriat, iar ~Dragonul asiatic~ va primi rația “europeană” de petrol și gaze naturale, căci așa cum știm e greu de atins limita majoră pentru China privind necesarul de energie (75% din energie din China provine din cărbune). Administrația SUA nu va fi deloc fericită să aibă de a face cu o Chină tot mai puternică, lucru valabil și pentru Rusia fie că ne place sau nu ne place să recunoaștem (pentru că, dacă astăzi Rusia și China sunt parteneri, mâine China s-ar putea să ia decizia de a ocupa Siberia și teritoriile din Orientul Îndepărtat).
Ucraina din punct de vedere economic și politic pare un fel de Titanic, cu doar câteva seturi de bărci de salvare. Este posibil să asistăm la o sciziune în trei părți: de Vest, de Est și Crimeea. Astăzi putem spune că Crimeea este cu siguranță pe drum spre Rusia, probabil, prin contagiune întreaga regiune de Est se va alătura FR, iar experții de la Kremlin trebuie să găsească soluția la o problemă spinoasă: cum să păstreze partea de vest a Ucrainei departe de NATO.
Și se pare că SUA și NATO nu va susține Armata ucraineană în funcțiune la capacitate maximă. Previzibil, de altfel. O altă problemă a Administrației Obama este susținerea populară tot mai firavă. Potrivit unui sondaj prezentat de CNN, doar 12% dintre americani sprijină operatiunile de teren ale armatei SUA și 17% – un posibil atac aerian american. În același timp, liderii știu și încearcă să nu deschidă discuția despre arsenalele de bombe și rachete nucleare.
În cazul în care obiectivul de background este menținerea sistemului financiar în viață – toți liderii vor încerca să-și salveze imaginea în fața propriilor electori și sancțiunile maxime vor fi interdicție de viză pentru o mână de grei ai FR, o duzină de conturi oligarhice blocate, și declarații de presă care reclamă atitudine. O versiune secundă a unui război rece. Dacă însă rațiunile culiselor financiare stau altfel, atunci (puțin probabil, dar posibil dat fiind multitudinea factorilor care interacționează), bine ai venit la un nou război mondial, la al cărui final vom asista la restartarea sistemului financiar global.
Appendix
Russian Federation Funds
Foreign-exchange reserves – 498 925 900 000 USD (2014) foreign currencies and financial assets (45% in USD, 40% in EUR) including Gold for 41 715 200 000 USD (2014)
Reserve fund – 28 313 493 650,68 USD (2013) foreign currencies and financial assets (45% in USD, 45% in EUR, 10% – GB pounds)
National Wealth Fund – 27 579 678 731,08 USD (2013) foreign currencies and financial assets (45% in USD, 45% in EUR, 10% – GB pounds)
Ilya Litvinenko is financial analyst, former Senior Regional Operations Manager, Russia, Belarus, Central Asia and the Baltic States of MoneyGram International, Consultant of InComm Russia. He has graduated Physical-Mathematical School of Novosibirsk State University and has took his MA in Computer Science at Moscow State Institute of Steel and Alloys – Faculty of Computer Science and Economics.
Leave a Reply