Spicuind prin cifrele despre ”invazia” Rusiei

May 16, 2015

Gordon Hahn – Mountain View – California, US

După cum am menționat și într-un recent raport, experții și analiștii americani continuă să pretindă că strategia privind anexarea Crimeei, după lovitura de stat de la Kiev, a fost elaborată de un grup privat “de la Kremlin”; ei încearcă astfel să susțină teoria că într-un fel de la Kremlin s-a mințit atunci când s-a afirmat că ideea de anexare a peninsulei din Marea Neagră s-a conturat numai după referendumul din martie din Crimeea. Mai exact, scenariul – atribuit Kremlinului – și dezvoltarea ulterioară a acestuia a fost dat publicității prima dată de către publicația Novaya Gazeta, preluat apoi de Catherine Fitzpatrick, printre alții, și ulterior teoria a fost reluată de mass-media moscovită cu pretenții de alură occidentală. E drept că unele dintre publicațiile din Rusia s-au dovedit mai realiste decât cele americane.

Ciudat, dar mass-media occidentală nu s-a raportat la un articol nu mai puțin interesant (publicat de aceeași Novaya Gazeta) ce aducea în discuție pretențiile Kievului și oficialilor NATO că există 13.000 de trupe rusești de luptă în Ucraina și că, în conformitate cu oficialii Apărării de la Kiev, cel puțin 4.500 au fost uciși din februarie 2014 și până în prezent. Acest articol intitulat “War. Feedback”/”Война. Обратная связь”, publicat pe 2 martie 2015, constă dintr-un răspuns din partea Ministerului Apărării ucrainean la interogările pe această temă adresate public instituției menționate de către jurnaliștii publicației rusești. Răspunsul primit a fost apoi supus analizei unui expert al Statului Major General al armatei Federației Ruse și unuia dintre proprii experți militari ai publicației. Novaya Gazeta conchide în final că cifrele invaziei rusești trîmbițate de la Kiev nu sunt deloc realiste.

Printre alte lucruri, expertul  militar din cadrul Statului Major General consultat fiind de publicația opoziției anti-Putin  demonstrează convingător că acuzația Ministerului Apărării din Ucraina precum că ar fi 13000 de soldați ruși, 300 de tancuri rusești, până la 800 de vehicule blindate, mai mult de 200 piese de artilerie și sute de alte piese de  echipament militar greu rusesc nu are baze reale și rămâne un simplu argument al propagandei occidentale împotriva Rusiei. Oricum, expertul respectiv (și nu doar el !) nu neagă niciodată faptul că sunt pe teritoriul Ucrainei și trupe rusești. În primul rând însă el subliniază faptul că până la jumătatea lunii ianuarie 2015 numărul de militari ucraineni uciși era de 3754, iar 241 tancuri, 289 vehicule de luptă, 259 trupe de artilerie și alte 282 de vehicule de diverse tipuri au fost pierdute de Kiev  de la începerea ofensivei  “antiteroriste” din aprilie anul trecut.

El, de asemenea, observă faptul că raportul dintre pierderile umane și distrugerile materiale, dintre operațiunile de ofensivă versus de defensivă este de 4 la 1. Acest raport ar pune numărul total de persoane ucise în Donbass – inclusiv insurgenți din regiune, voluntari ruși, și trupe rusești –  la numărul  maxim de 1000 cu un mic plus sau minus.

Trebuie adăugat că însuși Kievul estimează numărul de soldați ucraineni uciși mult mai mic decât 3.754, mai exact undeva sub 2.000. În conformitate cu raportul standard aceasta ar pune că numărul de combatanți uciși pentru cauza Donbass-ului este undeva la aproximativ 500. Este evident că niciuna din părți nu vehiculează cifre reale în privința propriilor pierderi pentru a nu-și demobiliza combatanții.

Analistul din cadrul Statului General Major din Rusia mai evidențiază și faptul că din numărul de trupe rusești despre care Kievul  susține că se află în Ucraina și numărul mare de soldați pretinși că ar fi fost luați prizonieri, uciși și răniți – Kievul nu a fost în stare în tot acest timp să recupereze și să arate mass-mediei corpul măcar a unui soldat al forțelor Federației Ruse. Kievul nu a demonstrat nici că s-au făcut schimburi de prizonieri, nimeni nu a văzut un soldat rus rănit sau reținut oficial, dincolo de cei zece amețiți capturați într-un incident la granița cu Rusia la începutul primăverii trecute (aprilie 2014), înainte de începerea celor mai grele lupte.

Alte argumente prezentate de către analistul Statului Major General sunt însă mai puțin sau deloc convingătoare. De exemplu, acesta pretinde ca fals faptul că există în zona de conflict 300 de tancuri rușești ce reprezintă o divizie întreagă ce a fost dislocată în regiunea Donbass – așa cum susține Kievul,  invocând ca și contraargument că o divizie de tancuri nu ar fi fost împărțită și fragmentată astfel deoarece o astfel de unitate este un organism bine integrat din punct de vedere militar, comunicațional și de intelligence. Prin urmare concluzionează domnia sa că o divizie de tancuri rușești nu se poate afla în Donbass. Mai mult, argumentul cu privire la imposibilitatea divizării unei unități de luptă integrate este  contrazis chiar de un interviu cu un soldat rus rănit, care afirmă cu precizie faptul că batalionul său a fost detașat de la divizia sa și trimis în Donbass și că există și alte unități, care au fost încropite din mai multe divizii dispersate, așa cum de altfel eu însumi menționam într-un alt articol privind criza și conflictul din Ucraina.

Corespondentul militar al publicației Novaya Gazeta, Vyacheslav Izmailov evidențiază la rândul său faptul că un număr de 4-5000 de soldați  ruși uciși în ultimul an, cifră vehiculată de Ministerul Apărării din Ucraina, este nerealist de vreme ce depășește cu mult numărul de morți din războiul URSS din Afganistan într-un an sau doi, adăugând faptul că: “este o cifră improbabilă și nu știu exemple de astfel de pierderi în rândul trupelor actuale sau în cursul conflictelor militare moderne.”

Este cu atât mai improbabil dacă cineva ia în considerare și antrenamentul slab pe care armata ucraineană îl are, armată formată în mare parte din batalioane de voluntari care luptă conduși fiind de autoritățile din Kiev, și înfrângerile repetate pe care autoritățile din Kiev le-au suferit, de exemplu la Ilovaisk și Debaltsevo.

Este foarte interesant faptul că, deși Kievul și NATO susțin faptul că vara trecută trupele rusești au “invadat” Ucraina, ultimele dovezi ale prezenței militare rusești pe teritoriul Ucrainei furnizate de  Ministerul Apărării din Kiev vorbesc … de date culese abia din august 2014.

NATO și alte surse din Vest par în acest context că se bazează pe datele false furnizate de Kiev pentru a alcătui rapoarte eronate cu privire la “invazia Rusiei”. Nimeni nu face referințe la propriile date. Prin urmare, devine de înțeles de ce oficialii germani își manifestau grija constantă cu privire la informațiile care sunt promovate de NATO, inclusiv de către generalul Philip Breedlove, șeful trupelor europene ale Alianței Nord Atlantice.[1]

Un alt exemplu este raportul recent făcut public de către Serviciile Regale Unite din Mare Britanie (RUSI), care citează zeci de regimente rusești, regimente de tancuri, brigăzi și alte unități – informații care aparent ar fi fost ținute secrete  date fiind anumite circumstanțe – dar, iarăși îngrijorător și ciudat, acestea ca și în cazul NATO par că se bazează numai pe sursele ucrainene.

În realitate, concluzionează publicația, numărul de soldați ruși, consilieri și ofițeri de servicii secrete care îi ”asistă” pe rebelii separatiști din Ucraina probabil că niciodată nu a depășit, cel mult s-a apropiat de cifra de 1-2.000 de persoane. Sigur, asta nu infirmă ”invazia”. Dar nici nu o confirmă.



[1] “Breedlove’s Bellicosity”, Der Spiegel, 6 martie 2015,  http://mikenormaneconomics.blogspot.ro/2015/03/der-spiegel-breedloves-bellicosity.html

traducere: Anca Uric

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Ne-am mutat! Aici puteți accesa în continuare arhiva PPW. Click aici pentru noua versiune a Power&Politics World sau accesați adresa www.powerpolitics.ro/new