ARHIVA Power&Politics World

Revoluția iluzorie – scurt excurs despre deturnarea unui protest Colectiv

November 4, 2015

Sorin Ardelean – Londra, UK

Am văzut ieri oameni maturi, educați, echilibrați, raționali de felul lor, care, de la starea de șoc emoțional generată de nenorocirea de la Clubul Colectiv au trecut rapid la frustarea dată de neputința de a schimba ceva și de acolo la furie, pentru ca ulterior să fie cuprinși de o stare de eurforie manifestată sub forma unui impuls profund de moment de a schimba sistemul. “Carpe diem mon amie! Carpe diem!” mi s-a spus atunci când am întrebat ”Bine-bine! Am inteles, jos Ponta, jos Oprea, jos Piedone! Minunat! … Dar sus cine? Cine sa le ia locul infamilor acestor zile?”  Răspunsul primit a fost “Oricine! Poate nu din eșalonul 2 ci din eșalonul 20! Trebuie dat jos sistemul!”   

În dimineata zilei de 21 Decembrie 1989 m-am dus la munca. Nu aveam nici cea mai mica idee ca in acea dimineata plecam de fapt la revolutie si ca la ora 17, in loc sa ma intalnesc cu prietenii dupa o zi de munca aveam sa fiu pe baricade la Universitate. In acele zile am avut ocazia sa observ practic si sa inteleg cat de usor pot fi manipulate masele, mai ales atunci cand acestea sunt dominate de emotii puternice, generate de evenimente exceptionale. O explicatie stiintifica a celor traite de mine in zilele revolutiei din ‘89 aveam sa o primesc un pic mai tarziu cand, sub indrumarea unui dascal pe care am ajuns sa-l pretuiesc enorm, profesorul Septimiu Chelcea, mă documentam de zor despre actiunea si reactiunea maselor, despre zvon, panica si altea d-astea, pentru lucrarea mea de licenta.

În ’89 catalizatorul emotiilor publice a fost reprezentat deopotriva de evenimentele de la Timisoara, dar si de o conjunctura internationala ce a generat un val enorm de asteptari, nascand speranta unei schimbari ce s-a sperat, intr-un fel, a-si face simtita prezenta imediat dupa anuntarea platirii datoriilor externe si deci, anticipata deja. Si asa s-a nascut Revolutia!

O situatie relativ similara din puct de vedere al asteptarilor am putut observa in ultima perioada. Dupa restabilirea echilibrelor macroeconomice si repararea taierilor salariale operate de guvernul Boc, pe fundalul pierderii alegerilor pezidentiale, oamenii s-au asteptat ca Ponta sa plece din fruntea guvernului. Acest lucru l-a sperat si sistemul care, dupa instalarea la Cotroceni a lui Iohannis, a avut ca principal obiectiv fix indepărtarea lui Ponta din fruntea guvernului si instalarea “guvernului meu” (fac precizarea aici ca eu sunt ferm convins ca “Guvernul meu” nu are nicio legatura cu  Iohannis, in cazul acesta el fiind cel mult purtatorul de cuvant al intentiei sistemului!). Dupa ce au vazut ca fabricarea unui dosar si trimiterea lui Ponta in judecata nu l-au determinat pe acesta sa-si dea demisia si, dupa ce s-au lamurit ca motiunile de cenzura ale PNL si repetarea obsesiva a sloganului “Jos Ponta!” nu ajuta la nimic, a devenit clar ca singurul mod de a-l elimina pe Ponta din Palatul Victoria ar fi pierderea sprijinului coalitiei din care face parte, fie prin uneltiri de culise, fie sub presiunea maselor. Oportunitatea a aparut odata cu tragicul accident ce a dus la moartea motocilistului din coloana oficiala a lui Oprea. S-a încercat imediat obținerea demisiei lui Oprea, sperandu-se astfel ca aceasta demisie va antrena iesirea UNPR de la guvernare concomitant cu retragerea sprijinului lui Ponta si implicit caderea guvernului. Numai ca acest eveniment, desi a creat un oaresce val de emotie, nu a avut darul de a crea si masa critica necesara pentru a pune lucrurile in miscare.

Era nevoie de un catalizator. Iar acest catalizator s-a demonstrat a purta numele de Club Colectiv! Teribila tragedie, asa cum era de asteptat, a stârnit un puternic val de emotie creând totodata si masa critica necesara. ”Pas cu pas”, ca sa folosesc titlul unui recent best seller, prin toate mediile de comunicare am fost coplesiti de imagini, informatii, documentare despre victime, detalii tragice, astfel incat pana si cel mai imuni dintre noi au ajuns sa fie marcati de cele intamplate. Emotiile puternice resimtite brusc au facut presiunea sa creasca. Curand tensiunile create au inceput sa rabufneasca imbracand forme absurde si chiar de neinteles in conditii normale. De aici si pana la a pune semnul egal intre un concert de muzica rock si satanism, afirmand ca de fapt acolo ar fi avut loc un ritual satanic celebrat cu ocazia unui sarbatori pagane adoptata ca sarbatoare in calendarul catholic, de exemplu, nu a mai fost decat un pas. Totul valorile, toate reperele au fost rapid amalgamate, nimic nescapand intact acestei teribil malaxor, religie, administratie, politic, societate civila, norme valori, toate fiind puse sub semnul intrebarii! Era momentul cand se puneau bazele necesare manipularilor ce aveau sa urmeze: coruptia ucide si chemarea la organizarea unui mars de solidaritate cu famiiliile victimelor!

In acest context vine teledonul celor de la Antena3, poate singura actiune care ar fi putut avea darul de a functiona ca o supapa si a mai detensiona un pic situatia, facandu-i pe oameni sa se simta utili, dandu-le posibilitatea de a participa cumva si de a face si ei ceva palpabil, diminuand astfel sentimentul de neputinta si frustare. Mobilizeaza exemplara a oamenilor si faptul ca s-au strans un milion de euro intr-o singura seara, a reprezentat totodata si semnalul ca masele sunt pregatite pentru urmatoarea etapa. Astfel, a doua zi dis de dimineata, pe cand familiile celor decedati se pregateau sa-i duca pe cei dragi pe ultimul lor drum, incep sa circule zvonurile ca banii nu au ajuns la cei pentru care au fost stransi de fapt, ca fuge Voiculescu din puscarie cu bani cu tot, ca in realitate ar fi vorba de mult mai multi morti, etc. Incercarile disperate ale celor care s-au trezit brusc acuzati de ceea ce nici prin gand nu le trecusera vreodata nu au avut puterea de a penetra dincolo zgomotul produs de vuvuzelele masinariei de propaganda.

Astfel, emotiile cresc din nou, ratiunea dispare si spiritele se agita iarasi.  Am putut observa reactii de furie profunda la persoane pe care le stiu a fi cerebrale, logice dar care ieri, pareau a nu mai reactiona la nici un argument oricat de logic si de evident ar fi fost acela. Toti erau deopotriva injurati, de la preotii din sat care a cerut bani pentru inmormantarea victimelor la Patriarh, de  functionarul de la ghiseul bancar si banca care percepea un comision de 4 lei/ tranzactie la depunerea unei donatii la Presedinte. Era momentul cand trebuiau indentificati vinovatii. Era momentul in care erau identificate tintele.  Arestarea celor trei patroni  ai clubului Colectiv a fost prezentata maselor ca o confirmare ca se incearca musamalizarea si ca de fapt “sistemul” ii va scoate si de aceasta data tapi ispasitori pe cei mai mici si nevinovati, asa cum s-a intamplat si in cazul copiilor morti in incendiul de la maternitatea Giulesti unde singura vinovata a fost gasita o amarata de asistenta medicala fortata sa lucreze singura pe sectie 12 ore.

Daca ieri pe la orele pranzului isteria era maxima, la ora declasarii marsului aceasta isterie se transformase intr-o stare de euforie generala in care lumea vorbea deja de revolutie. “Bunicii nostrii au luptat in razboi, parintii nostri au luptat in revolutia din ’89 acum a venit randul nostru” i-am auzit zicand plini de avânt revolutionar pe cei ce se adunau ieri in Piata Victoriei.

Nu au lipsit nici indemnurile revolutionare, nelipsitele drapele, pancardele, chemarile la lupta, mobilizarile de pe retelele de socializare unde, mai mult sau mai putin constienti, foarte multi s-au transformat in raspandaci ai mesajelor manipulatorare. La acest moment zarurile erau deja aruncate. Tot ce mai aveai nevoie erau cativa tineri entuziasti din activul de… din activul care sa lanseze in mijlocul multimii sloganele corecte, cu scopul precis de a reaminti/reorienta de fapt împotriva cui se manifesta si ce anume se doreste a se obtine de la acesta manifestare.

Dar asta ar putea foarte bine intra la epilog!

În încercarea mea de a înțelege, am întrebat și eu: Despre ce e mintingul? “Despre Jos Ponta, Oprea, Piedone. Pentru început” mi s-a spus.  Minunat, a fost replica mea. ” Și în locul lor, sus cine? întreb eu din nou.  Răspunsul – “Mai lasă garda jos, carpe diem, prietene! Carpe diem!

Știți ce, dragi prieteni!? Corect! Carpe diem! Numai că, ce să vedeti, acea clipa a venit și chiar a și trecut … Ponta a demisionat! Yeeee! Minunat! Și acum? Acum nimic. Nu mă încumet să cred că trăiți totuși atât de intens clipa încât să vă încumentați să mergeți până la capăt. Până în inima Sistemului.

Aplombul cu care lumea lupta aseară împotriva sistemului a fost folosit tot timpul de sistem în folosul propriu, pentru a-și atinge scopul. Astăzi cel care a demisionat este Ponta, în schimb Sistemul este cu siguranță/și în siguranță fix tot acolo unde era și ieri – și unde se află de ani buni. El este imun la frustrările societății, la nemulțumiri și la emoțiile hipsterilor, pentru că nu depinde de nici un sufragiu. Sistemul nu este expus presiunii publice, asa cum sunt politicienii, cei pe care toata lumea îi înjură constant. Sistemul este cel care “asigură continuitatea” si care in ultimii 70 de ani si până azi a schimbat un monarh si 10 sefi de stat, fiind la al 11-lea astazi, zeci de Primi – Ministri, sute de ministri si secretari de stat. Iată de ce, minunata ”revoluție” la care se înrolaseră voluntar, aseară, atâția zeci de mii, daca nu cumva chiar sute de mii de compatrioti – daca luăm în considerare și virtualul – s-a terminat de fapt încă din ziua în care sistemul a hotărât că la Cotroceni urmează a fi instalat Iohannis în locul lui Băsescu și că Ponta trebuie să plece din palatul Victoria. Asta în ciuda faptului că primul nu era deloc pregătit pentru funcția de președinte – iar anul primului mandat vorbește de la sine – pe când al doilea, conform cifrelor forurilor internaționale, a avut una dintre cele mai performante guvernări de după ’89.

PS: Este atât de cinică declarația președintelui Iohannis referitoare la faptul că ”a fost nevoie să moară niște oameni ca guvernul Ponta să plece”, încât orice comentariu este greu de formulat în termeni eleganți.