Siria și ”assadizarea” G20

September 4, 2013

După ce a anulat discuțiile bilaterale cu omologul rus (și a rămas cu două zile libere în agenda prezidențială), Barack Obama pare să fie extrem de interesat de relațiile cu țările nordice. Astfel că în drum spre Summit-ul G20, a făcut o escală la Stockholm (Suedia), unde liderul de la Casa Albă se va întâlni cu PM Fredrik Reinfeldt și regele Carl XVI Gustav și va lua cina cu liderii țărilor nordice din Vestul Europei, Norvegia, Islanda, Finlanda și Danemarca.

Aceasta în contextul în care săptămâna trecută Obama s-a întâlnit la Washington cu șefii statelor nordice din Estul Europei, Estonia, Lituania și Letonia. Desigur, de pe agenda discuțiilor nu a lipsit conflictul din Siria, cum probabil nu va lipsi nici din cadrul întânirilor de la Stockholm, deși pe agendă figurează provocările generate de schimbările climatice (se știe că statele nord-europene sunt pe lista celor mai verzi țări din lume), securitatea regională și schimburile comerciale. Nu știu ce anume rezultate finale vizează pe termen mediu și lung această nouă abordare și voltă diplomatică în viziunea strategilor de la Washington. Pe termen scurt însă, Obama pare a-și face încălzirea pentru ofensiva diplomatică din cadrul G20, unde vrând-nevrând va da ochii cu ”mazilitul” Putin și cu liderul Chinei, țări ce se opun cu stoicism unei intervenții externe în Siria, dar și cu David Cameron, premierul britanic care s-a spălat pe mâini asemeni lui Pilat din Pont, pasând Parlamentului britanic decizia susținerii intervenției militare în Siria, parlament care, în ciuda argumentelor aduse timp de câteva ore de șeful executivului de la Londra, a dat vot negativ.

Dacă în aceste trei cazuri lucrurile par oarecum clare (cu toate că liderul american are prevăzută o întâlnire bilaterală cu omologul chinez, Xi Jinping) și schimbări extraordinare sunt greu de anticipat (cu excepția situației în care Obama îl va surprinde plăcut pe liderul de la Kremlin și va pune pe masa greilor lumii probele indubitabile ce incriminează regimul Assad), totuși liderul american are șansa să păstreze măcar solidaritatea Franței și a Germaniei (cei drept în acest caz mai degrabă una doar declarativă și destul de evazivă). Spun să păstreze, deoarece președintele Hollande tocmai ce a anunțat ieri că ar putea cere părerea parlamentului francez, o declarație ce, asociată deja pierderii principalului aliat, Marea Britanie și pasului înapoi făcut de însuși Obama prin cererea acordului consultativ al Congresului SUA, pare mai degrabă o bătaie în retragere. Germania, care se află în plină campanie electorală pentru alegerile din Bundestag, cel mai probabil va opta în continuare pentru o poziție moderată și va încerca să fie cât mai puțin vocală pe această temă.

Atunci când găzduiește un eveniment internațional de o asemenea importanță, Rusia știe de fiecare dată să-și tragă o parte însemnată de beneficii în planul imaginii și percepției externe, și e ușor de preconizat că nici de această dată nu va fi altfel. În ce privește semnalele dinspre Kremlin, Barack Obama e bine să se aștepte la o campanie ofensivă din partea liderului rus, care recent ușor ironic tocmai se declara surprins de faptul că Occidentul nu mai execută fără comentarii tot ce hotărăște Washingtonul. Ultimele ieșiri publice ale lui Vladimir Putin (inclusiv interviul acordat AP în preambulul Summit-ului G20 și apărut astăzi) demonstrează că dacă în plan intern lucrurile nu stau prea bine, în privința politicii externe președintele rus se simte în elementul său și nu e un opozant ușor de depășit. Cel mai probabil Putin va încerca să-i convingă pe liderii prezenți la Summit că aruncarea în derizoriu a unei conferințe în care părțile combatante din conflictul sirian să se așeze la aceeași masă e o greșeală și că o soluție diplomatică este mai bună decât o intervenție militară contra lui Assad, oricât de limitată ar fi aceasta și cu șanse destul de mici de a-l elimina pe liderul sirian de la putere.

Chiar dacă pe agenda discuțiilor celei de-a VIII-a reuniuni a G20 nu se regăsește problema siriană, cu siguranță aceasta va domina prioritățile economice. Nu puține și ele, și deloc lipsite de importanță (dar despre asta vorbim în zilele următoare). Liderii economiilor emergente au formulate deja subiecte importante pe care le-ar dori abordate, iar o saturație politică a evenimentului ar putea fi mai degrabă contraproductivă atât pentru liderul de la Kremlin, cât și pentru cel de la Casa Albă. Vom vedea în ce măsură cei doi lideri vor evita ca un Summit economic major, cu o miză politică la fel de majoră, să devină un areal al luptei orgoliilor cu rezultat nul.

Gabriela Ioniță

One response to “Siria și ”assadizarea” G20”

  1. […] (Bishkek). Totul încununat de mult discutatul său editorial din New York Times. Așa cum remarcam recent, Vladimir Putin este mereu într-o formă bună când vine vorba de politica externă, chiar dacă […]

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new