ARHIVA Power&Politics World

România (încă) arde. Colectiv !

November 29, 2015

Warning: Politica nu este un domeniu de excelență pentru mine. Nu fac politică și nu îmi doresc să generez polemici! Doar îmi exprim neputința, tristețea și rușinea. Și uneori speranța ! Nu o fac de la înălțimea unor funcții sau grade, ci doar în virtutea celor 7 ani de acasă!

Candele aprinse, tristețe și peste 25.000 de tineri în stradă. O lume cernită de durere! Voci cu zgomot de fard rătăcite prin emisiuni TV, medici ce seamănă un pic de speranță în lupta cu moartea! Suflete înălțate la cer! Ce să însemne toate acestea? O Românie unită în fața suferinței tinerilor frumoși la suflet și minte!

Dincolo de inconștiența faptelor, la 30 de zile de la nefericitul moment, România (încă) arde! Tinerii noștri se sting! Când vom învăța oare că legea nu este de vânzare? Când vom înțelege că tinerii sunt viitorul nostru? Când ne vom mai aduce aminte că tinerii, da, tinerii aceia căzuți sub gloanțele unei revoluții controversate, au luptat pentru adevăr și pentru dreptate? Când vom înțelege ce înseamnă demnitatea?

Din nefericire, minciuna ne înconjoară de ani buni! Știu că nu-i un adevăr plăcut multor urechi, dar Tăcerea fiecăruia dintre noi ne condamnă la complicitate! Se vorbește despre condiție și asumare politică! Dar se uită, poate mult prea ușor, că dreptatea se pierde mereu pe drum. La fel de ușor se fac nevăzuți și cei vinovați! Se aude tot mai des “Corupția ucide”! Are România corupți ?! Strada cere dreptate! Ce aud însă cei cocoțați prin copacii puterii? Câți oameni mai trebuie să moară ca țara asta să învie?!

În mod cert, adevărul a stat ascuns după ușă! Realitatea este cruntă! Autorizații cumparate, potentați cu dorințe de mărire, autorități condamnate să tacă! Nu vreau să mă gândesc la un oraș lovit de un cutremur! Ce s-ar întâmpla?! Nu pot să mă gândesc la un atac terorist în România! Și totuși, dincolo de explicații, durerea ne leagă! Pompierii își fac mereu datoria, chiar dacă ulterior devin victime colaterale într-o luptă ce nu-i a lor.

Privesc și învăț! Tinerii înseamnă curaj. Omenia lor este fără margini. România are nevoie de tinerii ei. Entuziasmul și-o doză de inocență a străzii ne obligă însă la vigilență! Oamenii – în marea lor majoritate – au fost de bună credință, dar mai sunt și excepții! Cine poate să mai aducă alinare unei mame chemată să își ridice copilul de la morgă?! Și iarăși mă întreb (așa cum o fac mulți dintre conaționalii mei): Este România o Țară fără speranță? NU! România trebuie să rămână o Țară frumoasă.

Sufletele celor înălțati la cer ne obligă la reflecții! Avem nevoie de fapte și mai puțin de declarații! România plânge și nu are voie să uite! Ce am învățat? Că suntem “Țara lui merge și așa!”. Legi bune, dar aplicate după ureche, administrații corupte, corupți cu pretenții de afaceriști! Ce se vrea cu adevărat cu țara asta?

Nu cumva se dorea doar construirea unor noi alianțe de putere pe durerea celor trecuți la cer? Au fost anunțate demisii! Un premier înlocuit cu un alt premier, un guvern înlocuit cu un guvern European! Ne-am obișnuit însă de 25 de ani încoace să tot auzim: pleacă ai noștri și vin tot ai noștri! Faptele sunt evidente! Cine mai are nevoie de cabinete colorate sau mai puțin colorate, dincolo de neputința unui neam redus la tăcere? Mă tem ca nu cumva să nu fi greșit regretatul Academician Florin Constantiniu când a spus că “un popor de oi naște un guvern de lupi”. Ce a ajuns România? Un experiment ? O piață de desfacere? Un poligon de tragere? O Țară pentru toți, dar mai puțin pentru români? E normal să ne întrebăm încă, la început de secol XXI: ”Unde ești tu, Țepeș Doamne?!”

*****

Lacrimi, durere, tineri cu suflet frumos plecați dintre noi! Orice alte cuvinte sunt de prisos!

După 30 de zile de chin pentru tinerii nostri, Dumnezeu să ne ierte și să aducă putere celor ce se zbat între viață și moarte. Gândurile noastre să înalțe rugăciuni la cer pentru sufletele nevinovate!

Nicolae Radu