Regimul Assad pe ultima sută de metri. Premierul Riad Hijab s-a refugiat în Iordania

August 8, 2012

Premierul Riad Hijab – demis sau demisionar ?

Lovitură grea pentru regimul din Siria. Premierul Riad Hijab a dezertat, au confirmat mai multe surse. Acestuia i s-au alăturat alți doi înalti oficiali ai regimului de la Damasc. De altfel, Administraţia lui Bashar al-Assad se confruntă de câteva luni cu un val de dezertări.

Premierul Siriei, Riad Hijab, s-a alăturat opoziţiei, anunţă purtătorul său de cuvânt, citat de postul Al-Jazeera.  Riad Hijab a luat decizia de a dezerta din cauza „crimelor de război şi genocidului” din Siria, a declarat purtătorul de cuvânt, Mohamed Otri, aflat la Amman, afirmând că premierul sirian se află într-o „locaţie sigură” împreună cu familia.

Potrivit unui membru al opoziţiei siriene, Hijab s-ar afla în Iordania. „Domnul Hijab, membrii familiei sale, doi miniştri şi trei ofiţeri militari au trecut frontiera noaptea trecută”, a declarat Khaled Zein el-Adibin, membru al Consiliului Naţional Sirian (CNS, principala formaţiune a opoziţiei).

Anunţul privind trecerea de partea opoziţiei a premierului sirian vine la scurt timp după ce televiziunea de stat de la Damasc informa că Riad Hijab a fost demis. „A fugit din ţară”, a declarat Rami Abdel Rahmane, preşedintele Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, după ce televiziunea publică din Siria a anunţat demiterea lui Riad Hijab.

Aceasta este cea mai dură lovitură împotriva regimului lui Bashar al-Assad, care vine după 16 luni de revoltă fără precedent împotriva liderului de la Damasc. Dezertarea premierului sirian Riad Hijab demonstrează “erodarea” poziţiei regimului Bashar Al-Assad, apreciază ministrul german de Externe, Guido Westerwelle. “Aceste informaţii demonstrează cât de mult a avansat erodarea regimului Al-Assad. Aceste evenimente confirmă că este necesară încetarea violenţelor şi formarea unui guvern de tranziţie fără Bashar Al-Assad”, precizează şeful diplomaţiei germane.

Peste 40 de dezertori cu funcţii înalte

În decurs de câteva săptămâni, oameni de la cel mai înalt nivel au părăsit corabia regimului sirian: zeci de generali de armată, parlamentari, ambasadori, oficiali din serviciile de informaţii.

Numărul dezertorilor cu funcţii înalte a ajuns la 41, relatează Al Jazeera. Printre aceştia, trei membri ai Cabinetului, patru deputaţi, opt ambasadori şi 26 de înalţi responsabili din serviciile de informaţii şi armată. În martie 2011, în momentul în care a început rebeliunea contra lui Bashar al-Assad, mulţi analişti considerau că regimul va rămâne intact, mai ales că orice sirian trebuie să treacă prin teste dure de loialitate înainte de a primi o poziţie importantă. Pe măsură ce revolta s-a extins, generalii de armată şi soldaţii au început să părăsească forţele regimului şi să se alăture Armatei Libere Siriene. La ora actuală, 29 de generali se află în exil, în Turcia.

Prin urmare, rebelii au căpătat încredere în forţele lor. Până la fuga premierului Hijab, cel mai proeminent dezertor era considerat a fi generalul Manaf Tlass, prieten din copilărie al preşedintelui Bashar al-Assad. La capitolul diplomaţi, valuri a făcut dezertarea ambasadorului în Irak şi a însărcinatului cu afaceri de la Londra. Apoi, au părăsit regimul şi ambasadorul sirian din Emiratele Arabe Unite şi soţia sa, însărcinat cu afaceri în Cipru. La sfârşitul lui iulie, şeful-adjunct al Poliţiei din Latakia, oraşul natal al liderului sirian.

Duminică, regimul primise o nouă lovitură: primul cosmonaut sirian a fugit în Turcia. E vorba de generalul Mohammed Ahmed Fares, care făcuse parte dintr-un program comun cu Rusia sovietică şi a fost primul sirian ajuns în spaţiu. Şi tot duminică, trei importanţi ofiţeri din serviciile de informaţii siriene au decis să schimbe tabăra. E vorba, potrivit AFP, de colonelul Yarab al-Shara, fratele său, Mohammed Kanaan al-Shara şi colonelul Yasser Ali Hajj. Ce-i drept, mulţi dintre dezertori, inclusiv fraţii Shara, fac parte, la fel ca vicepreşedintele Faruq al-Shara, din majoritatea sunnită din Siria, spre deosebire de preşedinte, care este alawit, o sectă a şiiţilor.

Alawiţii controlează armata prin intermediul tacticilor în stil sovietic şi al poliţiei secrete ce are tocmai misiunea de a împiedica dezertările. Ofiţerii de confesiune sunnită deţin de obicei posturi administrative şi sunt supravegheaţi atent de poliţia alawită. Se pare însă că vigilenţa le este înşelată tot mai des.

Refugiaţii sirieni, o problemă pentru ţările vecine

Afluxul de refugiaţi sirieni se transformă într-o serioasă problemă pentru ţările vecine – nu doar din lipsa de mijloace pentru întreţinerea lor, ci şi din cauza temerilor de a importa revoluţia împreună cu refugiaţii. Drept consecinţă, vecinii Siriei vorbesc tot mai mult despre închiderea graniţelor. Dacă acest lucru se va întâmpla, sirienii vor trebui să caute noi trasee de fugă, dintre care principalul va fi cel european.

Ţările din Uniunea Europeană (UE) bat deja alarma, atenţionând în legătură cu reeditarea imigraţiei în masă conform scenariului libian. De asemenea, Comisia Europeană le-a promis vecinilor Siriei să dubleze plăţile pentru nevoile refugiaţilor de la 20 până la 40 de milioane de euro, notează cotidianul rus Kommersant.

Pentru prima dată despre posibilitatea închiderii graniţelor cu Siria ţările vecine au început să vorbească săptămâna trecută, când Iordania a recunoscut că nu mai face faţă afluxului de sirieni care cer azil: în fiecare zi aici sosesc câte 1.500 de oameni. Regatul Haşemit al Iordaniei, împreună cu liderul său sunit, a devenit principala pavăză a refugiaţilor, atunci când acţiunile militare au cuprins regiunile sudice ale Siriei. Potrivit opoziţiei siriene, numărul de refugiaţi care au trecut graniţa iordaniană a ajuns deja la 140.000 de persoane. Iniţial autorităţile iordaniene anunţau că pot primi doar 113.000 de refugiaţi, iar reprezentantul ONU în Iordania, Andrew Harper, a confirmat că sumele alocate de UE pentru întreţinerea refugiaţilor sunt insuficiente, ţara având nevoie de încă cel puţin 12 miloane de dolari.

Locul doi în ceea ce priveşte numărul de refugiaţi sirieni ocupă Libanul, care a găzduit circa 90.000 de refugiaţi. Spre deosebire de Iordania sunită, Libanul, sfâşiat între grupări şiite şi sunite, vede în sirieni nişte ‘exportatori de revoluţie’. Problema se agravează prin faptul că împreună cu locuitorii paşnici în Liban pătrund şi militari ai Armatei Siriene Libere (ASL) şi ai altor grupări de opoziţie.

În ultima lună a crescut brusc şi numărul de refugiaţi sirieni în Turcia. Situaţia de la graniţă s-a complicat odată cu declanşarea luptelor pentru oraşul Aleppo, de unde în numai câteva ore au plecat mai multe mii de persoane. În total, Turcia a acceptat pe teritoriul său circa 88.000 de sirieni, construind pentru aceştia opt tabere de refugiaţi. Plasându-se faţă de regimul lui Bashar al-Assad pe poziţii la fel de intransigente precum Qatarul şi Arabia Saudită, Ankara şi-a asumat şi rolul de organizator pe teritoriul său al unor reuniuni dintre liderii opoziţiei siriene.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new