Rusia înarmează Armenia – Baku își amână ”revanșa”

March 31, 2016

Leonid Nersisian – Moscow
Revanșa militară de la Baku – amânată “pe termen nelimitat”
De pe portalul guvernamental destinat informațiilor juridice, aflăm că Rusia, între două schimburi acide de declarații cu Turcia, a alocat în mod oficial Armeniei un credit preferențial în valoare de $ 200 milioane, pentru achiziționarea de echipamente militare, potrivit  textului unui Acord semnat în ultima decadă a lunii februarie.
Cu această ocazie a devenit cunoscută și tehnica pe care care o va achiziționa aliatul transcaucazian al Moscovei. Astfel, autoritățile de la Erevan au pe lista de ”shopping” mai multe sisteme de lansare de rachete (MLRS) 9K58 “Smerch”, muniție pentru acestea, sistemele portabile de apărare aeriană “Igla-S”, un complex destinat interceptării de informații radio-electronice “Autobase-M”, lansatoare grele de rachete TOS-1A “Solntsepёk” (Солнцепёк), mașini blindate “Tiger”, complex de rachete anti-tanc “Konkurs-M”, lansatoare anti-grenade RPG-26, arme mici, motoare și sisteme optice pentru tancurile T-72 și vehicule de luptă pentru infanterie, echipamente de comunicații, camioane ale companiei “Kamaz”.

Pentru toată această tehnică, Armenia va începe să plătească (în ruble, ceea ce este avantajos din punct de vedere financiar) abia din 2018, după ce a dat o plată în avans de 10% pentru fiecare dintre contracte. Rata dobânzii este de 3%, și perioada de achitare va fi de peste 10 de ani. Imediat, finalizarea acestei înțelegeri a fost pusă pe seama tensiunilor din Rusia și Turcia.

Totuși, de notat că planurile Federației Ruse de a furniza fonduri pentru Erevan au devenit cunoscute încă din iulie 2015, înainte ca relațiile Moscovei cu Ankara să devină tensionate la limita de sus. Prin urmare, armele furnizate prin această înțelegere au mai degrabă de a face cu disputa dintre Erevan și Baku decât cu presiunea și avertizarea Rusiei asupra Turciei – cu toate că, desigur, orice consolidare a forțelor armate armene este puțin probabil să fie un factor pozitiv pentru Ankara.

Această tranzacție, ținând cont de faptul că Armenia cumpără echipament rusesc la prețurile interne ale producătorilor, în ruble (cum spuneam, un lucru foarte benefic, având în vedere deprecierea monedei ruse), schimbă în mod semnificativ echilibrul militar dintre Armenia, regiunea separatistă Nagorno-Karabah (NKR) și Azerbaidjan. Pentru a evalua aceste schimbări, să aruncăm o privire la alinierea forțelor – înainte și după livrarea armamentului menționat mai sus.

Ne întoarcem mai întâi la Forțele Armate ale Azerbaidjanului unde observăm că Baku, în ultimii ani, a reușit să pună în aplicare mai multe tranzacții importante, inclusiv pentru procurarea unui mare transport de vehicule blindate și artilerie din Rusia. Nu mai puțin, s-a reușit să se creeze un avantaj de calitate a înzestrării armatei în unele zone (nu foarte multe însă).

Este interesant faptul că, în ciuda volumului cantitativ al tehnicii și armamentului achiziționat, avantaje importante pentru apărarea Azerbaidjanului nu prea sunt. Acesta este conectat cu un număr important de vehicule blindate furnizate în trecut de Federația Rusă și către depozitele Armeniei la prețuri reduse – similar tuturor membrilor Comunității Statelor Independente (CSTO). Atunci, această tehnologie nu era modernizată – tancurile T-72B, transportoarele blindate BTR-80 și altele asemenea. Pe lângă acestea există, însă, când vorbim de Azerbaidjan, și dotări mai noi, unele de o superioritate calitativă certă. (În perioada 2011-2015, azerii au fost cei mai mari importatori de arme din Europa, 5% din totalul achizițiilor de armament provenind din FR – potrivit raportului ISPRI). De exemplu, în ambele țări există un minim de 400 de tancuri (în cazul Armeniei numărul poate fi mai mare, deoarece o mare parte din componența armatei de apărare a NKR nu este declarată nicăieri. În același timp, Azerbaidjanul are 100 dintre cele mai moderne tancuri rusești T-90. Apoi ne amintim de achiziționarea de către Azerbaidjan din Federația Rusă a 100 de vehicule de luptă de infanterie BMP-3. În ceea ce privește artileria convențională – situația este similară: pentru a calcula numărul total de “achiziții”  nu este o sarcină simplă, dar Azerbaidjanul a primit un număr mic de unități rusești de artilerie autopropulsate “MSTA-S” calibru 152 mm (18 unități).

Cel mai mare avantaj (într-adevăr vizibil) al forțelor armate din Azerbaidjan constă în lansatoarele grele de rachete multiple (MLRS) – în dotarea azerilor există 30 de unități de “Smerch” de 300 mm calibru, dintre care 18 au fost livrate recent din Rusia; 18 unități TOS-1A “Solntsepёk” și au în derulare un contract pentru un număr de lansatoare turcești MLRS Kasirga. Armenia ar putea, de asemenea, să le opună, potrivit diverselor estimări, de la 4 la 8 lansatoare de fabricație chineză MLRS WM-80, precum și șase ”copii” tot chinezești ale “Smerch” – AR1A (conform Centre for Analysis of World Arms Trade – CAWAT). Acum, cu noile contracte în derulare, diferența va fi practic eliminată – numărul total  de lansatoare achiziționate este încă necunoscut, dar cel mai probabil, vor fi cel puțin 12 unități de ”Smerch”.

Această categorie de arme este extrem de periculoasă pentru populația civilă și infrastructura urbană – în cazul în care nu este integrată în mod corespunzător forțelor de infanterie, și nu este întotdeauna eficientă (cum s-a văzut în cazul conflictului din republicile separatiste din Ucraina, unde s-a folosit în mod repetat MLRS “Twister”).

Pe de altă parte, Armenia și Nagorno-Karabah au reușit să obțină un avantaj în domeniul rachetelor operațional-tactice – disponibile la Erevan și Stepanakert fiind un număr semnificativ mai mare de “Tochka-U“, și un minim de 8 lansatoare “Scud-B” cu 32 de rachete. “Scuds” au o rază maximă de acțiune încât pot ajunge pe teritoriul Azerbaidjanului, având în vedere că toate lansatoarele și rachetele de acest tip au fost modernizate.

În ceea ce privește caracteristicile și dotările forțelor aeriene, atunci Azerbaidjanul este, fără îndoială, mai bine situat. Însă dacă luăm în calcul saturarea foarte mare a teritoriului Armeniei și Karabahului cu sisteme de apărare aeriană, inclusiv 5-6 complexe de S-300, atunci disponibilul  aviației militare de la Baku este  absolut insuficient pentru lupta pe teritoriul inamicului. Puternica apărare azeră la rândul său  poate ușor neutraliza micuța forță aeriană armeană compusă în principal de avioane Su-25 și elicoptere Mi-24. Livrarea complexului “Autobase-M”, capabil într-un mod discret (nu produce radiații, spre deosebire de radar, permițând o completă acoperire în fața tehnicii de recunoaștere inamice) să detecteze ținte aeriene la distanțe de peste 200 km, permite asigurarea complexului S-300, și cu ajutorul acum a propriului sistem de radiolocație stabilirea poziției inamicului  și deschiderea focului asupra lui, fără o demascare prematură a pozițiile de atac.

În ceea ce privește numărul de personal – destul de ciudat, diferențele nu sunt atât de mari precum ar crede unii – 60-70 de mii în Forțele Armate ale Armeniei și Armatei de apărare a NKR, precum și aproximativ 70 de mii în armata din Azerbaidjan (cu excepția Marinei), dar – important – rezerva aptă de mobilizare a forțelor de la Baku este mult mai mare.

Concluzia care se poate deduce din raportările menționate mai sus, sugerează că reluarea ostilităților la scară largă între Azerbaidjan și Armenia+Nagorno-Karabah este puțin probabilă. Bazându-se pe ce au construit și modernizat în mai mult de 20 de ani, cred că ambele părți pot descuraja cu succes atacurile inamice, transformând războiul în polizor pozițional, în care granița nu se va mișca în mod serios și vor suferi pierderi uriașe de ambele tabere. Merită de reținut totuși că această aliniere la tehnica de luptă nouă va duce la consecințe imprevizibile pentru părțile aflate în conflict, și, în special, în Azerbaidjan lucrurile ar putea fi evaluate greșit, unde guvernul, de mai mulți ani, tot declamă agresiv că îi poate învinge pe armeni ”cu o singură mână și aceea, stânga”. In plus, scăderea prețului la petrol a redus în mod serios bugetul militar al Azerbaidjanului, iar devalorizarea monedei locale a făcut accesul la tehnologia și componentele străine mult mai costisitor – astfel încât pentru liderii de la Baku va fi de acum mult mai dificil să continue să cumpere ”tot ce mișcă” în domeniul înarmării. Se pare că “răzbunarea” acestora este întârziată din nou. Cu toate acestea, în mod sigur, amenințările și provocările armate la granița cu NKR vor continua de ambele părți.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new