Rusia și imprevizibila axă a Orientului Mijlociu
October 9, 2015
Povestea aceasta (pentru oameni mari!) a început cam așa:
Putin a venit pe lume în urmă cu 63 de ani, și încă de când era ”young boy” a vrut să-și faca un “UE” personal, cu Belarus, Kazahstan, Ucraina lui Ianukovici și alți nefrecventabili. UE și America (știți, cea cu “you know what? fuck the EU!”) au vrut să pună mâna pe Ucraina, adică pe trotuarul din fața casei Federației Ruse.
Au urmat: Euromaidanul; tinerii împușcați de lunetiști ale căror nume, prenume și loc de muncă încă nu le-am văzut publicate; păcăleala cu acordul de transfer pașnic de putere, încheiat cu Ianukovici sub garanția Vestului; încălcarea acordului și puciul CIA împotriva lui Ianukovici, după numai 24 de ore.
Și de aici încolo s-a rupt filmul alb-negru și cu sonor prost ce rula povestea de mai sus, și spre surprinderea publicului spectator începe un alt film în Dolby Digital…
La Moscova, cineva scoate dintr-un seif planurile de invazie ale Crimeei și Ucrainei de Vest, și le pune în aplicare, în cadrul unei manevre de tip blitzkrieg cu ”omuleți verzi și politicoși” în rolurile principale la care NATO a privit mâncând popcorn. Nimeni – absolut nimeni – n-a comentat pasivitatea sinucigașă a Vestului în fața mișcării de tip 1939-1940 a lui Putin.
Fast forward – septembrie 2015:
Aflăm de prin internet că Putin trimite, prin pod aerian, avioane, elicoptere si material de luptă la baza rusă Tartus din Siria. Americanii ordona Atenei si Ankarei sa le inchida spatiul aerian, de parca Pământu’ ar fi din nou patrat, ca în secolul 15. Incep loviturile chirurgicale post-sovietice in Siria, cu jucarii de tip Su-34, Su-25 si Su-24. Alt Blitzkrieg. Tintele sunt, inter alia, tot ce misca împotriva lui Assad, inclusiv teroristii moderati, de tip Jeffersonian, cu constitutia SUA salvata pe smartphone. Pentru Moscova, Siria nu mai e trotuarul din fața casei. E o stradă mare dintr-un alt judet. E o sfera de influență, în care Rusia începe să construiască o înnebunitoare (si imprevizibila pentru CIA) axă a Orientului Mijlociu: Moscova-Damasc-Bagdad-Teheran-Hezbollah…
Dar efectele speciale (demne de un Oscar!) ale filmului a venit abia acum 2 zile: deși puteau folosi aviatia pe care o au deja in Siria, rusii au facut o demonstratie de forta militara tip Samsung Galaxy S10, trăgând cu rachete de croazieră de pe vase de război localizate în Marea Caspică, în 4 ținte din Siria.
NATO mănâncă popcorn în continuare. Iar propaganda lor mănâncă un rahat penibil cu Cola Zero, zicând că Putin e un dictator, Assad e un bou, și Rusia e o vacă. Așa, și !?
Geopoliticienii din judetul Ifov (axa Dungaciu-Cristi Diaconescu-Geoana) zic cam la fel, deși creierul îi ajută să înțeleagă ce se întâmplă în realitate. Nimeni însă nu le striga ”frecventabililor” de la Washington: “Băăă, treziți-vă!!!”
Uitându-ne retrospectiv la deranjul creat de rusi in ultimul an si 1/2, ne cam putem gandi, cu relativa groaza, la ceea ce ar putea genera uluitoarea si de nimeni anticipata asertivitate post-sovietica.
Sa-i vezi pe rusi cu armata în Siria, și cu perspectiva amplificării prezenței lor militare în zonă, inclusiv în Irak (unde premierul lor a zis că-i primeste cu pâine și sare), să vezi cum evreii de origine rusă, ajunsi în centrele de influență de la Tel Aviv îi sugereaza lui Netanyahu să fie amabil cu Putin, ca să-l descurajeze să doneze umanitar rachete S 300 Hezbollah-ului si Iranului, să te astepti (de ce nu?) la o șubrezire (cu ceva ajutor extern) a regimului de la Riad (adică, adio bani pentru ISIS! si pericol pentru terenurile petrolifere), iar tu să o tot ții, autist, că îl vrei jos pe Assad, în condițiile în care el și cu taic-su conduc Siria de peste 60 de ani, înseamnă să deschizi o pârtie periculoasă pentru Europa. Fiindca Europa il pasioneaza pe Putin. Imaginati-va o reintoarcere la eforturile fără success, din anii ’30, ale lui Chamberlain și Daladier de a-l calma pe Hitler, făcându-i tot felul de cadouri de Crăciun: Cehoslovacia și Austria, de pildă.
Am putea să ne trezim peste un an 1/2 că Putin le cere americanilor să-și reamintească de promisiunea făcută lui Gorbaciov în 1990, și să reducă numărul membrilor NATO la câți erau atunci? Am putea vedea o propunere cu topping de șantaj a lui Lavrov, de demilitarizare și creare a unei zone-tampon (neutre și nealiniate) în triunghiul Vilnius-Sofia-Praga? Am putea vedea o Administrație de la Washington (indiferent din ce partid), că zice “Why not?”.
Ia, gândiți-vă…
Horațiu Dan Dumitru
Mi se pare corect ce gandesti. SUA au un ocean intre ele si razboi. Au zis de multe ori in ultimii trei ani “why not”