ARHIVA Power&Politics World

Reuniune aniversară a Clubului Valdai – Ce va spune Putin despre diversitatea Rusiei ?

September 16, 2013

Gabriela Ioniță

Aniversarea unui deceniu de existență a Clubului Valdai are loc în perioada 16-19 septembrie 2013, iar reuniunea aniversară se desfășoară în regiunea Novgorod, pe lacul Valdai, locul unde de altfel a fost fondat Clubul în anul 2004 la inițiativa președintelui rus de atunci și de acum, Vladimir Putin, și concretizat prin contribuția a mai multor instituții media și guvernamentale. Tema discuțiilor din acest an vizează “Diversitatea Rusiei în lumea modernă”.

Potrivit Președintelui de onoare al Prezidiului Consiliului privind politica externă și de apărare, decanul Facultății de Economie Mondială și Politică Internațională din cadrul High Economy School și co-președinte al Clubului Valdai, Serghei Karaganov, cei peste 200 de experți din Rusia precum și din peste alte 10 țări (UK, Franța, Germania, SUA, Iran, Coreea, Malayezia, Singapore și țările arabe) vor discuta despre componentele identității naționale a Federației Ruse, organizatorii dorind să îi convingă de faptul că Rusia este o țară puternică și de succes chiar în condițiile dinamicii și provocărilor deloc de neglijat ale începutului de secol XXI. La rândul său, directorul de cercetare al Forumului germano-rus și membru al Consiliului Consultativ “Valdai”, Alexander Rahr a spus că ”în acest an o atenție importantă se acordă vectorilor destinați să ducă la conturarea unei noi identități a Rusiei, și modul în care Occidentul ar trebui să participe în mod activ la formarea sa”. La reuniune participă și membrii ai opoziției din Rusia, politicieni, recent aleșii primari ai Moscovei și Ecaterinburgului, Sergey Sobyanin și Evgheny Roizman, reprezentanți ai principalelor instituții religioase, și desigur, președintele Vladimir Putin, a cărui speech este programat pe 19 septembrie în cadrul sesiunii plenare a membrilor Clubului.

Desigur, președintele rus vine la reuniunea cu experții Clubului Valdai aureolat de laurii a ceea ce mulți analiști consideră a fi un real succes diplomatic – amânarea unei intervenții militare în Siria, trecerea stocurilor de arme chimice ale acesteia sub control ONU și posibila revenire la masa negocierilor. Cumulat cu succesele mai puțin vizibile din cadrul întâlnirilor BRICS (în marja G20) și SCO (Bishkek). Totul încununat de mult discutatul său editorial din New York Times. Așa cum remarcam recent, Vladimir Putin este mereu într-o formă bună când vine vorba de politica externă, chiar dacă naționalismul rus nu se prea deosebește radical de excepționalismul american imputat liderilor de la Washington. Problemele mai spinoase apar când vine vorba de realitățile de acasă. Pentru că altfel, sunt sigură că talentul de condeier al liderului de la Kremlin ar fi putut fi promovat și pe prima pagină din Kommersant sau pe site-ul Echo Moscow, cu o scrisoare adresată deznădăjduiților spoliați de agoniseala de o viață de apele revărsate ale Amurului. Sau cu una adresată pensionarilor, sau poate chiar profesorilor și părinților nemulțumiți de reforma din educație. Și exemplele pot continua.

E drept, actualele probleme din Federația Rusă sunt generate nu doar de slaba competență a unui guvern și a unui premier – Dmitry Medvedev – din ce în ce mai puțin vizibil și cu rezultate deloc spectaculoase, ci și de discutata diversitate a Rusiei contemporane. Desigur, a vorbi despre diversitate și multiculturalism sună bine și aduce un plus de PR. Oriunde în lume. Totuși ce le va spune Vladimir Putin experților pe Rusia adunați în priveliștea minunată a lacului Valdai ? Despre provocările generate de multi-etnicitatea Rusiei, pe fondul unui naționalism revanșard ce abia așteaptă un motiv prielnic de manifestare și al unei tot mai vizibile scindări între centru și regiuni ? Sau poate va vorbi despre diversitatea religioasă, în condițiile unei afirmări tot mai pregnante a Bisericii Ortodoxe ca și jucător cu ambiții politice (mai ales la centru), a unei islamizări pronunțate în unele regiuni, cu toate urmările culturale, sociale, ce decurg de aici, și a recrudescenței rebelilor extremiști în zona Caucazului de Nord.

Președintele rus ar putea vorbi cu succes și despre fenomenul de migrație – anual sute de mii de ruși părăsesc teritoriul Federației căutându-și bunăstarea pe alte meridiane ale planetei, și tot anual mii de imigranți din țările central asiatice își îndreaptă pașii și speranțele spre Federația Rusă, ceea ce îl îndreptățea pe expertul Mikhail Delyagin să atragă atenția că ”Existența viitoare a națiunii ruse este în joc. Mai ales când pare că autoritățile sunt în mod constant, deși probabil inconștient, de acord cu înlocuirea populației indigene cu oameni din alte culturi. Oficialii consideră că este mult mai ușor să se ocupe de cei din afară, care consideră mita o tranzacție normală de afaceri”. Ori după legea promulgată în această vară (și care a dat suficientă apă la moară contestatarilor săi!), Putin poate vorbi despre diversitate în Rusia și drepturile minorităților sexuale (mai ales că președintele rus a anunțat în urmă cu câteva zile că e gata să se întâlnească cu reprezentanții comunității gay).

Sunt sigură că indiferent despre ce va vorbi în cadrul reuniunii aniversare a Clubului Valdai, Putin va avea succes. Rămâne însă de văzut în ce măsură Occidentul poate contribui la rezolvarea provocărilor inerente cauzate de diversitatea Rusiei moderne. Deocamdată, dacă îți arunci privirea pe coperta recentului număr al publicației Time, pare mai degrabă invers: că Rusia e decisă să își facă auzită vocea și să contribuie prompt și decisiv la rezolvarea problemelor majore ale comunității internaționale. Așa să fie ?!

One response to “Reuniune aniversară a Clubului Valdai – Ce va spune Putin despre diversitatea Rusiei ?”

1. Mihail Albisteanu says:

   September 17, 2013 at 4:08 am

   “Diversitatea Rusiei”? Aşa cum aţi arătat, se poate vorbi mai degrabă de “fracturi”. Care sunt vechi şi au fost generate de însuşi modul de formare a statului rus. “Diversitatea” este un deziderat şi până la ea este cale lungă, pentru că presupune, implicit, unitatea statului – una naturală, nu menţinută prin harapnic. Dar tocmai aceasta este şi ideea formulării temei, probabil.

   Cât despre contribuţia Occidentului la “rezolvarea provocărilor inerente cauzate de diversitatea Rusiei moderne”, sincer, nu văd de ce s-ar obosi şi în numele cărui interes. Sigur, ar fi o catastrofă geostrategică ca Rusia să se fărâmiţeze (o hartă roşu cu galben este de preferat uneia preponderent galbene), dar de aici şi până la a ajuta la consolidare…

   Deocamdată, Occidentul pare să contribuie la stânjenirea desfăşurării JO de iarnă de la Soci – pe motiv de “homofobie” a Kremlinului – deşi legea incriminată vizează, clar, propaganda în rândurile minorilor.

   Cred că organizarea corespunzătoare a acestui eveniment reprezintă o miză importantă pentru Putin, care s-a preocupat îndeaproape de mersul lucrărilor şi care a făcut eforturi deosebite pentru pacificarea zonei – şi aici intră acordul încheiat în primăvara anului 2009, care a contribuit semnificativ la reducerea insurgenţei islamiste în Caucazul de Nord (amnistie contra arme predate). Tot aici poate intra “rezolvarea” din august 2008, în privinţa Osetiei de Sud şi a Abhaziei, refacerea din temelii a centrului oraşului Groznîi… Nişte Jocuri Olimpice “curate” ar demonstra Occidentului tocmai succesul acestei politici.

   Şi alţii sunt conectaţi la mizele şi dorinţele ţarului (în aparenţă) liniştit (ce Balanţă poate să-şi menţină, fără efort, echilibrul? 🙂 ) – gurile rele spun că “Bandar Bush” ar fi încercat să-l tenteze cu investiţii şi cu domolirea ajutorului saudit pentru rezistenţa islamistă caucaziană dacă Moscova ar fi de acord să nu-i mai facă umbră lui Assad, ci să-l lase să sucombe sub soarele arzător al Jihadului ad hoc.

   Ajungând aici, trebuie să spun că, în opinia mea, pentru Rusia, chestiunea siriană nu este doar o “problemă majoră a comunitaţii internaţionale”, ci una, acută, a vecinătăţii sale “apropiate”. Pentru că, atunci când doreşti să-ţi menţii controlul asupra petrolului caucazian, exterminând islamismul radical din republicile musulmane nord-caucaziene, să te uiţi cu braţele încrucişate cum ultima ţară arabă socialistă se transformă într-un focar al islamismului radical (nemaivorbind de pierserea poziţiei ruse de la Mediterana) ar fi curată prostie.

   Reply